10 septembrie 2014

"Mi-am gasit fericirea"

Sa va spun povestea mea...

Am ignorat-o ani de zile, am trecut pe langa ea de sute de ori, si nici macar o privire nu i-am aruncat. Casa langa casa, insa pentru mine, ea era una din vecinele pe care nu le intalnisem niciodata la barfa in coltul strazii. In fiecare zi, rutina ei se rezuma la activitatile din interiorul unei cladiri micute si vechi, cu pereti scorojoti, dar vopsiti frumosi.
Deasupra usii de la intrare se afla o scandura draguta, parca desenata de un copil cu creioane cerate...pe ea scria "Suflet frumos..."
Inauntru, taramul acela minunat se intindea pe doua "ceruri" - parter - pod. Daca ar fi fost un bloc de noua, la ultimul etaj sigur s-ar fi aflat asa-zisul "al noualea cer". Suprafata nu avea mai mult de 50 mp, insa toate lucrurile ce ce aflau acolo imi dadeau senzatia ca ma aflam intr-un enorm muzeu al fericirii.
M-am plimbat cateva zeci de minute pe acolo, cautand nimic...am gasit totul. La etaj, in colt, langa geamurile care nu lasau lumina sa patrunda mai mult decat trebuia, se aflau 3-4 masute strambe de lemn, sculptate in motive splendide, si inconjurate de scaune de acelasi fel, cu pernute moi la sezut.
Crezand ca sunt de vanzare, am cautat-o sa o intreb...raspunsul ei "nu sunt de vanzare, insa iti pot face cadou una" m-a rascolit, si am realizat ca bunatate mai exista, dar nu unde o cautasem eu inainte.
M-a asezat la masa si m-a servit cu o cafea buna si aromata, si cu fursecuri de casa. Mi-am dat seama ca sunt de casa, pentru ca erau taiate diferit si aveau gustul acela bland pe care pana la urma, nu l-am mai gasit in alta parte.
5 LEI...ma gandeam ca in Paris, cu 1 Euro nici macar zatul de la cafea nu l-as fi primit.
Timp de patru luni de zile...5 lei, in fiecare dupa-amiaza, dupa ce ma intorceam de la servici.
Avea multe pasiuni, atat de multe incat nici nu le-as fi putut tine minte, si intr-un fel sau altul, reusea sa isi adune pasiunile intr-un singur loc.
In podul acela, o biblioteca mare, cu sute de carti pe care le puteam imprumuta chiar si fara garantie...o baie micuta cu usa mereu incuiata, si o camaruta mica, unde intra doar ea, insa puteam cu usurinta sa trag cu ochiul atunci cand se ducea sa caute cate ceva in vreo cutie pe care o avea sub pat.
Veneam intr-o zi de la servici, cu vreo doua ore intarziere...afara viscolea - februarie, iar traficul fusese infernal.  O vasuzem la geam, fara zambet pe buze. Pe usa de la intrare, scris "inchis". Nu voiam cafeaua, iar fursecurile oricum nu tineau de foame, insa voiam sa o vad si sa imi zambeasca macar doua secunde.
Am intrat si am urcat la ea...usa intredeschisa, am indraznit sa arunc o privire: langa biblioteca,  se afla o comoda cu sertare, sertarase si o oglinda mare, rotunda. Patul avea baldachin crem de matase, iar lenjeria de satin ma atragea ca un magnet. Un fotoliu mare intr-un colt al camerei, langa geam, si o masuta mica, mica, langa pat, cu o cana mare pe ea, si cu multe foi scrise haotic...Totul aranjat, toate la locul lor.
Sobita din apropierea patului dogorea cu mult peste douazeci de grade.
Un tablou cu portretul ei prins de peretele de vis-a-vis de fereastra, si o pata de culoare pe tavan, in jurul candelabrului ce atarna subred de tavan.
Ma observase de mult, insa avea rabdare si ma lasa sa o privesc cat de mult voiam; cand am intors capul, s-a intors dinspre fereastra cu fata spre mine, si mi-a zambit.
Cafeaua la ibric pregatita, cele trei fursecuri alaturi, pe una din masute. Ma asteptase cu sufletul la gura, iar eu alergasem spre ea cat de repede puteam, nevrand sa o ingrijorez.
Cu mainile inghetate, si nasul rosu, i-am atins pometii fierbinti si i-am zambit, fara sa ma pot abtine. M-a imbratisat brusc, si m-a pupat pe frunte...eram fericit. Nu aflasem pana atunci ce inseamna fericirea, si m-a socat, m-a suprins si am adorat-o.
Am inceput sa gust fericirea de la acel intai pupic pe frunte, iar apoi am savurat-o cu fiecare sarut, am devorat-o facand dragoste, si am inceput sa o traiesc in fiecare zi alaturi de ea.
Au mai trecut vreo doua luni, si eu, nerabdator de fel, i-am adresat intrebarea... DA, mi-a raspuns cu ochii inlacrimati.
Pentru prima oara, am luat-o la mine...casa mea se intindea pe o suprafata nu foarte mare, insa nici de neglijat, iar curtea, dintr-un teren mostenit, era cat doua-trei din zona aceea.
Cand a intrat pe poarta inalta de fier, s-a intristat cumplit, vazand cata piatra se intindea in jurul casei mele. Inauntru, totul drept, mat, plat...ura cu desavarsire stilul meu. Iar eu il savuram pe al ei. Intr-un timp scurt, mi-a reorganizat timpul, casa, viata...
Intr-un timp la fel de scurt, am multiplicat visele noastre, sub forma a doi pitici frumosi cu par brunet si ochi de smarald...
Mi-am dat demisia, si din ziua aceea sunt nedezlipit de ea, de casa noastra, si de minunile pe care le-am creat impreuna!

