Cauta...

6 octombrie 2014

Scrisoare-n monolog interior

Draga femeie cu zambet de copil,

Incep prin a-ti spune ca nu vreau sa crezi ca stiu cum te simti, pentru ca nu este asa. O parte din suflet tau a fost sfasait cu dintii de otel ai lipsei de incredere in tine, desi nu trebuia sa se intample asa.
In acelasi timp, e mai bine asa...ai vazut singura ca uneori, cuvintele nu inseamna nimic; sau ca niste cuvinte aruncate haotic pot insemna dezastru...ori cuvintele promise pot fi minciuni frumos ascunse.
Frumusetea este sinceritate, asa ca fii sincera cu tine si ridica-te maine dimineata din pat, da ochii cu realitatea si zambeste-i asa cum numai tu stii...frumos.
Vreau sa inchei, ca sa nu te doara tare...prea tare...sa nu doara mai intens decat acum.
Sterge-ti tonele de lacrimi, si scrie-ti planul maret pe hartie. Trezeste-te maine dimineata, si confrunta realitatea...

Cu sinceritate,
O femeie cu zambet de copil

Niciun comentariu: