Un zambet ;)

Este miercuri...in coltul din stanga-jos al ecranului imi arata ora 11:33, este un soare atat de placut afara si macaralele din spatele blocului imi zambesc, pe bune.
Nu am mai vazut de mult oameni fericiti, veseli, care sa rada cu adevarat, pana azi de dimineata...M-am trezit la 9, este prima oara cand nu m-am suparat pe telefonul meu ca a sunat, de asemenea este prima oara cand nu inchid alarma si ma culc din nou...M-am uitat in oglinda si...am vazut un om fericit..Mai exact o fata.
Era fericita, ma...zambea, asta era ideea. Nu i-a mai zambit nimeni in ultima vreme, asa ca si-a zambit singura.
Bai, azi daca iar vad oameni tristi innebunesc. Lume stresata de probleme peste probleme, au uitat sa mai multumeasca pentru soare, penntru ploaie, pentru viata in sine...Nuuuu, mai nou viata este un lucru dezamagitor si lumea isi blesteama zilele...
Oamenii uita sa zambeasca! Nu uita sa injure, sa comita crime, violuri, abuzuri fizice sau materiale...Dar uita sa fie fericiti!
Un zambet face cat sute de cuvinte, un zambet poate tine un om in viata, vindeca trupul si mintea...

Aseara eram foarte dezamagita dintr-un motiv anume. Simona m-a sunat si a inceput sa imi cante la telefon "Bad day". De vreo doua zile ascult melodia asta asa, incontinuu. De unde stia ea de ziua mea proasta,sau de faptul ca eu ascultam melodia aia, nu am de unde sa stiu, dar faptul ca a avut tresarirea de a ma suna si de a-mi canta aceasta melodie, cu vocea ei calda,lalaita si pitigaiata [lol:D] m-a faut sa vad partea aia buna a lucrurilor, care se ascundea in spatele geamului meu de la balcon [care s-a spart din cauza vocii ei]...
Bai, adevarul e ca nu e nimic mai placut decat sa ai prieteni, fie ei buni sau rai, frumosi sau urati, destepti sau prosti s.a. Simona se incadreaza in partile pozitive, pe bune.

Ah, sa mentionez...acum vreo 2 minute am iesit pe balcon, si vanzatoarea de la magazinul din spate mi-a facut cu mana, si era tare zambareata. Eu cred ca se poate daca vrei ;) ...

Post scris pentru [D_D]
Vezi, m-am tinut de promisiune:P:))

8 martie

Dupa cum spuneam in post-ul precedent, i-am facut o surpria mamei...Apropo, pana la urma am schimbat maruntul ala...Continuand, i-am facut mamei p felicitare dintr-o punga de cadou, am decupat astfel incat sa iasa cum trebuie, am lipit si o fundita pe care am rupt-o de pe alta punga de cadouri...I-am cumparat si o lalea rosie, si le-am pus in mijlocul holului, astfel incat in momentul in care a ajuns acasa, eu fiind afara,i-au sarit in ochi...
Am vrut sa fie ceva special si sincer, desigur original, si desi a iesit cam tipatoare, pentru ca dupa ce ca felicitarea avea dungi rosii, am mai decupat si inimioare din restul de material si le-am lipit in interior, siiii, am folosit si marker rosu pentru a scrie urmatoarea chestie: [:D] :

De ce o felicitare?

Pentru ca esti cea mai buna mama din lume!
Pentru ca niciodata nu ti-am aratat cat de mult te apreciez!
Pentru ca faci ca viata mea sa fie mai usoara, chiar perfecta!
Pentru ca este 8 martie...
Pentru ca este ziua ta...
Pentru ca esti o femeie minunata si o mama unica!
Pentru ca te iubesc!
Pentru ca nu ti-am spus niciodata aceste lucruri!
Pentru ca mi-ai dat viata!
Pentru ca sunt mii de lucruri de scris, sar nu mai am loc!

Si pentru a va face o idee mai completa...

Întrebări...

