Nesiguranta

O saptamana grea, cea trecuta, o saptamana departe de el, asta pana in ultima zi lucratoare, zi in care nu, nu m-a convins deloc, nu m-a atras, m-a plictisit, m-a enervat, m-a dezamagit, si atat.

Intr-o noapte urmatoare, o noapte lunga, intrebari ciudate, stari deosebite, tocmai acum, tocmai asa, tocmai e...eh... Exact atunci cand te astepti mai putin se intampla lucruri de felul asta...Orele se scurg repede si ai impresia dimineata ca ai iesit pe fereastra, si ai intrat imediat pe usa. Ai impresia ca s-a facut repede intuneric, si s-a luminat brusc, ai impresii ciudate. Ti-e teama, te departezi, apoi iti pui din nou intrebari, si continuui sa crezi, sa speri, sa simti.
A doua zi te intrebi ce este in mintea ei, daca simte acelasi lucru, daca se gandeste la aceleasi chestii, daca el...ea...Si apoi iti dai seama, si ai un sentiment de usurare in suflet.
Prietenia...da, important. Increderea, si mai importanta...Apoi urmeaza acea parte, urmeaza conversatiile lungi, de incredere, conversatiile in care se da orice carte pe fata...Sa ma abtin, greu...plictiseala, nu!
Primele 3 zile dupa, trebuie sa te abtii cat poti, iar apoi sa dai frau liber tuturor gesturilor si cuvintelor, sa visezi, sa-ti placa, sa visezi sa-ti placa, sa incerci sa ai incredere, sa faci promisiuni, sa accepti situatia, sa iti pese, sa nu te intereseze intr-un fel de anumite lucruri. Tot atunci stabilesti ca termenul este nelimitat.

Nu mai vreau, pur si simplu...Nu imi pare rau, si nu imi va parea...Dar o saptamana a fost dezamagitoare, apoi un weekend gol, si dupa...nimic?







Jocul copilariei este "de-a v-ati ascunselea"...Este un joc pe care un om nu il poate uita, pentru ca toata viata ne ascundem, si nu ne lasam descoperiti, decat cu ajutorul unor greseli minore, sau cand facem in asa fel incat sa fim confundati. Si...cand prinzi experienta, si joci zilnic acest joc, inveti sa te camuflezi din ce in ce mai bine. In copilarie, te camuflezi in hainele celorlalti, acum...iti ascunzi adevarata fata, sau sentimentele...:)