-Ce faci?
-Bine..tu?
-Bine
-Bine...Pa
-St.............................................
A trecut fix un an de anul trecut, iar mie nu-mi vine sa cred ca timpul trece atat de repede. Odata cu sosirea anului 2011 o sa mai inchid o usa...Dar de data asta, chiar arunc cheia, si imi promit mie asta.
Aaaa, daa...Noapte alba, din nou. Si ce noapte...
te iubesssc...
31 decembrie 2010
29 decembrie 2010
Categoria VOI
M-am obisnuit sa lipsesc de la evenimentele importante din viata ta. Cu tine vorbesc, nu te panica, nu te entuziasma, probabil asa va fi mereu de acum inainte. Pentru ca asta stiu eu sa fac...intru in viata ta, te fac sa-ti doresti sa raman acolo, si brusc ma departez. La sfarsit imi aud reprosuri, si te fac tot pe tine sa-mi ceri sa te iert.
20 decembrie 2010
O luna
De cele mai multe ori ma exprim in scris...pentru ca imi este mult mai usor sa fac asta...Poate uneori nu este cea mai buna metoda, poate ca dau dovada de lasitate, insa in viata asta sunt momente, pentru mine, in care vorbitul nu ma ajuta absolut deloc. Exact acum ma simt asa.
Nu, nu stiu sa ma comport, si zic mereu lucruri nepotrivite. Toata viata mea am gresit fata de altii, desi detest lucrul asta. Tot timpul am spus lucruri in gluma, care au fost luate in serios. Si devine uneori atat de serios, incat doare. Nu e ca si cum as fi atat de idioata incat sa cred ca as putea fi asemanata cu alta. A trecut fix o luna de cand sunt cea mai fericita, ceaaaa mai fericita, o luna in care nici n-a mai contat cine m-a fentat, de ce, si pentru cine...Pur si simplu, fericita.
Insa in sinea mea tot ma roade ceva...Gandul ca atunci cand ma atasez pun la suflet...Si desi mi s-a reprosat de multe ori lucrul asta, nu pot sa scap de asta. Acum ce urmeaza? Sa ma opresc, sa zambesc si sa realizez ca eu de fapt, plang de fericire.
Aaaaa, da...vine vacantaaa!!!!
Nu, nu stiu sa ma comport, si zic mereu lucruri nepotrivite. Toata viata mea am gresit fata de altii, desi detest lucrul asta. Tot timpul am spus lucruri in gluma, care au fost luate in serios. Si devine uneori atat de serios, incat doare. Nu e ca si cum as fi atat de idioata incat sa cred ca as putea fi asemanata cu alta. A trecut fix o luna de cand sunt cea mai fericita, ceaaaa mai fericita, o luna in care nici n-a mai contat cine m-a fentat, de ce, si pentru cine...Pur si simplu, fericita.
Insa in sinea mea tot ma roade ceva...Gandul ca atunci cand ma atasez pun la suflet...Si desi mi s-a reprosat de multe ori lucrul asta, nu pot sa scap de asta. Acum ce urmeaza? Sa ma opresc, sa zambesc si sa realizez ca eu de fapt, plang de fericire.
Aaaaa, da...vine vacantaaa!!!!
18 decembrie 2010
Cadouri
Au venit sarbatorile de iarna, si toata lumea primeste si daruieste cadouri. Mos Niculae a trecut, am primit cadouri dragute. Primul cadou de Mos Craciun l-am primit deja [Secret Santa-liceu], si acum incep sa achizitionez si eu cadouri pentru prieteni, rude si asa mai departe.
Astazi mi-am amintit ca sunt o fana infocata a surprizelor, cadourilor si mai ales, a lucrurilor spontane...
Desi eu nu ma dau cu crema de maini, este cea mai geniala crema pe care am primit-o vreodata, si din vara de cand o am, am folosit-o foarte putin, insa de fiecare data cand am facut asta am facut-o cu placere. Este de la un prieten foarte bun, la care tin extrem de mult, si care a venit de la mare, si pur si simplu mi-a spus ca mi-a luat un suvenir. Nu ma asteptam, nu am stiut sa reactionez, dar acum stiu exact ce voiam sa zic in momentul acela. Iti multumesc, apreciez si voi aprecia lucrul asta pentru totdeauna.
Nu am fost niciodata in Paris, desi imi doresc lucrul asta. Insa brelocul il am de la doua persoane foaaaaaarte speciale pentru mine. Nu, nu il port, nu imi foloseste, practic, dar este cel mai frumos breloc.
Cu un zar nu poti sa joci table, cu un zar atat de mare, nu poti sa joci nimic...Dar stiu ca daca as incerca sa joc ceva cu zarul asta, as castiga! Pentru ca este de la tine, un norocos din fire!
Normal ca imi place ciocolata. Chiar daca este un lucru care se consuma... Dar stii, exista un lucru care nu se va consuma niciodata...Stii care este acela, si voi profita de el cat pot.
Nu mi-a venit sa cred, pentru ca era exact...fix...ai planuit fiecare detaliu, m-ai pacalit in cel mai previzibil mod, iar eu tot nu mi-am dat seama...O sa numar fiecare secunda...Fiecare minut, fiecare ora care trece...greu.
Am trecut de mult de varsta jucariilor de plus, dar esti muuult mai adorabil decat catelusul ala in papuc, si ai atitudinea aia de copilaaas nebuun. Imi e dor.
O imitatie a rasului meu...O imitatie mai buna decat rasul meu, daca se poate asa ceva. Frumos, neasteptat, genial, si mereu in inima mea!
Eleganta, sclipitoare, frumoasa, dar nepotrivita personalitatii mele. Tu nu esti elegant, nici frumos, si esti la fel de nepotrivit personalitatii mele. Dar pentru asta imi esti simpatic, pustiule!
P.S.: Te iubesssc!
Astazi mi-am amintit ca sunt o fana infocata a surprizelor, cadourilor si mai ales, a lucrurilor spontane...
Desi eu nu ma dau cu crema de maini, este cea mai geniala crema pe care am primit-o vreodata, si din vara de cand o am, am folosit-o foarte putin, insa de fiecare data cand am facut asta am facut-o cu placere. Este de la un prieten foarte bun, la care tin extrem de mult, si care a venit de la mare, si pur si simplu mi-a spus ca mi-a luat un suvenir. Nu ma asteptam, nu am stiut sa reactionez, dar acum stiu exact ce voiam sa zic in momentul acela. Iti multumesc, apreciez si voi aprecia lucrul asta pentru totdeauna.Nu am fost niciodata in Paris, desi imi doresc lucrul asta. Insa brelocul il am de la doua persoane foaaaaaarte speciale pentru mine. Nu, nu il port, nu imi foloseste, practic, dar este cel mai frumos breloc.
Cu un zar nu poti sa joci table, cu un zar atat de mare, nu poti sa joci nimic...Dar stiu ca daca as incerca sa joc ceva cu zarul asta, as castiga! Pentru ca este de la tine, un norocos din fire!
Normal ca imi place ciocolata. Chiar daca este un lucru care se consuma... Dar stii, exista un lucru care nu se va consuma niciodata...Stii care este acela, si voi profita de el cat pot.
Nu mi-a venit sa cred, pentru ca era exact...fix...ai planuit fiecare detaliu, m-ai pacalit in cel mai previzibil mod, iar eu tot nu mi-am dat seama...O sa numar fiecare secunda...Fiecare minut, fiecare ora care trece...greu.
Am trecut de mult de varsta jucariilor de plus, dar esti muuult mai adorabil decat catelusul ala in papuc, si ai atitudinea aia de copilaaas nebuun. Imi e dor.
O imitatie a rasului meu...O imitatie mai buna decat rasul meu, daca se poate asa ceva. Frumos, neasteptat, genial, si mereu in inima mea!
Eleganta, sclipitoare, frumoasa, dar nepotrivita personalitatii mele. Tu nu esti elegant, nici frumos, si esti la fel de nepotrivit personalitatii mele. Dar pentru asta imi esti simpatic, pustiule!
P.S.: Te iubesssc!
12 decembrie 2010
Craciunul Mincinosilor
Piscotelul a mai imbatranit cu un an.
O zi lungaaa de vineri, mesaje discrete, dorinte in priviri si un obstacol imposibil de pasit...
6.30 p.m.: MTR, Carturesti.

Domnul Stefan Georgescu, colegul meu de clasa, impreuna cu mama sa, si-au lansat oficial o superba carte de Craciun, pentru care doresc sa-l felicit si pe bloguletul meu. Tot respectul, bai G.
