28 octombrie 2009

Same shit...different day!

Nu stiu daca altora li s-a intamplat porcaria asta, dar mie, ca de obicei mi s-a intamplat. Ei bine, momentul in care dau un sfat, ridic moralul cuiva si peste o luna mi se intampla exact acelasi lucru.
Si...sfatul ala nu mai tine! De ce? Nu stiu. Pur si simplu. Si eu ce ar trebui sa fac? Sa ma tin cu mainile de cap si sa urlu? Nuuuu, nu e bine. Sa stau in pat si sa plang? Nu...nu ma tine. Sa ma feresc sa o intalnesc. Nu...nu sunt lasa.
Asa ca vineri seara, ma voi cara frumusel la ea, o voi vedea, o voi imbratisa si desi nu ii voi spune, ma voi gandi la faptul ca orice ar fi, va ramane langa mine.
Buuun, am rezolvat o problema. A doua. Trebuie sa ma pun pe treaba. Urgent. :)


As vrea sa fiu libera...Sa traiesc dupa propriile reguli, si sa nu ma mai tina nimic...Dar mai e putin...Foarte putin...Pana atunci...Pace!

18 octombrie 2009

Vremea trece...si eu ma schimb!

Voi incepe cu: nu am mai scris de mult!
Si voi continua cu: S-au intamplat foooaaaarte multe in ultimul timp.
Hm...ma schimb din ce in ce mai mult, si presupun ca este ceva absolut normal.

Pe 10-11 am fost in excursie la Tusnad, statiunea in care, as putea spune, totul este posibil! Un loc pustiu, plin de...oameni de varsta a doua, in care biliardul, ping-pongul, pizzeriile, alimentarele, non-stopurile, restaurantele si discoteca se inchid la orele 23:00, ramanand deschise doar 2-3 barulete de 0 stele... A fost o excursie amuzanta, am stat cu cei 3 muschetari ai clasei mele: Stefan, Serban, Cosmin. Doamna Diriginta ne mai suna asa, o data la un ceas sa ne mai intrebe ce mai facem si daca ne mai aflam in teritoriul Harghitei, iar pe celelalte doua profesoare nu le-am vazut pe timpul noptii [respectiv sambata spre duminica]. Ce am vizitat? Prima Scoala Romaneasca, Biserica Sfantul Nicolae, am stat in Brasov 3 ore [yeey:x], Lacul Ciucas [as spune mai degraba Balta Suprema a Tusnadului], Lacul Sf. Ana [superb], Pestera Puturosul [de fapt o pestera de sulf, unde stai si inhalezi sulf pana te ard organele], si complexul Balvanyos [unde am mancat]. Ce pot spune, am cheltuit mult pe prostii, am ras sambata non-stop, am dormit imbracati, incaltati, intr-un frig infernal, am prins rasaritul, dar nu l-am vazut, am dormit doua ore [excelent somn!] si am ajuns si cu bine in Bucuresti.

Trecand la urmatoarea idee. Se presupune ca ar trebui, o data cu timpul in trecere, sa ma inteleg din ce in ce mai bine cu ai mei. Nu este asa. Si nu ar fi pentru ca nu ma inteleg rau cu ei. Este mai mult de atat. Indiferenta. Atat.

El. Hahah, adio, de data asta. Nu mai exista, si nu va mai exista niciodata. Si ma simt atat de bine. Inimaginabil de bine. Asta poate pana va aparea alt el. Desi sunt sigura ca nu se va intampla curand.

Ei. M-au dezamagit, din nou, dar am devenit indiferenta. Si nu imi va mai pasa, am invatat si eu sa dau telefonul pe silent, sa il inchid sau sa raspund si sa ma dau ocupata. Am invatat, chiar daca mi-a fost foarte greu, dar sper ca in timp, exersand, voi reusi sa devin complet indeferenta.

Ele. Bineinteles ca nu m-au lasat niciodata, si nici nu ma vor lasa. Ma iubesc, stiu. Le iubesc, ele stiu. Si sunt ele doua. Una mai mica, cealalta mai mare. Eu sunt sora mijlocie. Protejatoare, si protejata...Si este un sentiment extraordinar.

"Opusul iubirii nu este ura, ci indiferenta!"