Am asa o pofta de viata...

Astazi este o zi speciala. Nu doar pentru ca este ziua mamei mele, si desigur ca iar am uitat, dar mi-am amintit intr-un context mai ciudat. Dar, si pentru ca noaptea trecuta am visat ceva foarte ciudat, ceva ce m-a pus putin pe ganduri.
Eram la Piata Alba Iulia, si mergeam pe la C.E.C. [cine nu stie, undeva intre Centrul Bucurestiului si Piata Muncii], si am vazut o masina care venea cu viteza din directia Unirii,si a facut rondul. De la Piata Muncii spre Unirii veneau mai multe masini, dar una avea viteaza foarte mare. Baiatul care a facut rondul nu s-a asigurat si a facut accident, pentru ca a intrat in masina care venea cu viteza. In mai putin de 10 minute, politia si salvarea erau acolo. Inclusiv eu eram acolo. Acel baiat era un prieten foarte bun. Nu a supravietuit. Pe rond, unde de obicei sunt parcate masini, era un cal alb, cu o pata maro pe piciorul stang. Alerga in jurul rondului, si se uita spre mine. Mi-a facut cu ochiul, iar eu eram ma uitam foarte ciudat. De fapt, pentru cateva secunde, atentia tuturor era concentrata spre acel cal.
La 10 m-am trezit brusc, dar, cu zambetul pe buze. Nu mi s-a mai intamplat niciodata asa ceva. Mereu visez chestii ciudate, dar de obicei ma trezesc mirata, speriata, panicata, poate ingrozita. Astazi m-am trezit cu zambetul pe buze.
M-am dus la baie, si apoi mi-a venit sa ma imbrac si sa ies afara. Nu stiu de ce. Nu am mai facut asta de 3 saptamani. Am stat pur si simplu in casa, incercand sa merg, si desi ma doare inca piciorul, pe la 11 eu eram afara si ma plimbam prin ploaie. Nici macar nu imi luasem paltonul. Mi-am tras gluga pe cap, si am luat-o printre stradute. Mi-am luat vechiul mp3 player, care are ecranul spart si functioneaza o singura casca, si pe care imi pusesem cu o zi inainte melodia "Pofta de viata". Tot timpul in care m-am plimbat, am ascultat aceasta melodie. [pot sa o declar melodia mea preferata de pe "Sufletul Orasului", alaturi de "Sinteze" :D]
Si m-am gandit si la visul meu, si acum ma gandesc, dar tind sa dau vina pe plictiseala, oboseala si stresul pe care le-am acumulat in 3 saptamani. Nu o sa ma las invinsa de un vis. In plus, toata ziua am zambit. M-am simtit in sfarsit bine, m-am plimbat, este unul dintre putinele lucruri pe care le fac cu o placere deosebita...Normal ca acum stranut, sper sa nu ma racesc.
Pe la 12:30 eram acasa, am aruncat hainele pe calorifer, si m-am bagat in pat, sa ma uit la tv. Iar imi venea sa zambesc...La un moment dat, m-a sunat Alina sa vada ce mai fac [asa cum face in fiecare zi, draga de ea -parca as fi Drumes].
Tot pe la 4 ma suna Alina sa imi povesteasca o faza de la scoala...Si aizi mi-am amintit eu de ziua mamei...Pentru ca am declarat ziua de 28 a lunii ziua noastra in care ne bagam...Si asa un ras m-a apucat cand mi-am dat seama ca imi bag de ziua mamei mele...[banii la banca, nu va ganditi la "intrari dubioase"]
Trecand peste, astazi a fost o zi ciudata. Aseara am visat urat, dar viata e frumoasa, si am asa o pofta sa traiesc, sa plec undeva departe, caci zi de zi omul se schimba si fiecare isi traieste viata cum stie mai bine! Eu vreau sa ma bucur de familie, prieteni, sanatate, si bani, ca si aia conteaza, dar mai ales de sanatate si de sticla asta de apa pe care o am langa mine.
"Vreau sa zambesc, e dimineata, tre' sa-mi pastrez pofta de viata!". Uite cam asa a iceput ziua mea.Cum o sa se termine, inca nu stiu.:)


"Smile, even if it’s a sad smile, because sadder than a sad smile is the sadness of not knowing how to smile." :)

Mi s-a facut pofta de mere verzi.