Cate lucruri pot face intr-o viata?
Cate lucruri mi-am propus sa fac in viata?
Cate din aceste lucruri le voi realiza intr-un final?
Unde mi-as dori sa mor?
Unde as fi vrut sa ma nasc?
Unde mi-ar fi mai bine decat acasa?
Cu cine mi-ar fi mai bine decat cu persoanele alaturi de care sunt acum?
Cu cine as face toate lucrurile pe care le fac acum cu persoanele de langa mine?
Cu cine mi-as impartasi gandurile pe care le impartasesc acum oamenilor pe care ii cunosc?
De ce nu exista pesti in pesteri?
De ce nu exista oameni care sa spuna ca au o viata perfecta?
De ce animalele nu vorbesc cateodata, iar oamenii nu mai tac?
Cum ar trebui sa reactionez in anumite situatii?
Cum ar trbui sa ma comport cu oamenii pe gare nu ii agreez?
Cum ar trbui sa ma comport cu oamenii care nu am agreeaza?
Cand ar trebui sa le stiu pe toate?
Cand ar trbui sa inteleg ca asa ceva nu este posibil?
Cand o sa reusesc sa invat din greseli?
La ce ar trebui sa ma uit cand nu exista un obiect in fata mea?
La ce persoana sa ma concentrez cand nu vreau sa ascult pe nimeni?
La ce ar trebui sa fac referire cand nu am despre ce sa vorbesc?
Cu ce ar trebui sa ma laud cand nu am nicio realizare?
Cu ce persoana sa vorbesc daca nimeni nu vrea sa vorbeasca cu mine?
Cu ce sa ma imbrac daca afara e soare?
Cui sa ma adresez in aceste situatii?
Cui sa ii spun ce simt, daca nu simt nimic?
Cui sa ii ascult povestile, daca nimeni nu mai traieste ca in povesti?
Despre ce sa scriu in afara de aceste lucruri triste ce ma apasa?Despre ce fenomen al naturii se poate spune ca este cel mai misterios?
Despre ce vorbesc oamenii aceea in soapta?Cu cine sa merg pe strada, daca e innorat si ma paraseste pana si umbra?
Cu cine sa vorbesc, daca sunt doar surzi in jurul meu?
Cu cine sa ma joc, daca nu stiu regulile?
Despre cine se spun atatea lucruri urate?
Despre cine se poate spune ca este cel mai bun om?
Despre cine se pot spune in general, doar lucruri bune?
Cand ar trebui sa incep sa ma schimb?
Cand ar trebui sa ma accepte lumea asa cum sunt?
Cand ar trebui sa se intample atat de multe lucruri?
Cine ar trebui sa ma invete sa iert?
Cine se presupune ca ma va indruma?
Cine vrea sa faca ceva pentru a schimba ceva?
Prin ce metode as reusi eu sa schimb lumea?
Prin ce mod am putea impreuna sa schimbam lumea?
Prin ce mijloc as putea reusi sa conving lumea ca se poate schimba?
Din ce motiv nu face nimeni nimic?
Din ce motiv exista atata rautate?
Din ce motiv oamenii sunt avari, si nu ajuta si persoana de langa?
Pentru ce ma framant eu punandu-mi aceste intrebari?
Pentru ce lupt, stiind ca nu exista premiul cel mare?
Pentru ce ma zbat?
Ce entietate ma face sa scriu acum?
Ce pot face sa conving lumea ca greseste?
Ce o sa se aleaga daca cineva nu face ceva?

Si mai ales, oare exista cineva care imi poate raspunde la aceste intrebari?
Nu, nu exista...Sunt simple intrebari ale caror raspunsuri sunt inexistente...Si daca unele dintre ele ar avea un raspuns, este mai bine ca uneori sa nu il auzi, si sa lasi totul sa curga de la sine.

Ce lume trista

O lume imperfecta in care traiesc oameni imperfecti. Oameni a caror ocupatii nu au nicio legatura cu ceea ce le-ar placea sa faca sau ar vrea sa faca...Au o viata monotona, nesatisfacatoare, dar nu vor sa recunoasca.
Ea e putin altfel, are conceptii diferite fata de ceilalti, nu asculta de prea multa lume si nu ii pasa de nimic, nu vrea sa recunoasca, dar nu are ce face. Este o ciudata, cu principii bine conturate, ideile ei despre viata si le concepe din propriile trairi si amintiri, nu asculta povesti, le intelege. Totusi tinde sa creada ca este o persoana buna care nu face rau nimanui, dar greseste. Ei nu au aceeasi parere, o cred o ciudata, o straina care le invadeaza intimitatea. Cand au avut nevoie de ajutor, de cineva caruia sa i se planga, ea era acolo. Si-a ascultat aproape fiecare apropiat, a plans alaturi de oamenii tristi pe care i-a intalnit, a adresat un zambet cand i s-a parut ca ar fi nevoie, a oferit o imbratosare oricui a avut nevoie intr-un moment neplacut, niciodata nu a refuzat sa asculte pe cineva, nu a spus "nu".
Dar cand ea are nevoie de cineva,de un sprijin, de o persoana care sa ii fie alaturi, se napusteste o furtuna peste lumea ei, si o tornada de rautati ii navaleste toate cunostiintele. Cand este trista, viata ei devine pustie ca un desert, nimeni nu o intelege, nu o ajuta, nu ii ridica moralul...
Poate are si ea nevoie de un sfat, de o parere. Dar nu merita, nu? E prea ciudata, prea diferita, si nu are nevoie de sprijin, nu...Se poate descurca singura, e destul de mare, are 16 ani...
De ce dracu trebuie sa traiasca intr-o astfel de lume?!