Seara tarziu, niste minute alaturi de el, care s-au scurs parca prea repede. Si cum nu-mi venea mie sa-l las sa plece...Dar a trebuit sa faca asta...a trebuit sa ajung acasa.
Apoi am citit cartea, mi-a placut foarte mult, am ras putin, am si zambit, si am pus-o in biblioteca, unde o sa stea mult timp de-acum inainte.
Ieri dimineata-Frumusani. Ieri seara m-am vazut cu Alina, a fost draguut, am ciordit o bricheta, am bagat-o la colectie, si am tremurat de frig. Aseara, am vorbit muuuult muuult, dar muuult, si m-am linistit. M-a strans in brate, si mi-a spus calduros ca o sa fie bine...Am adormit in bratele ei si m-am trezit in zgomotele intregii familii care misuna prin casa, fiecare cu problemele lui, cu "nu-mi gasesc ciorapii", "cine mi-a luat camasa?" sau "cand mancaaam???".
Acum astept sa vina ora sa plec in oras, sa profit de fiecare minut, si sa nu vreau sa ma intorc, desi stiu ca la un moment dat trebuie sa ajung si acasa.
O zi lungaaa de vineri, mesaje discrete, dorinte in priviri si un obstacol imposibil de pasit...
6.30 p.m.: MTR, Carturesti.

Domnul Stefan Georgescu, colegul meu de clasa, impreuna cu mama sa, si-au lansat oficial o superba carte de Craciun, pentru care doresc sa-l felicit si pe bloguletul meu. Tot respectul, bai G.
Seara tarziu, niste minute alaturi de el, care s-au scurs parca prea repede. Si cum nu-mi venea mie sa-l las sa plece...Dar a trebuit sa faca asta...a trebuit sa ajung acasa.
Apoi am citit cartea, mi-a placut foarte mult, am ras putin, am si zambit, si am pus-o in biblioteca, unde o sa stea mult timp de-acum inainte.
Ieri dimineata-Frumusani. Ieri seara m-am vazut cu Alina, a fost draguut, am ciordit o bricheta, am bagat-o la colectie, si am tremurat de frig. Aseara, am vorbit muuuult muuult, dar muuult, si m-am linistit. M-a strans in brate, si mi-a spus calduros ca o sa fie bine...Am adormit in bratele ei si m-am trezit in zgomotele intregii familii care misuna prin casa, fiecare cu problemele lui, cu "nu-mi gasesc ciorapii", "cine mi-a luat camasa?" sau "cand mancaaam???".
Acum astept sa vina ora sa plec in oras, sa profit de fiecare minut, si sa nu vreau sa ma intorc, desi stiu ca la un moment dat trebuie sa ajung si acasa.
8 decembrie 2010
Iarta-ma!
Iarta-ma ca uneori exagerez si aparent ma supar din nimicuri, ca poate par ca fac pe suparata sau ca zic uneori lucruri care tie nu-ti plac...Dar eu chiar nu ma supar pe tine...Te iubesc :)
R: Ce pot sa zic...te iubesc!
R: Ce pot sa zic...te iubesc!
7 decembrie 2010
A te indragosti...in cateva randuri [XXI]

Cat de ciudat este sa i se demonstreze ca in tot acest timp, ea de fapt nu-l iubea cu adevarat...Senzatia si obisnuinta de a iubi erau singurele motive pentru care ea mai credea asta. Dupa ce si-a dat seama ca nu are rost sa se minta singura, toata lumea ei s-a transformat intr-una plina de fericire si iubire. Pe neasteptate, el i-a spus ca o iubeste, si a realizat ca sentimentul este real, reciproc, si intens.
4 decembrie 2010
Spirit
Cand fac asta, o fac bine, as spune foarte bine. Sunt constienta de asta, sunt constienta ca si tu stii cat de bine ma descurc...ma bucur ca apreciezi si ca ma ajuti, ca nu ma lasi singura si ca orice ar fi esti langa mine.
Apoi o zi, una departe. Frig, sete, dorinta, si nimic mai mult. Seara, da, cu ea, noi doua singure, amintindu-ne, dezbatand ceea ce se intampla, promitandu-mi mie, ca nu voi lasa sa se intample nimic rau. Dupa, am incercat sa o fac pe ea sa creada ca eu ma simt bine, ca sunt fericita, si facand asta am realizat cat de bine ma simt de fapt, si cat de fericita sunt. Mai ales, cat de putin imi pasa de...da.
