Un vis al cafelei

Imi era dor...
Abia trezita din somn, ducandu-ma spre baie ca si cum as fi teleghidata, ocolind printr-o miscare brusca frigiderul, parca intotdeauna pus in calea mea spre baie!
Cafeaua...Esenta care ma duce exact acolo unde as dori sa ma aflu...Cafeaua cu rom, o minunatie...Pentru cateva minute, am uitat de probleme, de ecuatiile complicate ale vietii si de treaba pe care o am...As putea sa anulez orice intalnire sau programare pe ziua de azi, orice drum, doar pentru a ramane cu a mea cafea tare, fara zahar, cu un strop de lapte; doar un strop...
Nu m-as plictisi niciodata...Mirosul romului imi zapaceste mintea, ma ameteste si in acelasi timp imi calmeaza fiecare ramasita nervoasa din minte...
Ma simt mai bine cu fiecare gura pe care o sorb din cana mea de cafea, din care ies aburi asa cum, parca, nu au mai iesit niciodata...Si acum, aburii se ridica spre nori, pleaca, isi iau la revedere de la mine, si imi soptesc un "pana maine dimineata..." Maine dimineata nu ma voi mai afla aici...Ma voi duce la aburii aceeia de iarba verde...ma voi afla in balansoar, tot singura, exact asa cum imi place sa savurez fiecare strop din esenta diminetilor de vara...imi iau la revedere de la aburii mei...urca incet, incet, lasandu-ma doar cu un gust negru pe cerul gurii... poate ajung ei in Jamaica in locul meu...pentru ca mie mi s-a terminat cafeaua!