De la 0

Am facut-o si pe asta...Chiar aveam nevoie de liniste. Intotdeauna simt ca imi trebuie o perioada a mea, in care sa-mi pun gandurile in ordine si sa iau decizii. Acum a venit din nou momentul asta, si nu e deloc bine...


A trecut mai mult de un an, si imi dau seama ce inseamna cu adevarat sa existe rutina, sa nu se intample nimic deosebit si special...Imi doresc din nou sclipirea, si stiu ca e acolo undeva si asteapta sa apara; pana atunci, ce ar fi sa o cauti tu, si sa ma lasi mai apoi pe mine sa o vad?

Nici pana in momentul de fata nu stiu cum am avut taria sa fac asta. In momentul ala aveam atat de multe lucruri sa-ti spun, incat nici nu am mai putut sa fac asta...Nu te mai plac, pur si simplu. Te-ai schimbat, chiar daca nu vrei sa crezi...Eu m-am indragostit de un tip activ, mereu bine-dispus, spontan, care ar fi facut orice sa ma faca sa zambesc. Un tip grijuliu, atent si cu chef de viata. Acum te-ai plictisit, se vede. Esti retras, inchis, ai devenit singuratic, si nu imi place. Nu mai faci nimic cu placere, si esti egoist...spui ca ma vrei doar pentru tine, dar nu te gandesti ca atunci cand ai ales sa ma iubesti, ai ales sa faci asta cu tot ce inseamna "eu" : prietenii mei, familia mea, nevoile mele de a iesi, de a rade, de a glumi. Niciodata nu mi-au placut tipii gelosi, intotdeauna m-am ferit de ei, si probabil de asta ma simt atat de constransa acum. Recunosc, sunt si eu dificila; ma contrazic, pentru ca imi place sa am dreptate mereu, nu-mi place sa spun ca am gresit, pentru ca urasc sa gresesc, ma aprind repede si te invinuiesc de multe ori poate pe nedrept. Dar stiu si sa apreciez ceea ce faci bine, stiu sa-ti arat asta, nu caut nod in papura si nici nu-ti reprosez orice greseala de 100 de ori dupa ce ai facut-o.
Sunt ranita, ma crezi? Am ajuns sa ma gandesc ca tot ce fac este gresit, si ca trebuie sa ma straduiesc eu mai mult!? Pentru ce? Pentru si mai multe certuri.
Niciodata nu am crezut ca o sa ajung sa compar oamenii dragi mie intre ei, totusi am facut-o. Si din nefericire, punand situatii similare in paralel, mi-am dat seama ca altii au facut lucruri pe care as fi vrut sa le faci tu, dar pe care din comoditate, nu le-ai dus la bun sfarsit, sau nici macar nu le-ai inceput. Apoi, am ajuns sa ma gandesc ca in alte circumstante, pentru alta ai facut sau ai fi facut lucrurile respective. Atunci eu ce sunt aici? Chiar lupt singura pentru ceea ce este al nostru?
Imi doresc sa vad ca iti este cu adevarat dor de mine. Vreau sa te vad pe tine, cel de care m-am indragostit si cu care vorbeam ore in sir fara sa ma plictisesc, fara sa ma critici sau fara sa am grija ce spun. Te vreau inapoi.
Nu ma mai simt libera, ma sufoca prea multe, ma deranjeaza reactiile deplasate, nu mai pot sa tac pur si simplu si sa tin in mine ascunse toate gandurile astea!
Vreau sa fii alaturi de mine...mereu. Vreau sa fii alaturi de mine orice as face. Daca ma apuc sa car bolovani, pentru ca in mintea mea bolovanii aia trebuie mutati in alta parte, cara-i cu mine! Fii acolo si ajuta-ma, nu ma judeca pentru ca fac asta, ia-o pur si simplu ca pe ceva natural. Saca eu vreau sa fac ceva care imi face rau, orice, asculta-ma, intelege-ma, nu ma critica doar pentru ca in aparenta lucrul ala este rau! Te-ai gandit ca mie imi face bine? Eu am nevoie de un sprijin real, am nevoie de tine, nu de cel care ai devenit.
Vreau sa fii din nou tu! Cer prea multe? Este alegerea ta...eu-am ales deja.