La multi ani, mami!

Dupa cum nu stiti, vine ziua mamei mele si mi-a venit mie sa scriu ceva pentru ea.
Nu o sa incep cu ideea ca "mama e numai una"* , chiar daca asa este;). O iubesc, o respect si etc. etc., nu prea le am eu cu chestiile astea:D:)). In afara faptului ca imi este mama, este si o prietena buna, care ma acopera in fata lui tati ori de cate ori este nevoie.
Prin intermediul blogului pe care nu il va citi niciodata, pentru ca nu are timp si nici curiozitatea necesara, as dori sa ii spun ca o iubesc foarte mult si ca desi dau impresia ca nu apreciez ceea ce face si ca nu imi convine absolut nimic din ceea ce face, de fapt este invers.
As dori de asemenea, sa ii cer scuze pentru toate tampeniile pe care le fac, si desi nu o sa ii cer scuze niciodata in fata, uneori chiar le regret.
Bun. Imi cer scuze pentru:
-ca niciodata nu duc paharul in bucatarie, si il las pe birou;
-ca niciodata nu raspund la telefon;
-ca mereu pun in cuier 3 hanorace si paltonul, si desigur ca nu le pot imbraca pe toate in acelasi timp;
-ca uneori las paharul sau cana de ceai pe masa, fara sa le spal, deoarece ma grabesc sa nu intarzii la scoala;
ca niciodata nu imi pun adidasii in partea dreapta a holului, unde ii pune toata lumea, si ii pun in partea stanga;
-ca niciodata nu imi strang esarfa cum trebuie si pur si simplu o arunc pe frigider;
-ca mereu cand stau la PC tin muzica la maxim si folosesc castile, iar cand vrei sa vorbesti cu mine nu te aud si te fac sa mai repeti o data;
-ca mereu am ceva de comentat la mancarea pe care o gatesti, desi eu stiu ca este foarte buna;
-ca uit mereu sa-mi fac abonament si primesc amenzi de care tu nu stii, pentru ca nu le platesc si dau adresa gresita la controlorilor;
-faptul ca mereu am ceva de comentat la observatiile pe care mi le faci, desi eu stiu ca am gresit;
-ca niciodata nu iti spun cat de mult te apreciez;
-ca vara trecuta cand am fost sa vad meciul, a trebuit sa-l mintim pe tati ca ma duc de fapt la o terasa, si a doua zi tati a aflat unde am fost:)) [a fost funny:D];
-ca mereu cand ies de la ore mai pierd vremea in spate la loto si nu te anunt;
-ca niciodata nu ti-am cerut scuze pentru aceste lucruri.

Cam astea sunt scuzele pe care ar trebui sa i le adresez mamei, si pe care nu i le voi adresa:D. Abia astept sa vina ziua lui tati, sa vezi atunci:))

* Apropo de "mama e numai una", sa va zic un banc:))
Bula la scoala. Invatatoarea le da tema acasa elevilor sa scrie o fraza care sa contina sintagma "mama e numai una"
A doua zi, profesoara ii asculta pe copii:
I: Alinuta, tu ce ai scris?
A: Cand am fost bolnava, mama a stat acasa cu mine si m-a ingrijit, mama e numai una!
I: Bravo, Alinuta! Dar tu, Bula, ce ai scris?
B: Aseara cand am ajuns acasa, eram mort de foame, si am intrebat-o pe mama ce avem de mancare. Ea mi-a spus ca in frigider sunt doua chiftele. Cand am deschis frigiderul am strigat: "Mama, e numai una!!!"

Friendship

Friendship. It's a simple word, with lots of meanings. I can't spell this word without thinking of almost 100 significations of it.
My friends are really special to me, but true friendship doesn't mean to have someone to fill in tour time. And you can never have enough friends, because friends appear and disappear from day to day.
Friendship means to support one another, complete and push each other... It's very important to trust those special persons, and to know they trust you too. Sometimes in life you can find a special friend. But I found more than one. They changed my life by being part of it. They helped me with any problems, they made me laugh until I couldn't stop, even I was sad. When I was sad, and the world seemed dark and empty to me, my friends lift me up in spirit and made that dark and empty world suddenly seemed bright and full.
They make me believe that really is good in the world...
As we walk our path of life, we meet people every day. Most are simply met by chance. But, some are sent our way, and those become special friends.
If you lose your way, your forever friend holds your hand and tells you that everything is goin to be OK. And then, a hug is everything you wish. And there's something in a simple hug.
I love my friends and I wish I could have them forever.
I love you guys!

-->

Seductia dintr-o privire...

Era vara, se aflau intr-un parc. Nici nu mai conteaza ce parc. El o priveste in ochi, si de acolo porneste totul.
Toata povestea incepe in momentul in care privirile se ciocnesc intre ele, iar sufletul devine o tinta, una vulnerabila. Pana si florile, iarba si copacii au simtit atractia dintre ei doi. Tentatia de a fi impreuna...
Apoi, privirile s-au despartit, ochii lui parca o cautau pretutindeni, iar ea cauta acei ochi in care vazuse o mare de sentimente, un ocean de emotii, un Univers de iubire. Nu i-a mai gasit. Parea ca a pierdut acea privire pentru totdeauna. Acei ochi negri ce o bantuiau in fiecare zi, pe care ii vedea in fiecare clipa: cand se uita in oglinda, intr-o fotografie, in reflexia din apa. Devenise o obsesie.
Pana intr-o zi, cand se afla la metrou. El o tinteste dintr-o privire, si o loveste acolo unde doare cel mai tare. El se urca in metrou, iar ea, dezamagita, isi freca mainile si isi musca buzele ,gandindu-se doar la ochii negri.
Vara trecuse, si venise toamna. Ea plangea , iar ploaia batea in geam, si parca incerca sa-i spuna ceva. Satula de sioaiele de apa, s-a ridicat, pentru a trage perdeaua. Dar, in fata casei sale, erau acei doi ochi negri, care o priveau adanc, plini de pasiune si dorinte arzatoare.
El a zambit pentru prima oara. Inima ei incepuse sa bata din ce in ce mai tare. Si-a tras o haina pe ea, si a coborat in graba. Dar el nu mai era. Visele-i erau spulberate.
A trecut si toamna, prietenii ei erau ingrijorati. Dar el? El cum se simtea? Era la fel de trist, dar in acelasi timp iingropat in griji si probleme. Si el visa doar ochii ei, doua boabe de safir, erau cei mai verzi ochi din Univers.
Dupa o vara trista, si o toamna dezamagitoare, cei doi nu se mai gandeau unul la altul, deoarece "ochii ce nu se vad, se uita". Dar nimeni nu a spus ce se intampla cand revezi ochii. In acelasi parc, pe aceeasi data, dar in iarna, acelasi parc, acelasi loc, la fel ca prima oara, acei ochi uitati se intalnesc din nou. Buzele isi zambesc agitate, iar trupurile se apropie, facandu-si loc prin multimea de fulgi.
In acea zi, mainile lor s-au atins prima oara, trupurile lor s-au apropiat, iar buzele s-au contopit intr-un simplu sarut. Un sarut ce aveau sa-l tina minte toata viata...
De atunci, ei nu s-au despartit niciodata. Ochii lui nu o mai urmareau, pur si simplu o priveau, mainile ei nu se mai frecau una de alta, se legau de ale lui, iar muzele nu se mai muscau, ci il sarutau cu pasiune...

O simpla privire, doi ochi simpli, dar pentru ea sunt speciali. Pentru ea nu sunt niste ochi negri oarecare, sunt acei ochi negri, ochii lui, pasionali, seducatori, de care s-a insragostit din prima zi.
Tu crezi in dragoste la prima vedere?