Semnat,
Un barbat fericit.

11 august 2014

Inceputuri

In fiecare zi a vietii mele fac asta, sub diverse forme sau in diferite situatii...
In ziua in care cineva mi-a dat viata, am deschis, probabil, ochii si am vazut pentru prima oara lumina...am inceput o viata!
A doua zi m-au gadilat pentru prima data razele soarelui
Nu peste mult timp, am fost atinsa de cateva picaturi de apa, mai intai pe manute, ca sa ma acomodez, apoi pe burtica, si usurel am ajuns sa fiu scaldata intr-un cazan cu apa calaie, de catre un om total necunoscut, in care aparent am avut incredere; atunci nu aveam de ales - acum cred din tot sufletul.
Cand am mancat prima oara - un chin; am mers,  am alergat, am ras...primul ras! (asta trebuie sa fi fost comic, daca seamana cu cel de acum)
Am deschis geamuri, am trantit usi, am plans, am urlat, am simtit! Chin, fericire, tristete, bucurie, mila, niciodata indiferenta...din pacate.
Am iubit, si iubesc cu tot sufletul; iubesc ceea ce fac, iubesc natura, arta, oamenii frumosi, prietenii mei de suflet...si il iubesc pe el.

Ma gandeam cum am inceput sa fac asta...treptat, in mod sigur: a inceput cu un mesaj sec, trimis totusi din suflet, apoi cu o banala convorbire telefonica, ce s-a transformat in ore petrecute "pe fir"; a urmat prima strangere in brate, prima floare rupta din gradina altcuiva, primul "te iubesc", prima noapte petrecuta in bratele lui, sub mangaierile calde care se imprastiau prin parul meu, si primul sarut, urmat de multe alte sute de mii...probabil.

Apoi, ma gandeam cum am inceput sa ma atasez de oamenii din jurul meu - prieteni.
De-a v-ati ascunselea, Flori, fete si baieti, Prinselea, si mai tarziu...puteam sa plang linistita pe umarul lor. Tot ei ma fac sa rad atunci cand cerul fuge de mine. Doar ei imi spun ca ma iubesc cu toate defectele; restul nu le pot vedea pe toate. Cu ei ma distrez non-stop, in fata magazinului cu acelasi program. Cu ei vreau sa imbatranesc.

Astazi...am inceput ceva; exact cum fac in fiecare zi...nu am inceput doar o noua zi, am inceput sa simt o durere pe care nu am mai trait-o pana acum - niciodata. Sunt lucruri pe care le incep, si vreau sa le termin repede; asta este unul din ele. Sunt momente in care incep ceva de dragul de a ma bucura toata viata de acel lucru...de data asta nu este asa.

