Cauta...

31 martie 2010

7 pacate...


1. Nu este chiar cum crede lumea...Tu chiar ai ceva special, doar ca nu stii exact cum sa valorifici acel lucru. Si imi pare atat de rau pentru anumite lucruri care se intampla...Dar vei trece peste, stiu eu.

2. Tu realizezi cat ne-am departat, nu? Si crede-ma ca distanta asta este direct proportionala cu gesturile reciproce. Eu insa sper in continuare ca nu se va intampla lucrul de care imi este cel mai frica.

3. Hei hei hei. Esti acelasi tu. Si te iubesc oricum, desi simt ca eu gresesc fata de tine. Sunt intr-un fel sau altul sigura de acest lucru, si nu imi face prea mare placere. In orice caz, tinem legatura.

4. Deja a trecut destul timp si m-am atasat si de tine. Stiu ca tu, nervos/obosit/ocupat/fericit/fara chef/bine-dispus/plictisit/sictirit/nedormit etc. esti mereu in spatele monitorului pentru mine. Sau la o narghilea pe Lipscani. Sa nu te lasi niciodata rapus de ceva, caci nu merita.

5. Mi-e dor de tine. Si sincer, in seara asta am primit cea mai buna veste in ultima saptamana. Abia astept sa te vad, si sa te strang in brate, draga mea prietena. Ti se simte lipsa mai mult decat ai crede, si esti o tipa speciala!

6. Poate crezi ca imi este usor, dar dupa ani de zile, nu te-ai schimbat deloc. Eu am tot incercat, si imi pare rau ca nu am reusit, sa schimb acel ceva. Ramai acolo.

7. Ma bucur enorm ca am reluat legatura. Esti o tipa foarte tare, sa stii. Si anii astia in care apropierea noastra ne-a indepartat atat de mult, sunt sigura ca pot fi recuperati!

A te indragosti...in cateva randuri [VIII]

Dupa ce l-a obtinut, a simtit ca nu-l mai vrea. Era ingrijorata...Apoi a realizat cat de mult ii lipseste...Oare este un lucru bun, acela de a fi posesiv?...se intreba. Fara a-si da seama de raspuns, a renuntat la orgoliul prostesc. Asa este...bine.
va urma...

Am nevoie de...


Te identific cu mine
Incercand sa explic sentimentul, nu contest nicio alternativa, dar nici nu accept variantele oferite.
Am cautat acolo unde mi-ai spus tu ca voi gasi ceea ce trebuie, dar cand l-am desfacut, reactiile adverse au inceput sa apara...Si iti spun sincer, nu-mi place situatia asta.
Uneori, am senzatia ca sunt rupta de lume...Cu ochii inchisi, ascultand muzica, ma gandesc la lumile mele ireale, unde nu exista multa lume, jafurile nu au loc in fiecare colt de strada, si nimeni nu-si baga in vena pe ghena, la etajul 9.
Nici nu ma mai pot concentra pe lucrurile reale.
...
Pace!

Uite d`aia!

Pentru ca inca o data mi-am facut-o cu mana mea.
Si pentru ca oricum nu conteaza...
Pentru ca nu inteleg de ce omu' trebuie sa calce in rahat inainte de a ajunge la destinatie.
Si pentru ca oricum o sa mor candva, si toate astea vor ramane in urma.

Have a nice day!

29 martie 2010

Nu voi uita...


 Ne-am cunoscut in imprejurari ciudate...Si ai fost primul dintre ei care m-a facut sa ma integrez.
 A fost un an greu pentru mine, dar m-ai obosit cu telefoanele, si desi incepuse sa scartaie prietenia noastra, nu te-ai lasat pana nu m-ai facut sa rad in fiecare zi.
 Ti-ai luat motor...Ai fost primul tip care m-a plimbat cu motorul. Si tu m-ai invatat sa nu ma urc pe motor cu orice dobitoc, pentru ca "viata e prea frumoasa sa o pierzi dintr-o prostie".
 Ti-am spus ca unul din visurile mele este acela de a-mi lua motocicleta. Te-ai bucurat ca un copil cand primeste bomboane. Mi-ai promis ca ma vei invata sa merg cu motorul, si ca-mi vei arata una din smecheriile tale...Ai fost primul tip care s-a dat pe o roata cu mine...
 Am rarit-o cu vizitele, cu iesirile, cu apa plata pe banca din parculet. Fumai mult prea mult, si cand iti spuneam eu asta radeai si fumai parca si mai mult, pentru ca stiai ca ma atac. Acum, esti fumat...Si in urma ta a ramas scrumul. Il voi trage pe nas si vei ramane pentru totdeauna, aici, cu mine. Pentru ca voi ajunge sa traiesc din amintirea ta, o amintire placuta ce-mi va binedispune fiecare zi din viata. R.I.P.

24 martie 2010

Doar daca as putea...Pot?


Daca as putea sa...
Si sa nu ma opreasca...
Pentru ca eu chiar stiu ca...
Dar nu sunt sigura de...
Si am observat ceva...
Dar mie imi place.
Pentru ca astfel...
Si nu voi fi nevoita sa...
Pentru ca eu sunt...
La fel ca...
Eu chiar...
...pot?

21 martie 2010

Aparentele inseala.


In general, diminetile sunt un amestec de graba si cafea, fumul de tigara omogenizandu-se cu parfumul lui. Se imbraca mereu in graba, si isi lua cehile de la masina din acelasi loc, mica masuta din hol, pe care le avea aruncate de seara.
Dimineata cheile sunt exact la locul lor. Iese din scara bloculul, salutata portarul, sta ca de obicei cu el 5 minute si se uitat impreuna la meteo, apoi pleaca cu zambetul pe buze. Se duce sa-si ia ziarul de la cosmelia din colt, salutata batranica aceea draguta de la scara 2, care-si plimba motanul, si s
e urca in masina. Pana la Unirii, citeste ziarul, in timp ce analizeaza fiecare persoana de pe trotuar, din statia lui 104 sau de pe trecerea de pietoni.
Ajuns la munca, fura o briosa cu ciocolata de la doamna de la intrare si o pupa calduros pe frunte, in semn de multumire. Toti colegii lui il adora pentru pofta lui de viata, nimeni nu se uita urat la el, si isi face treaba mai bine decat oricine. Femeile tanjesc dupa el ca albinele dupa miere, insa el nu da atentie 'micilor detalii', cum le-ar spune, concentrandu-se pe ceea ce este important pentru el...
In fiecare zi la pranz, el si colegii ies sa ia pranzul, se plimba prin Cismigiu, isi amintesc de momentele adolescentei si intotdeauna beau apa de la aceeasi tasnitoare, inainte de a se intoarce la munca.
Urmatoarele ore de munca sunt cele mai bune, pentru ca toata aglomeratia are loc dimineata...Dupa pranz, pana la orele 16 se finalizeaza protectele, se discuta idei sau se iau hotararile pe ultima suta de metri.
Acasa, la cina, bea mereu un pahar de vin rosu, apoi iese la plimbare cu Bob, labradorul sau pur, de culoare neagra. Isi saluta toti vecinii, se joaca fotbal cu ei in timp ce animalele lor de casa isi vad de treaba, iar in jur de orele 22 intra in casa.
In dimineata zilei de 1 martie, anul xxxx, a cumparat flori pentru toate colegele, si pentru doamna de la chioscul de ziare. Le-a oferit cu aceeasi bucurie, si a primit 'drept multumire' pentru toti anii de munca, o prima substantiala, pe care a donat-o unui orfelinat din apropierea casei lui.
Sambata urmatoare, s-a dus din nou la orfelinat, si s-a oferit sa faca voluntariat saptamanal, alaturi de ceilalti oameni din cartier care faceau acelasi lucru.
Intr-o astfel de sambata, s-a dus la orfelinat, si la semafor a vazut o tipa intr-o masina scumpa, cum se dadea cu crema pe fata. Si-a spus ca unii oameni pot fi atat de superficiali...Au parcat amandoi in acelai timp, in curtea orfelinatului, si a vazut cum ea a scos din portbagaj doua pungi imense, aparent grele.
Vrand sa glumeasca pe seama tipei, a intrebat-o ironic daca are nevoie de ajutor cu bagajul, iar ea, ignorandu-l, a luat pumgile si a plecat.
In orfelinat, o vede pe aceeasi tipa, si uitandu-se atent ii observa hainele de firma si o aparenta superioritate in gesturile pe care le facea. Ea a intrat in biroul directorului, si acolo a stat pentru cateva minute bune.
Apoi, o vede iesind, imbracata cu o pereche carpita de pantaloni scurti si un tricou larg, cu parul prins neglijent si incaltata in adidasi. Din pungile acelea mari, a inceput sa scoata pungute mici si le-a oferit tututror fetelor din orfelinat, cerandu-si scuze ca nu a facut asta mai devreme, de 8 Martie. Baietilor le-a oferit cate un articol de imbracaminte, si a primit multumiri speciale, si imbratisari calduroase, parand ca-i cunoaste pe copiii din orfelinat de o viata.
El era curios, si nu-si putea imagina ca tipa care a coborat dintr-o masina de ultimul ragnet, imbracata cu haine de firma si deloc ieftine, este aceeasi cu cea modesta, care imbratiseaza niste fosti copii ai strazii...
Rusinat, a asteptat in parcare pana seara, cand pe usa orfelinatului a iesit tipa superficiala. La masina, a oprit-o si a intrebat-o cat e ceasul. Avea un ceas rolex cu cristale swarovski. Ceasul arata orele 20. A invitat-o in oras...Ea atunci a spus ca stie o cafenea draguta pe Decebal. El a luat-o de mana, si i-a spus ca stie un restaurant select in zona Izvor. S-a lasat purtata de el pana la Mc-ul de la izvor. Ea a ramas in masina, apoi el a revenit cu o punga mare. A luat-o de mana, si a dus-o in Cismigiu, unde pe o banca au baut o cafea ieftina si au vorbit despre orfelinat. Ea, directoarea orfelinatului, avea grija de copiii aceea ca de fratiotii ei mai mici. El, un simplu angajat la o firma, s-a indragostit si astfel a ajuns ajutor de bucatar la un orfelinat din coltul blocului.
Si da, aparentele inseala.

19 martie 2010

Am realizat...

Si cand spuneam ca este vina ta nu m-ai crezut.
Ei bine, este doar vina ta.
Nu eu sunt flegmatica, ignoranta si necomunicativa...
Iti multumesc ca ai racit si mai mult relatia dintre noi.
Pentru ca acum chiar stiu ca sunt pe cont propriu...

17 martie 2010

7 pacate...


1.De ce imi faci asta?
Mi-ai promis ca nu se va intampla niciodata asa ceva, si iata ca nu mai este mult si vom ajunge fix acolo. Bun. Macar am stabilit un lucru. Eu sunt constienta de faptul ca daca se va intampla ceva, voi ajunge, poate, sa regret. Lucrurile astea se intampla cu un motiv. Si sincer, abia astept sa se incheie perioada asta din viata mea, sa trag o concluzie, si sa trec la urmatoarea problema.

2.Sper doar ca lucrurile se sterg din memoria unui om dintr-o simpla dorinta a altui om. Pentru ca nu ma simt bine, si trebuie sa treaca ceva vreme pana sa-mi revin din soc. Mi-ai promis ca voi uita, si nu a fost asa. Nu-mi place...

3. Ce mai trebuie sa fac? Si de ce faci tu asta? Adica...intelegi ce vreau eu sa spun nu? Sper doar...doar sa inteleg si eu ce vrei sa spui. Daca nu va fi asa, poate...poate va fi mai bine decat imi pot imagina eu. Si da, sunt convinsa de ceea ce cred. Cred.

4. Nu ma poti controla, asa cum nici eu nu te pot controla pe tine. Doar intelegi cat de mult timp a trecut, si inca nu sunt demna de incredere!? Pentru ca daca m-ai fi cunoscut, ai fi stiut ca eu as face un lucru doar din ambitia de a-ti dovedi ca te pot contrzice si ca da, pot sa-mi port singura grija. Sau nu.

