Iubirea

Iubirea pare a fi sentimentul suprem ce te duce spre infinit, inseamna sa-ti traiesti viata dupa ticaitul ceasului ce iti bate in piept si te tine in viata.
Cand iubesti nu te gandesti daca ceea ce faci este bine sau rau, pur si simplu iti lasi sentimentele sa te conduca intr-o lume a ta, in care doar impreuna cu persoana dorita poti supravietui, te poti simti viu si implinit.
Acest sentiment puternic te cuprinde si nu iti mai da drumul, te urmareste precum o umbra, si te inconjoara cu mireasma trupului persoanei iubite zi de zi, ora de ora, clipa de clipa. Este ca atunci cand il vad pe el...si tresar; vorbeste cu mine si negresit, rosesc; ma ia de mana, si simtindu-i rasuflarea amutesc, iar cand buzele noastre se contopesc intr-un singur sarut, cateva clipe si lumile noastre devin comune, sentimentele ni le daruim reciproc, iar gandurile se suprapun in mii de vise.
Catullus spunea "Urasc si iubesc. Cum vine asta, poate ma intrebi". Aceste doua sentimente reprezinta mai degraba multe stari adunate la un loc si impartasite catre o persoana. A uri pe cineva nu este ceva rau, iar contrastul intre iubire si ura este atat de puternic, de intens, incat intervine o a treia stare, indiferenta.
Multi ar spune ca iubirea si ura sunt precum cei doi poli, si ca un om nu poate ubi si uri in acelasi timp si sub acelasi raport, dar eu sunt de alta parere. De ce nu ai putea iubi pe cineva, si in acelasi timp sa urasti acea persoana? Chesterton spunea ca "Iubirea inseamna sa iubesti ceea ce iti este antipatic; altfel, nu este o virtute". Eu prefer sa sustin ca opusul iubirii esre indiferenta...acel sentiment intens care alterneaza intre cele doua ce il framanta pe Catullus.
A iubi inseamna a trai, deoarece fara dragoste, fara afectiunea acordata unei persoane, nu poti trai, nu te poti simti implinit.
Viata este un tunel, din care poti scapa urmarind luminita din capatul lui. Dar de ce ar vrea sa scape cineva din tunelul vietii? Este simplu. Nimeni nu ar dori sa rataceasca acolo, ci doar sa strabata tunelul, sa ajunga fericit in capat si sa simta ca a trait. Dar, in acest tunel numit viata, trebuie sa fie prezenta si iubirea. Eu imi imaginez iubirea ca un labirint, unul ce are milioane de cai pe care sa ratacesti...
Si cum ar fi sa hoinaresti singur prin acel labirint? Pentru asta trebuie sa existe acea persoana care sa te indrume, sa-ti fie alaturi, o persoana cu ajutorul careia sa iesi din drumurile incrucisate, si sa urmaresti in continuare luminita.
Asa este iubirea...Un tot unitart alcatuit din ganduri, trairi, sentimente, imrpesii, pareri, adunate si impartasite celui drag, care iti este mereu aproape, te iubeste si are grija de tine.
Iubirea se traieste in doi, iar doi este suma dintre doua suflete ratacite, ce isi gasesc locul in aceeasi multime, care din vida devine ticsita...



[eseu scris in clasa a IX-a-2008]