3 august 2014

Empatie

In locul tau, nu ma lasam sa plec din camera aia. Incuiam usa, ma strangeam in brate si ma lasam acolo sa tip, sa urlu, pana ma calmam. Ma sarutam pana nu mai puteam sa respir, ma aruncam in pat si ma asezam langa mine, strangandu-ma in brate si cerandu-mi iertare.
Nu ma lasam sa plec singura pe un drum lung care ar fi putut duce spre nicaieri...
Mi-as fi recunoscut vina si as fi incercat sa ma fac sa ma iert, pentru ca m-as fi simtit oribil daca m-as fi ranit.
As fi dat vina pe mine pentru ca plecasem si nu facusem tot posibilul sa ma opresc.
Ce vorbesc? Nici nu incercasem sa ma opresc.
In locul tau, as fi facut multe...insa nu pot sa ma iubesc singura;
Tu esti in locul tau; iubeste-ma TU.

25 iulie 2014

Ca la douazeci de ani

Circuland astazi intr-un maxi taxi:

Orice barbat apreciaza frumusetea...multi dintre ei sunt atrasi de caracter, altii sunt fascinati complet de mintea unei femei...si sunt si cei care gasesc echilibrul foarte greu, probabil datorita frustrarilor acumulate.

Barbatii in devenire cauta femei mature...de ce? Pentru ca e la moda sa iti placa "milfele" :)) Mnu.

Pentru ca au experienta, pentru ca sunt ca niste mame protectoare care nu isi pot lasa baiatul la greu...si mai fac si sex "ca la carte".
Cand iesi cu o astfel de femeie pe strada, lumea intreaba: care e diferenta? Aaa, 12? Are si copil? Super...si tu ai terminat facultatea? Pfoaai, ce frumoasa e...arata si bine...

Baietii ajung si ei barbati la un moment dat, iar fostele colege de facultate par din ce in ce mai apetisante...la 30-35 de ani, sunt "milfe"...pentru altii. Pentru ei sunt ceea ce nu au acasa - femei care mai au pana la menopauza.

La reuniunea de 10 ani de la terminarea facultatii, se duc cu cele pe care odata le vedeau ca pe niste zeite. In schimb, ele sunt complexate si frustrate. De ce? Pentru ca doamna X care a fost in seria B, nu are riduri inca... la reuniunea de 15 ani nici nu isi mai fac aparitia nevestele de mult parasite de tinerete.

Totusi, sunt relatii de genul care  nu se destrama. Pentru ca oamenii se iubesc, se respecta si se inteleg.
Eu nu am intalnit niciun caz pana acum.

24 iulie 2014

Slaba de inger

Dragul meu,
Banuiesc ca ai uitat, sau ai omis sa-mi spui ca in delegatie nu ati fost singur...i.
Mi-am dat seama abia acum...stai jos si lasa-ma sa-ti explic...lasa cuvintele de pe foaia asta sa-ti explice!
Aseara te-am visat, si te-am visat asa cum am facut-o de nenumarate ori...frumos si bland, iubindu-ma, din cap pana-n picioare. M-am zvarcolit in somn, si stiu asta pentru ca am urme pe maini si picioare. M-am agitat toata noaptea, pentru ca nu ma iubeai pe mine, ci pe ea! O trageai de par si o zgariai pe spate, o apucai de coapse ca un animal care si-a prins prada, si o sarutai pe piept ca si cum nu mai facusei asta niciodata.
S-a vandut in cel mai ieftin mod, iar tu ai fost prostul care a cumparat-o de la "lovite". Nu are nici asigurare, nici casco, iar tu ai dat in ea fara permis, si dupa accident a fugit! Se vinde altuia acum.
Am sa o fac si eu...de maine ma scot la vanzare. Nu o voi face pentru bani...nu am nevoie. Nici pentru obiecte materiale - astea-s tot pe bani. Ma voi vinde in schimbul placerii...o sa simt atat de multa placere, incat o sa uit ce inseamna durerea. Tu nu vei cunoaste niciodata aceasta senzatie. Ma voi vinde pe durere...pe cea pe care o vei simti tu cand va intra cu totul in mine. Si o sa-mi placa!
Dragul meu, nu te ridica. Probabil ca nu se va mai ridica nimic pe langa tine, in orice caz...ai baut paharul de apa de pe masa, nu? Stiam. Stresul iti provoaca sete.
Nu o sa doara deloc...fizic.
Abia astept sa ma revezi. Si o sa am grija sa ai cea mai buna priveliste...
Cu toata dragostea,
O femeie inselata.