5. Tie iti multumesc, doar...Pentru faptul ca razi mereu. Si nu ma judeci.
Tu imi spui ce ti se pare in regula, si apoi imi spui lucrurile dubioase, dar intr-un mod atat de placut, incat pare ca orice lucru nesabuit pe care il fac este cel mai important succes din viata mea. Sincer, cum reusesti!?

6. Esti dulce. Te iubesc si in ultima vreme mi-ai aratat ca nu suntem doar doua tipe care beau cafeaua impreuna, ci suntem acele tipe care-si beau cafeaua impreuna. Intelegi ce vreau sa spun...?!

7. Esti inca un copil...Da, si eu. Doar ca tu esti copil din toate punctele de vedere. Si candva vei intelege ca este mai bine sa nu-ti exteriorizezi sentimentele in fata oricui, ci sa le tii pentru cine chiar merita.

11 martie 2010

Rebelul


Tipul dur, rebel, fara pic de sentimente, alearga dupa aventuri de o noapte si le gaseste de cele mai multe ori exact unde trebuie...Un singur gest, urmat de o privire fixata in ochii ei, o soapta aruncata cu grija, exact la momentul potrivit ii aduc exact ceea ce doreste. Un zambet de la revedere, lipsit de clasicul sarut reprezinta despartirea perfecta pentru el. Niciodata nu i-a placut sa plece inainte, el prefera sa astepte pana ce ea se trezeste, pentru a o privi in ochi in loc de buna dimineata. Prada grea obtinuta in seara precedenta i se pare sub cearceaful ce-i acopera trupul gol, o fiinta naiva invelita in puritate. Puritatea ce disparuse peste noapte, precum visele dimineata.
Noptile lungi ii ofera lucrul de care are cea mai mare nevoie...inocenta. Pe care a pierdut-o odata cu prima iubire. Si el a iubit canva, o fata..Credea ca este acea fata. O fata exact ca el, plina de viata, naiva, ce-si exprima feminitatea printr-un simplu suras, si executa orice gest cu o gratie nemaivazuta. Toate acestea pana cand ea si-a pierdut puritatea innascuta, si a devenit o simpla oarecare. Pe el l-a durut, l-a durut faptul ca nu a fost el cel caruia i s-a incredintat trup si suflet.
De atunci, a devenit un vanator nocturn...Ar recunoaste o prada buna printre sute de exemplare falsificate...intuitia nu l-ar insela niciodata. Astfel, se hraneste cu puritatea lor, si apoi le lasa cu zambetul pe buze, jurandu-si lui insusi ca nu il vor uita nici o clipa...
Intr-o noapte de vineri, ziua pe care o prefera pentru astfel de activitati, a ales sa se duca in parc, si sa astepte sa-i cada prada in plasa. Cand prin fata lui a trecut o copila parca rupta de realitate; plina de gratie, inocenta, frumoasa, si mai ales, pura...A recunoscut imediat tiparul pe care il cauta, iar mireasma ei il ademenea din ce in ce mai tare. Ea s-a simtit urmarita, si cu un gest fin, si-a intors privirea in spate...Atunci s-a oprit in bataia vantlui, si l-a lasat sa se apropie de ea. Cu mana tremurandu-i, el a invitat-o sa se aseze pe banca. Atunci ea s-a intors si si-a continuat drumul...Facuse o greseala de neiertat...faptul ca uitase sa o priveasca in ochi. Acesta era, dupa cum considera el, primul pas spre esec. Astfel, a inceput sa o urmareasca din nou, iar la urmatoarea banca, spre marea lui surprindere, s-a asezat ea. Au stat de vorba mai mult de zece minute, lucru inacceptabil. Trebuiau deja sa se afle sub invelisul de matase neagra. El, parand ca se grabeste undeva, s-a ridicat, spunandu-i ca o poate conduce acasa daca doreste...Ea nu ar fi putut sa refuze...Abatandu-se de la drum, au ajuns exact acolo unde trebuie...Matasea neagra i-a imbratisat asa cum era obisnuita sa o faca in fiecare noapte de vineri. Atunci rebelul s-a simtit ca un naiv din nou...Dimineata, a privit-o intens pana ce aceasta s-a trezit...a rivit-o in ochi, i-a zambit si apoi s-a indreptat spre usa. Spre deosebire de celelalte, ea s-a dus dupa el, i-a spus buna dimineata, si zambindu-i, i-a adresat un simplu la revedere.
O saptamana trecuta, si rebelul a ales acelasi parc. Stand pe banca, o vede de la spate...Intuitia il indrapta spre ea...Si cand se apropie, acelasi par lung si buclat, negru precum matasea ce-i astepta...Se intoarce spre el cu atata gratie, si ii zambeste naiva. El a putut observa cu usurinta ca a rosit, si apoi simte cum fata de saptamana trecuta este aceeasi cu cea de acum...Trebuie sa fie o greseala...Dar nu o gaseste...El nu-si poate calca pe orgoliu, principiile lui nu pot si date la o parte, insa frumusetea ei il copleseste. Sub matasea neagra, se hraneste din nou cu puritatea ei...
Spre dimineata, se trezeste si mediteaza lung, pana aceasta se trezeste. Oare o gasise pe...ea? Acea ea? Dupa ce s-a trezit, o priveste in ochi si ii zambeste...Se indreapta spre ea, se inveleste in matasea neagra, si o imbratiseaza.
O mare calda de arome ii imbie simturile in acea dimineata...atingerea catifelata a pielii ei il face sa tresara ca un copil care atinge pentru prima oara apa...O saruta si...isi da seama ca puritatea vine din suflet...

A te indragosti...in cateva randuri [VII]


Exista atat de multe cai pe care o poate lua...dar ea nu il vrea decat pe el. Pana il va obtine, ea nu va mai putea privi pe nimeni din acel punct de vedere. Si daca nu il va obtine? Ei bine, va trebui sa traga la sorti, si astfel sa se resemneze. Pana atunci, nimic nu o impiedica sa fie fericita.
va urma...

1 martie 2010

Parfum etern...


O padure...atat putea vedea in fata ochilor. Multi copaci, care mai de care mai infloriti...Atatea parfumuri combinate...Dar unul singur ii putea patrundea fosele nazale pana in adancul sufletului. Si se lasa purtat de acel parfum imbietor.
Nici nu stia unde se duce, desi parfumul acela parca-i contura trupul. Ametit, lasat purtat de mireasma-n vant, a ajuns intr-un luminis plin de maci rosii. Erau multe, frumoase, parfumate, insa niciuna ca cea pe care o cauta...
Lasandu-se purtat de parfum, si-a continuat drumul printre copaci...Nici nu se gandea cum va iesi din padure, nici nu-i pasa de asta...Si astfel a mai patruns intr-un luminis...Ghiocei...Multi, mici, firavi, inocenti. Si acolo erau multe, insa parfumul niciuneia dintre ele nu se contopea cu aroma care-l ametea de atata timp.
Si-a continuat drumul...La un moment dat, s-a oprit brusc. Vantul batea, iar florile incepeau sa cada din pomi una cate una, ca o ploaie de vara...densa si racoroasa. Tragand aer in piept, i-a simtit parfumul de parca ar fi fost langa el. Ajuns intr-un loc intunecat, acoperit de o stanca crapata, si-a camuflat simturile in miile de lalele negre din jur...Si acolo a simtit cel mai intens esenta ei...Cu mana stanga a rupt cateva lalele, iar cu mana dreapta si-a sters singura lacrima care i se scursese de mult timp incoace...S-a apropiat de ea, simtind cum inima ii bate astfel unui parasutist. Ajuns in spatele ei, a tras aer in piept mai intens ca niciodata, cu o dorinta arzatoare de a-i simti parfumul, a strans-o in brate si...a vazut-o evaporandu-se...A ramas doar cu senzatia unui miros special, care s-a evaporat in bataia vantului...