Cauta...

18 octombrie 2009

Vremea trece...si eu ma schimb!

Voi incepe cu: nu am mai scris de mult!
Si voi continua cu: S-au intamplat foooaaaarte multe in ultimul timp.
Hm...ma schimb din ce in ce mai mult, si presupun ca este ceva absolut normal.

Pe 10-11 am fost in excursie la Tusnad, statiunea in care, as putea spune, totul este posibil! Un loc pustiu, plin de...oameni de varsta a doua, in care biliardul, ping-pongul, pizzeriile, alimentarele, non-stopurile, restaurantele si discoteca se inchid la orele 23:00, ramanand deschise doar 2-3 barulete de 0 stele... A fost o excursie amuzanta, am stat cu cei 3 muschetari ai clasei mele: Stefan, Serban, Cosmin. Doamna Diriginta ne mai suna asa, o data la un ceas sa ne mai intrebe ce mai facem si daca ne mai aflam in teritoriul Harghitei, iar pe celelalte doua profesoare nu le-am vazut pe timpul noptii [respectiv sambata spre duminica]. Ce am vizitat? Prima Scoala Romaneasca, Biserica Sfantul Nicolae, am stat in Brasov 3 ore [yeey:x], Lacul Ciucas [as spune mai degraba Balta Suprema a Tusnadului], Lacul Sf. Ana [superb], Pestera Puturosul [de fapt o pestera de sulf, unde stai si inhalezi sulf pana te ard organele], si complexul Balvanyos [unde am mancat]. Ce pot spune, am cheltuit mult pe prostii, am ras sambata non-stop, am dormit imbracati, incaltati, intr-un frig infernal, am prins rasaritul, dar nu l-am vazut, am dormit doua ore [excelent somn!] si am ajuns si cu bine in Bucuresti.

Trecand la urmatoarea idee. Se presupune ca ar trebui, o data cu timpul in trecere, sa ma inteleg din ce in ce mai bine cu ai mei. Nu este asa. Si nu ar fi pentru ca nu ma inteleg rau cu ei. Este mai mult de atat. Indiferenta. Atat.

El. Hahah, adio, de data asta. Nu mai exista, si nu va mai exista niciodata. Si ma simt atat de bine. Inimaginabil de bine. Asta poate pana va aparea alt el. Desi sunt sigura ca nu se va intampla curand.

Ei. M-au dezamagit, din nou, dar am devenit indiferenta. Si nu imi va mai pasa, am invatat si eu sa dau telefonul pe silent, sa il inchid sau sa raspund si sa ma dau ocupata. Am invatat, chiar daca mi-a fost foarte greu, dar sper ca in timp, exersand, voi reusi sa devin complet indeferenta.

Ele. Bineinteles ca nu m-au lasat niciodata, si nici nu ma vor lasa. Ma iubesc, stiu. Le iubesc, ele stiu. Si sunt ele doua. Una mai mica, cealalta mai mare. Eu sunt sora mijlocie. Protejatoare, si protejata...Si este un sentiment extraordinar.

"Opusul iubirii nu este ura, ci indiferenta!"





11 septembrie 2009

O vara


Inca un pahar gol...Inca o vara incheiata. Pot sa spun ca vara s-a terminat oficial, mai sunt 2 zile pana la inceperea liceului, si nu, nu sunt deloc entuziasmata de acest lucru. In fine, nostalgia mea este trecatoare, probabil cand o sa revad unii dintre colegi o sa ma inveselesc. Da, pentru ca din 26 colegi ai mei, imi este dor doar de 11 dintre ei. Si daca ma screm putin ii si insir, doar ca sunt destul de nesimtita si aroganta zicand ca de ceilalti 15 nu mi-e dor, asa ca lasa! Si acei 11 colegi o sa-mi faca viata de a 10-a mai frumoasa. Nu ma pot abtine, asa ca o sa le scriu initialele.
K.T.S.S.T.D.S.P.A.D.V. [nu va agitati, sunt si initiale de la porecle].
Bun, vara asta a fost mult prea frumoasa. Petrecuta in majoritatea timpului la tara, alaturi de Alina, si niste baieti, am mancat multa inghetata nestea, am baut multa cafea si am mancat de asemenea multe acadele, mere si gutui furate de la tovarasii consateni [:D]. A fost frumos pentru ca eram multi, ne intelegeam bine, radeam, glumeam, si chestii de genul. Mergeam in fiecare seara la supermarket, care este in afara satului, iar pe sosea toooate masinile, camioanele, tirurile si motoarele claxonau, desi eu si Alina mergeam regulamentar, si chiar nu aveam nevoie de atentionari de la soferii auto. Apoi, dupa supermarket, mergeam cu restul cate 15-20 minute la garla, ne plimbam si apoi ne intorceam la locul de tihna [poarta unuia dintre baieti]. Si ne petreceam restul serii stand, sau plimbandu-ne pe ulite [adica 4 strazi care inconjoara niste case si un cimitir]. Amuzati mai eram noi de faptul ca ne plimbam noaptea pe langa cimitir, iar in scurt timp a devenit un obicei, paranduni-se chiar ceva foarte normal.
O sa-mi fie dor de vara asta, si de bunicul meu nervos ca in fiecare seara ma aducea altcineva acasa [ =)) ] [nu e vina mea ca sunt oameni de treaba pe acolo, si nu ma lasau sa ma duc singura acasa, ca sa nu patesc ceva!]. Si de mica [mama lu' mama], care nu ma cearta niciodata, ma asculta si vorbesc cu ea ore in sir, despre oricine si orice, si care nu se supara ca veneam eu cu nea' cutarita acasa, sau ca stateam la telefon cu tanti cutarita pana la 4 dimineata.
Cum spuneam, o sa-mi fie dor. Foarte dor.

10 septembrie 2009

Se termina. Aha!

Nu...Le caut, dar nu le gasesc...Mda, cuvintele...Poate ca am lispit prea mult de acasa si efectiv nu-mi mai gasesc rostul in apartamentul asta. Imi vine sa astern asa simple tampenii, doar sa ma descarc si sa ma auto-binedispun! Si totusi...

Te iubesc! Si mi-e dor de tine! De noi! De vara! De tooot! De plimbari, claxoane, supermarket, apusurile pe garla, cafeaua la aparat, inghetata nestea, plimbarile noaptea pe la cimitir, batai cu iarba, dansul pinguinilor, furat de gutui, dansuri in ploaie, tricouri ude, ceruri cu parintii, sfaturi la 2 noaptea, descarcari electrice, furtuni sentimentale, imbratisari in plina strada, telefoane pe ascuns de pe telefoanele parintilor, mesaje lungi si pline de non-sens, tu, eu, noi, ei, voi, cineva, undeva, pe o strada, la o raspantie, unde totul era simplu, modest, si tot ce aveai tu era al meu si invers.Te iubesc si o sa te iubesc pana ce moartea ne va desparti!

Vara se duce, incepe liceul. To be continued...
P.S.: M-am racit ca naiba, asa pe ultima 100m din vara! Shit. :)

12 august 2009

Deci da! Sunt plictisita!

Azi e joi? Mdam, joi. Si ieri, miercuri. De fapt nu, azi joi. Adica ieri, miercuri, spre azi, joi, in jur de ora 12-1 a.m. eu scriam. Ce am scris? Pai m-am distrat, folosindu-mi vocabularul meu limitat la nu foarte putine cuvinte. Asa ca mi-a iesit ceva. Nu ceva foarte bun, dar este ceva-ul meu si tind sa ma mandresc cu el! [are si linie melodica, dar nu va intereseaza asta :P]

O tara atat de frumoasa
Cu oameni dobitoci
Prosti, plini de bani
Chiar fosti sarantoci
Demagogi nenorociti
Umplu lumea de curve
De parca si asa
N-ar fi ele prea multe
Sunt ecologistim
De fapt ii doare in p**a
Spun ca nu-s materialisti
Dar ai briliante pana-n gura
Intotdeauna i-am urat
Copila mica fiind
Stiind sigur
Ca ei ne-mpiedica sa traim
Freamatul padurilor nici nu-i preocupa
Ragnetul leilor nu ii scoate din culpa
Nici nu i-a interesat
Vreodata de Romania
Da' baga-n ei non-stop
Puiuti de Crevedia.

Unde dracu ajungem
Cu tara asta a noastra
Oare cand vom ajunge
O Romanie frumoasa?
Unde ne-ndreptam?
Spre ce carare, Doamne?
Deocamdata putem
Doar sa ne tinem tare!

S-acum iar comentez
De cocalarii izbiti
De zidul prostiei
Doamne, ei sunt lipiti
Sunt doar niste misei
Isi tin onoarea sub brat
Toti ca niste catei
De fapt legati in lat.
Daca fac un delict
Pe ei ii doare-n palarie
Au multi avocati,
Platiti bine, se stie
La tv apar toti plini de rogoare
Dar cand te-ntalnesti cu ei
Ramai prost de stupoare
Imi vine sa iau napalm
Sa-l amestec cu benzina
Sa ma joc putin cu ei
Si sa pretind ca nu-s de vina
DOar asa ne-am invatat
Cu mismas-uri si spagi
Macar de-ar fi loviti
Da' n-au niciunu' plagi!

Unde dracu ajungem
Cu tara asta a noastra
Oare cand vom ajunge
O Romanie frumoasa?
Unde ne-ndreptam?
Spre ce carare, Doamne?
Deocamdata putem
Doar sa ne tinem tare!

Strofa 3
MAi am o droaie de zis
Scriu asa de repede
Nici tigara nu s-a stins
Tot poporu-i de cacat
Si totul din vina lor
Ca n-au stiut sa tina lacomia
Sub control
Vom ajunge toti ca niste mixomicete
Vor ramane-n urma niste simple pete
As vrea sa fiu o moleta
Sa ma rotesc prin oras
Sa intr-un parlament
Sa-l fac zdrente
Pan' la ultimu' cent
Cu otuzbirul le-au luat casele
Alor mei
Asa sa le fac si eu
Sa-i scutesc de leii grei
Caci grei, grei, sunt Doamne
Le-au umplut buzinarele
Asa cum mie acum
Mi se golesc paharele...

Unde dracu ajungem
Cu tara asta a noastra
Oare cand vom ajunge
O Romanie frumoasa?
Unde ne-ndreptam?
Spre ce carare, Doamne?
Deocamdata putem
Doar sa ne tinem tare!


Nota: maine iar plec! :)
Nota2: da, tot acolo
Nota3: Stefan, nu ma injura! :D

10 august 2009

Blogul meu a primit un premiu!


Spre marea mea umire, am primit un premiu pentru blogul meu. Ciudat, nu? Acesta vine din partea lui alexxutzu si din cate am inteles trebuie dat altor 10 persoane. Imi este destul de greu sa aleg 10 persoane, penru ca exsta multe bloguri pe care le citesc, dar o sa incerc sa le distribui dupa cum imi dicteaza inimioara mea mare si sincera. So, premiul merge catre:
1.Arpeges
2.Stefann
3.MetaMorph
4.Ramona
5.Sabina
6.Dj Durex
7.Kiki
8.Alex`andra
9.Ionut
10.Worsak