Cauta...

6 noiembrie 2009

Durere in cot.

Stiti cum este sa va doara in cot? E aiurea. Foarte aiurea. Am aflat si eu azi. La figurat vorbind, aceasta durere se numeste cica indiferenta. Este placuta, dar si dureroasa.
Am dat MID-ul. Yuhu, daca iau peste 5 sunt bo$$. Si imi place. Nu m-am pregatit, deci nu imi pasa. Acum sunt la TIC. Plictiseala.
Revenind la durerea mea. Cred ca ma bag la un poker online,cu Kiki.
Pace!

28 octombrie 2009

Same shit...different day!

Nu stiu daca altora li s-a intamplat porcaria asta, dar mie, ca de obicei mi s-a intamplat. Ei bine, momentul in care dau un sfat, ridic moralul cuiva si peste o luna mi se intampla exact acelasi lucru.
Si...sfatul ala nu mai tine! De ce? Nu stiu. Pur si simplu. Si eu ce ar trebui sa fac? Sa ma tin cu mainile de cap si sa urlu? Nuuuu, nu e bine. Sa stau in pat si sa plang? Nu...nu ma tine. Sa ma feresc sa o intalnesc. Nu...nu sunt lasa.
Asa ca vineri seara, ma voi cara frumusel la ea, o voi vedea, o voi imbratisa si desi nu ii voi spune, ma voi gandi la faptul ca orice ar fi, va ramane langa mine.
Buuun, am rezolvat o problema. A doua. Trebuie sa ma pun pe treaba. Urgent. :)


As vrea sa fiu libera...Sa traiesc dupa propriile reguli, si sa nu ma mai tina nimic...Dar mai e putin...Foarte putin...Pana atunci...Pace!

18 octombrie 2009

Vremea trece...si eu ma schimb!

Voi incepe cu: nu am mai scris de mult!
Si voi continua cu: S-au intamplat foooaaaarte multe in ultimul timp.
Hm...ma schimb din ce in ce mai mult, si presupun ca este ceva absolut normal.

Pe 10-11 am fost in excursie la Tusnad, statiunea in care, as putea spune, totul este posibil! Un loc pustiu, plin de...oameni de varsta a doua, in care biliardul, ping-pongul, pizzeriile, alimentarele, non-stopurile, restaurantele si discoteca se inchid la orele 23:00, ramanand deschise doar 2-3 barulete de 0 stele... A fost o excursie amuzanta, am stat cu cei 3 muschetari ai clasei mele: Stefan, Serban, Cosmin. Doamna Diriginta ne mai suna asa, o data la un ceas sa ne mai intrebe ce mai facem si daca ne mai aflam in teritoriul Harghitei, iar pe celelalte doua profesoare nu le-am vazut pe timpul noptii [respectiv sambata spre duminica]. Ce am vizitat? Prima Scoala Romaneasca, Biserica Sfantul Nicolae, am stat in Brasov 3 ore [yeey:x], Lacul Ciucas [as spune mai degraba Balta Suprema a Tusnadului], Lacul Sf. Ana [superb], Pestera Puturosul [de fapt o pestera de sulf, unde stai si inhalezi sulf pana te ard organele], si complexul Balvanyos [unde am mancat]. Ce pot spune, am cheltuit mult pe prostii, am ras sambata non-stop, am dormit imbracati, incaltati, intr-un frig infernal, am prins rasaritul, dar nu l-am vazut, am dormit doua ore [excelent somn!] si am ajuns si cu bine in Bucuresti.

Trecand la urmatoarea idee. Se presupune ca ar trebui, o data cu timpul in trecere, sa ma inteleg din ce in ce mai bine cu ai mei. Nu este asa. Si nu ar fi pentru ca nu ma inteleg rau cu ei. Este mai mult de atat. Indiferenta. Atat.

El. Hahah, adio, de data asta. Nu mai exista, si nu va mai exista niciodata. Si ma simt atat de bine. Inimaginabil de bine. Asta poate pana va aparea alt el. Desi sunt sigura ca nu se va intampla curand.

Ei. M-au dezamagit, din nou, dar am devenit indiferenta. Si nu imi va mai pasa, am invatat si eu sa dau telefonul pe silent, sa il inchid sau sa raspund si sa ma dau ocupata. Am invatat, chiar daca mi-a fost foarte greu, dar sper ca in timp, exersand, voi reusi sa devin complet indeferenta.