Iubire interzisa...

Intr-o seara de duminica, Rares privea luna pe fereastra. Se uita foarte atent si parea foarte vrajit de frumusetea ei. Privirea lui adanca parea sa cuprinda lumi intense si nedescoperite, pupilele marindui-se cu fiecare clipire...
A stat asa ore intrgi, reflectandu-si sufletul in sclipirea lunii, alinandu-si tristetea cu gingasia ei, cautand o pustoaica...
Dar el nu stia cine este aceasta fata, de unde este sau cum se numeste...Stia doar ca are cei mai frumosi ochi din lume, si ca ii este interzis sa o priveasca, atinga sau sa vorbeasca cu ea. Parca il si mustra constiinta pentru acea privire pe care si-au adresat-o. Si totusi avea acea dorinta arzatoare de a o revedea, de a o privi in ochi...
Toata seara a stat cocotat pe pervazul de la geamul din camera, stuudiind luna in cel mai mic amanunt, socotindu-i lumina, apreciindu-i caldura...Tot ce facea este sa urmareasca divinul corp cosmic ce ii lumina noptile prea lungi.
A doua zi la scoala, nu i se simtea prezenta, parea foarte absent, distras de ceva anume nu isi putea comasa gandurile si formula o propozitie coerenta. Se gandea doar la privirea ei...
Dupa terminarea orelor, se indrepta spre casa...Pasea parca prin vid, isi numara pasii, dar mereu pierdea sirul...Rares nu dorea decat sa revada acei ochi de jad. In drumul lui este atras de o mare de straie verzi, fluturate de vant...Privind insistent intalneste din nou acele margele de jad, ascunse de un voal de matase.
Pe sub lungile-i sprancene, il privea gingas, iar Rares simtea teama din ochii ei, acea superba fata insotita de niste santinele cu niste imense turbane pe cap... Pustiul era dezamagit, si ajuns acasa, urca in camera lui mica si calsuroasa, si se cocoata la locul lui, pervazul geamului, de unde priveste luna insistent, de parca ar fi vazut-o pentru prima oara...Nu a dormit toata noaptea, meditand la frumusetea saracei fete...
Peste cateva zile, destinul le uneste din nou drumurile, de data asta ea fiind singura, si el mai hotarat ca niciodata sa vorbeasca cu fata ce ii bantuia visele. Se duce spre ea, patrunde prin marea de oameni, si cand ajunge in sfarsit langa ea, artagosul si inganfatul de bunicasu o trage de mana, ceratnd-o pentru faptul ca priveste la straini...
In acea seara era luna plina, iar ea sedea pe malul lacului din oras, singura, plangandu-si de mila, blestemandu-si soarta nenorocita si viata murdara... Invaluita ca de obicei intr-o mare de voaluri leganandu-se in vant, trista si dezamagita de ce0i rezerva viitorul, era hotarata sa-si puna capat zilelor...Asta pana cad...apare el. O priveste in ochi, si se aseaza fix langa ea, fara sa isi apropie trupurile. O mangaie usor pe spate, in semn de prietenie, iar ea, rusinata, se apropie de el, clipeste de doua ori, inchide ochii si il lasa sa o priveasca, in timp ce i se preling lacrimile pe obraz...Rares se intristeaza, si cu delicatete indeparteaza voalul ce ii acoperea fata...Ramane uimit, vazand cea mai suberba fiinta de pe Pamant, cele mai deliate buze, si cei mai fini obraji pe care i-a atins vreo data...O saruta, si se daruiesc unul altuia...
Rares stie acum ca Ilona il iubeste...