Ne-am intalnit la o ora anume, si am stat acolo, acolo unde ne intalnim de obicei. Deja a devenit unul din locurile alea, si imi place. Stare buna, arome, si el. Apoi doar un suras si o pereche de zambet.
Inceput de saptamana prost, foarte prost as spune. Tipete fara rost, cateva reprosuri, o stare foarte proasta, si un motiv launtric extrem de puternic de fericire. Promisiuni, promisiuni, promisiuni, indiferenta si ignoranta.
Inceputul iernii...Friguros pentru unii, insa cu atata caldura in jurul meu, n-am putut rezista tentatiei, si usor, usor, am mai scapat de un strat de frig. Frumos, burnita fiind mai gingasa ca niciodata, perechea de zambet nedespartita, iar suflul cald acoperindu-mi privirea.
Poate vorbim si noi...Dar nu a fost asa. Astfel, am dat-o din nou in bara!? urmatoarea zi, un sfarsit de saptamana lucratoare placut, insa o singura durere mi-a patruns sufletul...Acea tigara care ai crezut ca se va fuma. Este o tigara veche, scumpa, mai uscata ca desertul pe timpul verii, si nimeni nu o va fuma niciodata...
Apoi te-am vazut pe tine. Esti tare frumusica, si sper ca va fi totul bine, pentru ca nu vreau sa te mai vad nefericita. Mi-a fost dor de tine, de ei si de ciufutul ala cu patru labe.
Acum chiar sunt convinsa de asta...Acum doua saptamani am ramas marcata de acele cuvinte, acum...nu pot decat sa le simt, sa le traiesc, si sa ti le rostesc doar tie.
Si tot nu stiu cum sa fac asta, presupun ca daca iti spun ca mi-e teama de reactia ta ai sa razi, sau ai sa glumesti pe seama mea. Desigur, cea mai buna metoda este cea directa, dar pana maine o sa vad eu cum o scot la capat.
Apoi o zi, una departe. Frig, sete, dorinta, si nimic mai mult. Seara, da, cu ea, noi doua singure, amintindu-ne, dezbatand ceea ce se intampla, promitandu-mi mie, ca nu voi lasa sa se intample nimic rau. Dupa, am incercat sa o fac pe ea sa creada ca eu ma simt bine, ca sunt fericita, si facand asta am realizat cat de bine ma simt de fapt, si cat de fericita sunt. Mai ales, cat de putin imi pasa de...da.
Ne-am intalnit la o ora anume, si am stat acolo, acolo unde ne intalnim de obicei. Deja a devenit unul din locurile alea, si imi place. Stare buna, arome, si el. Apoi doar un suras si o pereche de zambet.
Inceput de saptamana prost, foarte prost as spune. Tipete fara rost, cateva reprosuri, o stare foarte proasta, si un motiv launtric extrem de puternic de fericire. Promisiuni, promisiuni, promisiuni, indiferenta si ignoranta.
Inceputul iernii...Friguros pentru unii, insa cu atata caldura in jurul meu, n-am putut rezista tentatiei, si usor, usor, am mai scapat de un strat de frig. Frumos, burnita fiind mai gingasa ca niciodata, perechea de zambet nedespartita, iar suflul cald acoperindu-mi privirea.
Poate vorbim si noi...Dar nu a fost asa. Astfel, am dat-o din nou in bara!? urmatoarea zi, un sfarsit de saptamana lucratoare placut, insa o singura durere mi-a patruns sufletul...Acea tigara care ai crezut ca se va fuma. Este o tigara veche, scumpa, mai uscata ca desertul pe timpul verii, si nimeni nu o va fuma niciodata...
Apoi te-am vazut pe tine. Esti tare frumusica, si sper ca va fi totul bine, pentru ca nu vreau sa te mai vad nefericita. Mi-a fost dor de tine, de ei si de ciufutul ala cu patru labe.
Acum chiar sunt convinsa de asta...Acum doua saptamani am ramas marcata de acele cuvinte, acum...nu pot decat sa le simt, sa le traiesc, si sa ti le rostesc doar tie.
Si tot nu stiu cum sa fac asta, presupun ca daca iti spun ca mi-e teama de reactia ta ai sa razi, sau ai sa glumesti pe seama mea. Desigur, cea mai buna metoda este cea directa, dar pana maine o sa vad eu cum o scot la capat.
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)