Ele. Bineinteles ca nu m-au lasat niciodata, si nici nu ma vor lasa. Ma iubesc, stiu. Le iubesc, ele stiu. Si sunt ele doua. Una mai mica, cealalta mai mare. Eu sunt sora mijlocie. Protejatoare, si protejata...Si este un sentiment extraordinar.

"Opusul iubirii nu este ura, ci indiferenta!"





11 septembrie 2009

O vara


Inca un pahar gol...Inca o vara incheiata. Pot sa spun ca vara s-a terminat oficial, mai sunt 2 zile pana la inceperea liceului, si nu, nu sunt deloc entuziasmata de acest lucru. In fine, nostalgia mea este trecatoare, probabil cand o sa revad unii dintre colegi o sa ma inveselesc. Da, pentru ca din 26 colegi ai mei, imi este dor doar de 11 dintre ei. Si daca ma screm putin ii si insir, doar ca sunt destul de nesimtita si aroganta zicand ca de ceilalti 15 nu mi-e dor, asa ca lasa! Si acei 11 colegi o sa-mi faca viata de a 10-a mai frumoasa. Nu ma pot abtine, asa ca o sa le scriu initialele.
K.T.S.S.T.D.S.P.A.D.V. [nu va agitati, sunt si initiale de la porecle].
Bun, vara asta a fost mult prea frumoasa. Petrecuta in majoritatea timpului la tara, alaturi de Alina, si niste baieti, am mancat multa inghetata nestea, am baut multa cafea si am mancat de asemenea multe acadele, mere si gutui furate de la tovarasii consateni [:D]. A fost frumos pentru ca eram multi, ne intelegeam bine, radeam, glumeam, si chestii de genul. Mergeam in fiecare seara la supermarket, care este in afara satului, iar pe sosea toooate masinile, camioanele, tirurile si motoarele claxonau, desi eu si Alina mergeam regulamentar, si chiar nu aveam nevoie de atentionari de la soferii auto. Apoi, dupa supermarket, mergeam cu restul cate 15-20 minute la garla, ne plimbam si apoi ne intorceam la locul de tihna [poarta unuia dintre baieti]. Si ne petreceam restul serii stand, sau plimbandu-ne pe ulite [adica 4 strazi care inconjoara niste case si un cimitir]. Amuzati mai eram noi de faptul ca ne plimbam noaptea pe langa cimitir, iar in scurt timp a devenit un obicei, paranduni-se chiar ceva foarte normal.
O sa-mi fie dor de vara asta, si de bunicul meu nervos ca in fiecare seara ma aducea altcineva acasa [ =)) ] [nu e vina mea ca sunt oameni de treaba pe acolo, si nu ma lasau sa ma duc singura acasa, ca sa nu patesc ceva!]. Si de mica [mama lu' mama], care nu ma cearta niciodata, ma asculta si vorbesc cu ea ore in sir, despre oricine si orice, si care nu se supara ca veneam eu cu nea' cutarita acasa, sau ca stateam la telefon cu tanti cutarita pana la 4 dimineata.
Cum spuneam, o sa-mi fie dor. Foarte dor.

10 septembrie 2009

Se termina. Aha!

Nu...Le caut, dar nu le gasesc...Mda, cuvintele...Poate ca am lispit prea mult de acasa si efectiv nu-mi mai gasesc rostul in apartamentul asta. Imi vine sa astern asa simple tampenii, doar sa ma descarc si sa ma auto-binedispun! Si totusi...

Te iubesc! Si mi-e dor de tine! De noi! De vara! De tooot! De plimbari, claxoane, supermarket, apusurile pe garla, cafeaua la aparat, inghetata nestea, plimbarile noaptea pe la cimitir, batai cu iarba, dansul pinguinilor, furat de gutui, dansuri in ploaie, tricouri ude, ceruri cu parintii, sfaturi la 2 noaptea, descarcari electrice, furtuni sentimentale, imbratisari in plina strada, telefoane pe ascuns de pe telefoanele parintilor, mesaje lungi si pline de non-sens, tu, eu, noi, ei, voi, cineva, undeva, pe o strada, la o raspantie, unde totul era simplu, modest, si tot ce aveai tu era al meu si invers.Te iubesc si o sa te iubesc pana ce moartea ne va desparti!

Vara se duce, incepe liceul. To be continued...
P.S.: M-am racit ca naiba, asa pe ultima 100m din vara! Shit. :)