Aceeasi stare jalnica de continua nesatisfactie, acelasi sentiment de greseala fatala, aceleasi nevoi de a face un lucru exact cum trebuie, aceeasi teama de sine, nimic nou, totul revenind in mintea mea ca un deja vu infinit.
O zi de marti a devenit pentru mine mai rea decat orice zi de luni de pana acum, o veste foaaaarte proasta dimineata, o durere groaznica, lipsa de aer, respiratia taiata, chiul banal la prima ora, plictiseala, nervi!!!
Sooomn, mult. Trei ore de somn, chin, visez urat, filme proaste in capul meu, personaje cunoscute, persoane reale, prieteni, tovarasi, oameni dusi, calmi, nervosi, de toate felurile...
Si aveam o presimtire proasta inca de acum cateva zile, si am crezut ca e doar in capul meu, ca exagerez, ca de fapt ar trebui sa zambesc si sa merg mai departe, dar nuuu, nu e asa. Cand presimtirea se accentueaza, si cand se intampla ceva rau, nu poti sa treci asa usor peste.
Analiza, mai rau ca analiza matematica...E analiza mintala, este periculoasa, te poate distruge psihic, te poate face sa crezi ca provoci doar rau in jurul tau. Sau te poate face sa crezi ca toata lumea din jur iti provoaca tie rau. Si ajungi la concluzia cea mai apropiata de adevar: oricum ne facem rau unii altora; nu exista tap ispasitor, nu exista nimic.
Acolo sus exista cineva? Asta am auzit azi foarte des. Nu, nu exista, daca ar fi existat nu am fi fost asa...Exista, si a vrut sa demonstreze ceva cu asta. Da da, sigur ca exista, uite ce mi-a facut? Nuu, claaar...Daca ar fi existat ar fi evitat sa se intample asta. Noi oamenii ce suntem? Marionete? Gandim ca marionetele? Aaaa, daca de sus nu se trag sfori, eu de ce mi-as misca un deget pentru mine? Eu de ce as evita ceva, daca nu ma impinge cineva sa evit acel lucru? Exista sau nu, asta e o problema prea complexa...Exista sau nu, poate nu depinde chiar totul de ceva/cineva.
Daca faci o promisiune, tine-te de ea...Pentru ca atunci cand se vor strange multe, multe, muuulte promisiuni si nu le vei mai face fata, o sa-ti doresti sa nu fi cunoscut expresia "iti promit ca...". Daca nu ma cunosti, nu ma judeca, daca nu stii cum sunt si de ce fac anumite lucruri, nu ma cataloga, ca nu sunt niciun fel de obiect bizar dintr-un raft.
Pentru ca oricum eu ma consum mai mult decat trebuie, asa, vorbind la modul general, si pentru ca eu am un mare gol in stomac in momentul asta, si pentru ca nu mai plang...este cretin de amuzant. Nu mai pot sa plang, nu stiu de ce. Senzatia aceea exista, dar nu mai vine...Nu nu si nu. Si da, S a avut dreptate, au venit toate val, si pot spera ca vor pleca la fel de repede. Oricum speranta se duce dracului ultima...Chiar ultima.
Si nu, nu s-a terminat...Nu se va termina niciodata, pentru ca viata nu poate fi frumoasa fara lucrurile rele care ajung sa se termine cu bine...Asta e frumusetea. Sa te tarasti prin cacat, sa suferi, sa plangi, pentru ca apoi sa fii mai fericit ca niciodata ca s-a terminat cu bine. Sa te certi, sa urlii, sa te contrazici, pentru ca apoi sa-ti dai seama cat de apropiata este relatia dintre voi. Sa-i critici, sa-i injuri, sa te ia la pumni cand ai gresit, ca apoi sa-ti dai seama ca ei sunt tovarasii tai, nu cei care te scot la cico prin cafenele pe Decebal sau cei care te duc in IDM la biliard...Sa le spui ca nu ai nevoie de ei, ca esti independent, ca te descurci fara ajutor, si apoi sa-ti dai seama cat au luptat pentru tine si cat de mult ii iubesti. Sa realizezi ca si reprosurile se fac din dragoste.
Si as mai continua cu...nu acum.
1. 6.45 a.m.
2. 8.25 a.m.
3. 10.00 p.m.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu