1 martie 2017

Strigate in tacere

Intr-o noapte infernal de calduroasa, in care fiecare firicel de fiinta pe care il detin ti-a jurat iubire, am inceput sa cred in noi. Am lasat totul in urma si ti-am promis totul. Eram de mult convinsa ca sunt totul pentru tine. Credeam in tot ce spuneai, sau faceai. Aveam nevoie de tine ca de aer, pentru ca ma sufocam atunci cand nu te auzeam,simteam, sau vedeam o zi intreaga. Mi-am asezat viata in ritmul tau, mi-am stabilit noi principii pe placul tau, mi-am schimbat rutina doar de dragul tau.
Totul a fost minunat, si iti multumesc pentru ceea ce mi-ai oferit. Atunci.

Acum? Toate astea s-au dus, si simt ca nu mai am loc langa tine. Nu imi mai regasesc frumusetea in cuvintele tale, pasiunea in gesturi sau dorul in voce. Nici nu iti mai aud vocea de multe ori, sau astept o zi intreaga sa iti vad chipul. Iar cand il vad, este inchis si cufundat in somn...
Vreau sa am puterea sa ma desprind de tine, sa imi caut linistea singura, in tacere. Am ajuns sa-mi urlu in cap, tinadu-mi fata acoperita cu palmele, pentru a nu fi vazuta. Sa zambesc discret, nesincer, ori de cate ori sunt intrebata daca sunt fericita. Sa sper ca maine va fi altfel, dar asa se face maine, si astept din nou acelasi lucru.
Credeam ca e usor sa iubesti, asa ar trebui sa fie. Credeam ca oamenii, cand se iubesc, automat devin o singura persoana. Stiam asta, in sufletul meu. Insa nu a fost asa...Suntem atat de diferiti, incat tu esti apa, cand eu sunt foc, iar uneori, focul nu trebuie stins...pentru ca el da caldura. Esti sare pe rana deschisa, iar ranile trebuiesc pansate, nu adancite. Ai devenit leul, iar eu, iepurasul, si viata nu e ca in basme, unde animalele convietuisc in jungla...Eu sunt alb, iar tu esti negru, insa nu te-ai imbinat cu mine, pentru a face gri...m-ai acoperit.
M-ai luat intr-un fel in care ma simteam aproape de perfectiune, si mi-ai creat frustrari peste care nu stiu daca voi putea trece. Te-ai lasat mancat de trecut, si te-ai purtat cu  mine ca si cand as fi facut eu parte din el...si nu e asa. Te-am alinat in fircare secunda grea, iar eu nu am primit nici macar o mangaiere.
Nopti la rand, te-am luat in brate cu caldura, desi erai rece ca gheata. Mi-am cufundat chipul in spatele tau de nenumarate ori, si am plans sub ignoranta ta. Ai facut sa doara ceea ce credeam ca o sa ma faca cea mai fericita.
M-ai cunoscut ca un suflet bland de copil, cu ochii bulbucati si chipul senin...si m-ai facut aproape stana de piatra, cu privirea pierduta si fata patata de lacrimi.
Pentru ce m-ai atras langa tine, daca nu am fost niciodata ceea ce ti-ai dorit? Sa faci un om sa simta ca tu cauti altceva in el...este dur. Sa-l faci sa creada ca nu este bun de nimic...este dureros. Sa-i dai impresia ca nu il mai doresti...este ingrozitor.

Vreau sa-mi caut linistea...singura, in tacere. 

Niciun comentariu: