31 octombrie 2014

Dor de bunicul

O fetita de 6 ani, care imi aminteste in fiecare zi de mine. Este la fel de incapatanata precum eram si eu la varsta aceea. De multe ori ma lupt cu copilul din mine atunci cand stau de vorba cu ea, si ma gandesc ca atunci cand eram eu mica, multi se chinuiau cu mine si mofturile mele.
Ieri am intrat in camera ei, si am gasit-o stand pe fotoliu, cu o foaie de hartie in mana. Nu am bagat de seama imediat, si am inceput sa vorbesc cu ea ca de obicei si sa o tachinez. Vazand ca nu primesc nicio replica, m-am intors spre ea, si am observat ca este foarte atasata de foaia pe care o tine in mana:
- Ce ai acolo, scumpete?
- L-am desenat pe tataie
- Frumos. Ai desenat frumos
- Imi era dor de el dimineata si...i-am facut asta. Imi e dor de el
- Stiu. Si mie imi este dor de el
- Da, dar il iubeam
- Si acum nu il mai iubesti?
- Ba da. Dar cum? Nu o sa il mai vad niciodata
- Nu, asta nu. Dar...o sa iti amintesti mereu de el, nu? De ceea ce faceati impreuna.
- Da. Dar cum?
- Simplu - nu il uiti. Ce iti placea tie cel mai mult la tataie?
- Sa stam in curte si sa radem. Dar asta nu se va mai intampla
Deja vedeam lacrimile cum incep sa se strecoare de sub pleoapele ei micute, prelingandu-se pe gene, pana spre obrajorii bucalati.
- Scumpa mea, si eu eram micuta cand a plecat bunicul meu.
- Unde a plecat?
- Tataie unde a plecat, micuto?
- In cer.
- Asa si bunicul meu. Si mi-a fost dor de el. As fi vrut sa mai stau cu el, pentru ca imi placea mult. Dar nu a mai avut timp sa stea cu mine. Stii ce ma bucura acum?
- Ce anume? (Cu ochii ei bulbucati)
- Ma bucur ca l-am cunoscut. Am avut ocazia sa stiu cine e, si sa imi amintesc cu placere despre asta.
- Sora mea nu o sa isi aminteasca
- Stiu. Dar pentru asta esti tu, sa ii povestesti despre tataie, omul acela curajos si puternic care a invins lupta cea mai grea a vietii lui, si care va iubea enorm pe amandoua. Pana la urma, si ea o sa il iubeasca daca o sa te auda ca ii povestesti cu drag de el.
- Asa o sa fac, iti dai seama. O sa ii arat poze cu el, dar cand era mare si gras.
Zambetul ei nepretuit m-a inmuiat complet. Am stat de vorba mai apoi, o ora-o ora jumatate. Ce poti vorbi cu un copil?
Multi se intreaba lucrul asta. Multe.
Bunica mea imi spune mereu ca de cand eram mica, i-a placut sa asculte povesti de la mine, si sa vorbeasca cu mine, in loc sa imi citeasca sau sa sa imi spuna povesti.
Copilul asta va fi un om frumos, cu multe calitati si cu un suflet extraordinar. Sa o vad cum creste ma face sa ma simt mandra ca o parte din ea este creatia efortului pe care il depunem impreuna.

Uneori, o discutie cu un copil te poate linisti mai milt decat o sedinta la psiholog.

6 octombrie 2014

Scrisoare-n monolog interior

Draga femeie cu zambet de copil,

Incep prin a-ti spune ca nu vreau sa crezi ca stiu cum te simti, pentru ca nu este asa. O parte din suflet tau a fost sfasait cu dintii de otel ai lipsei de incredere in tine, desi nu trebuia sa se intample asa.
In acelasi timp, e mai bine asa...ai vazut singura ca uneori, cuvintele nu inseamna nimic; sau ca niste cuvinte aruncate haotic pot insemna dezastru...ori cuvintele promise pot fi minciuni frumos ascunse.
Frumusetea este sinceritate, asa ca fii sincera cu tine si ridica-te maine dimineata din pat, da ochii cu realitatea si zambeste-i asa cum numai tu stii...frumos.
Vreau sa inchei, ca sa nu te doara tare...prea tare...sa nu doara mai intens decat acum.
Sterge-ti tonele de lacrimi, si scrie-ti planul maret pe hartie. Trezeste-te maine dimineata, si confrunta realitatea...

Cu sinceritate,
O femeie cu zambet de copil

28 septembrie 2014

Evadare

Tarziu in noapte, vreau sa fug departe, si sa zbier...printre stele.
Vreau sa-mi caut fericirea in capatul de lume al celuilalt capat al lumii...aici, cu tine.

Vreau sa fug, sa alerg spre niciunde si sa gasesc locul in care sa ma pot arunca in genunghi, si sa pot bate cu pumnii in Pamant...nu sa-l pedepsesc, ci sa ma stranga in brate si sa-mi spuna ca nu ma va lasa niciodata singura...in picioarele goale si fara straie pe corp, ma va proteja de ploaie, vant si vorbe grele...

Sa gasesc locul in care sa pot sa urlu din toate puterile,fara sa-mi fie teama ca zbieretele-mi vor fi auzite de pradatori...sa pot plange in hohote pana ma deshidratez, sa ma realimentez si sa plang din nou...

Vreau...sa nu ma lasi niciodata sa ma las prada acestor ganduri necurate...tarziu in noapte.

10 septembrie 2014

"Mi-am gasit fericirea"

Sa va spun povestea mea...

Am ignorat-o ani de zile, am trecut pe langa ea de sute de ori, si nici macar o privire nu i-am aruncat. Casa langa casa, insa pentru mine, ea era una din vecinele pe care nu le intalnisem niciodata la barfa in coltul strazii. In fiecare zi, rutina ei se rezuma la activitatile din interiorul unei cladiri micute si vechi, cu pereti scorojoti, dar vopsiti frumosi.
Deasupra usii de la intrare se afla o scandura draguta, parca desenata de un copil cu creioane cerate...pe ea scria "Suflet frumos..."
Inauntru, taramul acela minunat se intindea pe doua "ceruri" - parter - pod. Daca ar fi fost un bloc de noua, la ultimul etaj sigur s-ar fi aflat asa-zisul "al noualea cer". Suprafata nu avea mai mult de 50 mp, insa toate lucrurile ce ce aflau acolo imi dadeau senzatia ca ma aflam intr-un enorm muzeu al fericirii.
M-am plimbat cateva zeci de minute pe acolo, cautand nimic...am gasit totul. La etaj, in colt, langa geamurile care nu lasau lumina sa patrunda mai mult decat trebuia, se aflau 3-4 masute strambe de lemn, sculptate in motive splendide, si inconjurate de scaune de acelasi fel, cu pernute moi la sezut.
Crezand ca sunt de vanzare, am cautat-o sa o intreb...raspunsul ei "nu sunt de vanzare, insa iti pot face cadou una" m-a rascolit, si am realizat ca bunatate mai exista, dar nu unde o cautasem eu inainte.
M-a asezat la masa si m-a servit cu o cafea buna si aromata, si cu fursecuri de casa. Mi-am dat seama ca sunt de casa, pentru ca erau taiate diferit si aveau gustul acela bland pe care pana la urma, nu l-am mai gasit in alta parte.
5 LEI...ma gandeam ca in Paris, cu 1 Euro nici macar zatul de la cafea nu l-as fi primit.
Timp de patru luni de zile...5 lei, in fiecare dupa-amiaza, dupa ce ma intorceam de la servici.
Avea multe pasiuni, atat de multe incat nici nu le-as fi putut tine minte, si intr-un fel sau altul, reusea sa isi adune pasiunile intr-un singur loc.
In podul acela, o biblioteca mare, cu sute de carti pe care le puteam imprumuta chiar si fara garantie...o baie micuta cu usa mereu incuiata, si o camaruta mica, unde intra doar ea, insa puteam cu usurinta sa trag cu ochiul atunci cand se ducea sa caute cate ceva in vreo cutie pe care o avea sub pat.
Veneam intr-o zi de la servici, cu vreo doua ore intarziere...afara viscolea - februarie, iar traficul fusese infernal.  O vasuzem la geam, fara zambet pe buze. Pe usa de la intrare, scris "inchis". Nu voiam cafeaua, iar fursecurile oricum nu tineau de foame, insa voiam sa o vad si sa imi zambeasca macar doua secunde.
Am intrat si am urcat la ea...usa intredeschisa, am indraznit sa arunc o privire: langa biblioteca,  se afla o comoda cu sertare, sertarase si o oglinda mare, rotunda. Patul avea baldachin crem de matase, iar lenjeria de satin ma atragea ca un magnet. Un fotoliu mare intr-un colt al camerei, langa geam, si o masuta mica, mica, langa pat, cu o cana mare pe ea, si cu multe foi scrise haotic...Totul aranjat, toate la locul lor.
Sobita din apropierea patului dogorea cu mult peste douazeci de grade.
Un tablou cu portretul ei prins de peretele de vis-a-vis de fereastra, si o pata de culoare pe tavan, in jurul candelabrului ce atarna subred de tavan.
Ma observase de mult, insa avea rabdare si ma lasa sa o privesc cat de mult voiam; cand am intors capul, s-a intors dinspre fereastra cu fata spre mine, si mi-a zambit.
Cafeaua la ibric pregatita, cele trei fursecuri alaturi, pe una din masute. Ma asteptase cu sufletul la gura, iar eu alergasem spre ea cat de repede puteam, nevrand sa o ingrijorez.
Cu mainile inghetate, si nasul rosu, i-am atins pometii fierbinti si i-am zambit, fara sa ma pot abtine. M-a imbratisat brusc, si m-a pupat pe frunte...eram fericit. Nu aflasem pana atunci ce inseamna fericirea, si m-a socat, m-a suprins si am adorat-o.
Am inceput sa gust fericirea de la acel intai pupic pe frunte, iar apoi am savurat-o cu fiecare sarut, am devorat-o facand dragoste, si am inceput sa o traiesc in fiecare zi alaturi de ea.
Au mai trecut vreo doua luni, si eu, nerabdator de fel, i-am adresat intrebarea... DA, mi-a raspuns cu ochii inlacrimati.
Pentru prima oara, am luat-o la mine...casa mea se intindea pe o suprafata nu foarte mare, insa nici de neglijat, iar curtea, dintr-un teren mostenit, era cat doua-trei din zona aceea.
Cand a intrat pe poarta inalta de fier, s-a intristat cumplit, vazand cata piatra se intindea in jurul casei mele. Inauntru, totul drept, mat, plat...ura cu desavarsire stilul meu. Iar eu il savuram pe al ei. Intr-un timp scurt, mi-a reorganizat timpul, casa, viata...
Intr-un timp la fel de scurt, am multiplicat visele noastre, sub forma a doi pitici frumosi cu par brunet si ochi de smarald...
Mi-am dat demisia, si din ziua aceea sunt nedezlipit de ea, de casa noastra, si de minunile pe care le-am creat impreuna!

Semnat,
Un barbat fericit.

3 august 2014

Empatie

In locul tau, nu ma lasam sa plec din camera aia. Incuiam usa, ma strangeam in brate si ma lasam acolo sa tip, sa urlu, pana ma calmam. Ma sarutam pana nu mai puteam sa respir, ma aruncam in pat si ma asezam langa mine, strangandu-ma in brate si cerandu-mi iertare.
Nu ma lasam sa plec singura pe un drum lung care ar fi putut duce spre nicaieri...
Mi-as fi recunoscut vina si as fi incercat sa ma fac sa ma iert, pentru ca m-as fi simtit oribil daca m-as fi ranit.
As fi dat vina pe mine pentru ca plecasem si nu facusem tot posibilul sa ma opresc.
Ce vorbesc? Nici nu incercasem sa ma opresc.
In locul tau, as fi facut multe...insa nu pot sa ma iubesc singura;
Tu esti in locul tau; iubeste-ma TU.

24 iulie 2014

Slaba de inger

Dragul meu,
Banuiesc ca ai uitat, sau ai omis sa-mi spui ca in delegatie nu ati fost singur...i.
Mi-am dat seama abia acum...stai jos si lasa-ma sa-ti explic...lasa cuvintele de pe foaia asta sa-ti explice!
Aseara te-am visat, si te-am visat asa cum am facut-o de nenumarate ori...frumos si bland, iubindu-ma, din cap pana-n picioare. M-am zvarcolit in somn, si stiu asta pentru ca am urme pe maini si picioare. M-am agitat toata noaptea, pentru ca nu ma iubeai pe mine, ci pe ea! O trageai de par si o zgariai pe spate, o apucai de coapse ca un animal care si-a prins prada, si o sarutai pe piept ca si cum nu mai facusei asta niciodata.
S-a vandut in cel mai ieftin mod, iar tu ai fost prostul care a cumparat-o de la "lovite". Nu are nici asigurare, nici casco, iar tu ai dat in ea fara permis, si dupa accident a fugit! Se vinde altuia acum.
Am sa o fac si eu...de maine ma scot la vanzare. Nu o voi face pentru bani...nu am nevoie. Nici pentru obiecte materiale - astea-s tot pe bani. Ma voi vinde in schimbul placerii...o sa simt atat de multa placere, incat o sa uit ce inseamna durerea. Tu nu vei cunoaste niciodata aceasta senzatie. Ma voi vinde pe durere...pe cea pe care o vei simti tu cand va intra cu totul in mine. Si o sa-mi placa!
Dragul meu, nu te ridica. Probabil ca nu se va mai ridica nimic pe langa tine, in orice caz...ai baut paharul de apa de pe masa, nu? Stiam. Stresul iti provoaca sete.
Nu o sa doara deloc...fizic.
Abia astept sa ma revezi. Si o sa am grija sa ai cea mai buna priveliste...
Cu toata dragostea,
O femeie inselata.

22 iulie 2014

Floarea mea

Prinde-ma!
Ia-ma de mijloc, de jos, sau de sus, de umerii goi, si nu imi da drumul; niciodata.
Alearga dupa mine, chiar de-aleg mai repede decat tine; fa-ma sa incetinesc - ca sa ma poti prinde.
Printre flori de foarea-soarelui nu ma pierde, ci ia-mi o floare, una mare, si fa-mi-o palarie - altfel ma arde soarele prin lanul de flori pe care soarele le are.
Ia-mi o flore de mi-o pune in par, asa, tiganeste cum iti pare, ridicama-n picioare si mai sus de atat, e "floare la ureche"...la urechea mea.
E "floare la ureche" sa ma iubesti, dar nu floare de floarea-soarelui, caci e prea mare sa mi-o pui in par. Alege tu o floare, caci eu mi-am ales-o pe a mea.
Daca ai fi o tulpina cu boboc in varf, te-as pune dupa ureche si as alerga cu tine prin lanul de floarea soarelui.

10 iulie 2014

Pe drumuri...

Doua tiganci stateau pe malul Dambovitei, spre centura Bucurestiului. Incepe ca un banc? Nu este niciun banc. Am tras pe dreapta - impropriu spus, de fapt, pe stanga, pentru ca m-au atras extraordinar de mult. Le-am privit vreo trei sferturi de ora, continuu.
Una din ele era intinsa pe o parte; avea picioarele lungi si subtiri, dar nu foarte; subtiri cat sa arate bine. Avea fusta lunga, ridicata pana deasupra genunchilor; si o ie romaneasca cu motive naramuresene - alba cu rosu. Parul negru - nu brunet - negru precum e noaptea in camp atunci cand nici ochii vulpilor nu mai sticlesc. Un par lung si ondulat - cu flori; multe floricele prinse de a lungul si de a latul podoabei capilare. Ochii ii erau verzi si aratau ca margelele de jad ale bunicii. Ii adoram privirea, si asteptam sa mi-o intoarca, pentru a-i putea spune din ochi in ochi cat de frumoasa era.
Cealalta era cu totul deosebita. Pe langa frumusetea ei, mai rasarea un fir de dragoste de la sanul ei, unde era proptit un sufletel pur si nevinovat, cu funda rosie la picior si carpe in loc de scutece moderne. Era tot o fericire, radea in hohote in bratele mamei sale, si o mangaia pe fata, pe umeri, si pe sani, in speranta ca ar fi mancat mai mult decat putea.
Ea avea un par uscat ca maturile acelea din piata de la Big, facute din buruieni uscate. Parul blond, si tenul deloc creol, ochii verzi si aposi, picioare sanatoase si fata rotunda. Fusta ei atingea pamantul, cum statea in sezut pe un bolovan, iar bluza ii era cazuta pe un umar, cealalta mana fiindu-i scoasa din vesmant, cu tot cu sanul drept, pentru a-si face copilul fericit...
Am incercat sa ma apropii doar un pic, insa doi ochi negri tematori mi-au izbit privirea si un urlet lung mi-a patruns urechile. Nu stiau niciuna ce se intamplase, dar lui ii era frica, si cu usurinta mi-am dat seama de acest lucru... parul cret si brunet nu-i semana deloc celei care-l tinea cu grija la pieptul sau, iar privirea parea mai de graba sa ceara ajutor decat sa ma respinga. Obraji bulbucati si buze rosiatice, ten inchis si manute mici, cu niste urme de zgarieturi in palma...i-am spus Tatal Nostru de trei ori si m-am ascuns mai bine dupa copac.
Auzeam soaptele celor doua tiganci care se uitau peste tot in jur, cu teama nestapanita.
Auzeam doar "Daca vine dupa el?" "E al nostru, nu al lui" "O sa-l facem fericit"...
Nu reuseam sa-mi dau seama despre ce era vorba, insa cu siguranta o frica imensa le bantuia sufletele celor doua fete.
Dupa un timp, s-au ridicat sa plece. Tinandu-se de mana, ureche langa ureche, cu micuta comoara in brate...
Nici acum nu stiu ce se intamplase...au trecut doua luni de atunci...dar mereu cand plec din Bucuresti, spre centura, imi var ochii langa Dambovita, in spranta ca cele trei suflete inca mai trec pe acolo, iar eu am curajul sa ma opresc si sa le intreb...

(Joi, 19 iunie 2014
Cca. 11:15)

8 iulie 2014

Sub soare

Simturile-mi sunt topite, si nici macar nu simt nevoia de a le intari. Doar o senzatie de rece pe ceafa ma mai poate incalzi acum, dar toata raceala imi ingheata sufletul, si nu mai ajunge unde trebuie.
Eu unde trebuie sa ajung? Sub soare-i mult prea cald...
Adie vantul printre soaptele care-mi urla-n urechi "lasa-ma, lasa-ma"...sub soare-i mult prea cald...
Daca m-ar strange-n brate mi-as aduna vreo cateva simturi si cu inca unul as face sase...dar nu se face, asa, "lasa-ma"
Daca mi-ar saruta ochii in lacrimi, ar curge cascade peste obrajii mei, spre gat, dar nu se face, asa, "lasa-ma"
Daca ar trece degetele lui subtiri si lungi prin parul meu, m-ar lua de gat si m-ar saruta, nu mi-ar mai tremura buzele, si nici glasul nu mi-ar mai fi acelasi...dar nu se face, asa, "lasa-ma".

Nu e umbra pe nicaieri
Sub soare-i mult prea cald pentru amandoi.
Hai sa fim un intreg. Asa se face, nu ma lasa!

20 iunie 2014

Femeia nu se intelege

Cu nimeni, in general. Este ciufuta si disperata dupa atentie. Vrea explicatii pentru orice, chiar si pentru insurubarea unui bec.
Vrea sa fie inteleasa chiar daca stie ca este imposibil - fa-te ca o intelegi, macar...fa-o din mila. Nu iti fie mila de ea, ci de tine.

Jocurile "de-a indiferenta" mi s-au parut intotdeauna proaste. Din acest motiv nu prea le-am jucat. Uneori treaba asta este inevitabila, si dintr-o prostie se ajunge in situatii de genul.

Femeia este o experta in "de-a indiferenta"?
Cum asa?
Pentru ca Ea este singura care stie ca indiferenta doare cel mai al naibii...de ambele parti.

Femeia nu se intelege...se ia ca atare - exact ca si timpul.


In miez de noapte.

8 iunie 2014

Lângă tine, dar nu cu tine

"Unii cred că iubesc femeia atât de mult încât o pun pe un soclu, ca o statuie de zeiță" (Radu F. Constantinescu)

Şi o uită acolo, o şterg de praf din când în când şi uită să o folosească. Exact ca pe un radio-casetofon vechi de vreo două decenii. Femeii îi place să fie folosită: să o arăți lumii întregi, iar lumea să se întrebe ce mai are de ascuns...asta îți va arăta doar ție.
Îi place sa o răsfeți şi să îi dovedeşti că o iubeşti. Femeia de lângă tine nu îți este mamă, şi nu rămâne lângă tine dacă îi faci vizite doar duminica, atunci când ai timp.

Ea te vrea acolo în fiecare zi.

13 mai 2014

Crestem


Introducere: urlete si racnete; modul in care pasesti in lume - la figurat.
Semeni cu x si cu y, nimeni nu te asociaza cu tine insuti. Nu ai personalitate, caracter, ci doar un suflet de care habar nu ai.

Cuprins: primele lucruri pe care le faci sunt sa minti si sa imiti. Minti ca iti este foame ca sa fii strans in brate de fiinta cea mai importanta din lume pentru tine. Apoi incepi sa faci ceea ce face si Ea: razi, te gadili, imbratisezi, pupi si o strigi: ma-ma!!! Si te tarasti pe jos ca sa ajungi la ea, plangi si incepi brusc sa razi cand te pune cu caputul la pieptul ei. Ajungi sa te ridici pe propriile picioare. Habar n-ai cat de greu este sa faci asta la douazeci de ani. Dar la aproape doi ani ti se pare o joaca de copil...alergi din colt in colt, cazi in fund si te ridici...Deja ii spui Mama! Si ea iti spune "hopa sus, viata e o lupta, trebuie sa te ridici singurel". Plangi in hohote, dar nu pentru ca stii ce inseamna, ci pentru ca te doare popoul...
Ajungi la gradinita-prima forma de socializare intr-un grup mare...acolo se contureaza caracterul, acolo se formeaza primele prietenii si se incaseaza primele palme date dintr-un fel de rautate.
La scoala deja esti constient ca daca faci rau, trebuie sa-ti para si mai rau...dar asa este? Acolo iti faci prieteni printre cei care stau cu tine in cartier sau aduc sanvisuri bune...
La liceu deja raul pe care il faci se transforma in durere...una reciproca. Pentru ca inveti sa te razbuni. Iar prietenii ti se par cei mai adevarati. Unii chiar asa sunt. Te vor suna si la 30 de ani sa te intrebe ce-ti face copilul si cu ce te mai ocupi... se leaga prietenii de sezon, de durata, sau de tema la mate. Dar se si inoada prietenii de o viata.
Iei bacul si ajungi student. Aici exista grupuri formate inainte sa tii minte numele tuturor. Aici nimeni nu mai este cu nimeni, si nu exista unitate. Fiecare cu a lui... Si parca asa este normal. Grupurile sunt de nedespartit, toti se inteleg intre ei, insa putini tin cu adevarat unii la ceilalti. Este frumos si in acelasi timp, trist. Dar nimeni nu are timp sa se gandeasca la asta: unii sunt indragostiti, altii au servici, altii le au pe ambele...sunt si cu probleme acasa, si cu probleme la cap, sau cu al lor cap afundat in sutele de pagini de curs.
Se termina facultatea, si ne cautam de munca...gasim in mare parte. Din punctul meu de vedere, daca iti doresti cu adevarat sa faci X lucru, se poate.
Logodna?! Nunta. Copil. Familie. Pentru mine asta este cel mai important.

Incheiere: pleci purtat pe brate - la propriu, exact asa cum ai intrat in lumea asta.

4 mai 2014

Despre femei...de la una din ele.

Exista femei en-gross si en-détail.
Primele pot fi gasite aproape la bax, impachetate frumos si cu fundita. Apoi ajungi in alta zona a Bucurestiului si gasesti una la fel...dar mai ieftina.

Iti dai seama ca mai sunt cateva ca ea...si nu iti doresti asta...dar te multumesti cu ideea ca se poate mai rau...ca la en-gross.

Te incanta ideea de "editie limitata"? Sunt prea scumpe, si de obicei le prind "aia" plini de bani care isi fac rezervare cu cateva luni inainte.

Cele unicate sunt cel mai greu de obtinut
Aici exista doua variante: pe comanda si pe gasite.

Prima varianta e simpla. Ca la masina: domne, vreau motor puternic, dar sa consume putin (daaa, siguuur), vreau full cu piele si lemn (aici intervine pretul, ne multumim cu silicon ;) )

Ei, femeia gasita...asta e o comoara. Stii, ne gandim la niste mingi de fotbal.
Exista o gramada semnate dupa meci, sau care au intrat in poarta cui trebuie in habar n-am ce finala...ei alea ajung uneori si cadouri sau in magazinele echipelor.
Treci pe langa ea si zici "aaaaa uuuuuu ooooooo aaaaa nu pot sa cred ca am gasit mingea asta, sau tricoul astaaa sau aaaa, orice lucru de genul asta"
Si o iei acasa. Ai grija de ea ca de ochii din cap, iti zic eu...si stii de ce? E unicata. Nu este la comanda, dar parca a fost facuta pentru tine.
De multe ori lucrurile (si acum ne gandim la femei) facute pe comanda ies esecuri totale, si stii de ce?

In imaginatia unui barbat normal si bine crescut, femeia trebuie sa fie frumoasa, aratoasa, fidela, inteligenta, sa stie sa gateasca, sa economiseasca, sa spele vasele, sa faca de mancare, curatenie si sa nasca/creasca/educe copilul; trebuie sa fie prietena, mama, iubita, amanta, actrita porno si profesoara in acelasi timp. Lista poate continua, sexul masculin conoaste.

Atunci cand faci comanda de asa ceva, sanii s-ar putea sa fie cam mari/tari/reci/mici/strambi, mancarea seaca si amanta a altcuiva. Este pacat, nu?

Fiecare barbat isi alege un tip de femeie, si pana ajunge sa pastreze una singura, este posibil sa ajunga sa le incerce pe toate. Ma intreb...ce tip ar alege...

4 martie 2014

21 de ani !

25 Februarie 2014...cea mai frumoasa zi de nastere pe care am avut-o pana acum...Alaturi de prietenii mei buni din copilarie, de mica mea prietena careia ii plac fursecurile cu nuca de cocos, si inconjurata de afectiune din Marea Britanie, pana in Italia.

Am primit atat de multe mesaje/urari minunte, insa unele dintre ele au fost mesajele acelea care m-au facut sa plang de fericire...









"Cine-i mica si frumoasa si are 21 de ani? Ce sa zic? Urarile sunt cam aceleasi, si asta ma cam enerveaza. Sa ti se indeplineasca tot ce-ti doresti tu, asa cum vrei tu; 21 sa fie asa...sa faci lucruri...nu interzise...frumoase. Lucrurile interzise sunt de obicei frumoase..."  imi zicea mica mea prietena undeva dupa 12 noaptea




"La multi, multi ani! Te iubesc surioara. E greu fara tine...greu sa butonezi...dar te iubesc si asta e tot ce conteaza...tu stii deja ce iti doresc si ce insemni pentru mine! Sa ai o zi frumoasa!" - mesajul mult asteptat de la cea mai buna prietena a mea.

"La multi ani draga mea!:* Sa ai parte de tot ceea ce iti doresti si bineinteles sa fii iubita mai mult decat ieri si mai putin decat maine in fiecare zi . Te pup si iti urez o zi cat mai placuta!" - Domnul "Grosule", surprinzandu-ma intr-un mod de nedescris

"Pentru cea mai frumoasa si veche prietena a mea, din inima iti doresc cea mai fericita si imdeplinita viata! Te pup si te imbratisez! Sa fii minunata si peste 50 ani! - bunul meu prieten a carei identitate ramane secreta, din motive subiective.

"La multi ani:*;*:*::::**, dar tot eu sunt mai frumos" - dragul de Danut, care a spus singur duminica, printr-un mesaj: "Esti cea mai frumoasa de pe Pamant", in ideea ca imi capteaza atentia si ii raspund si eu la mesaje :))

"La multi ani sanatosi draga mea, plini de iubire, sa fii fericita, sanatoasa si vesela ca pana acum. Sa ai o zi frumoasa ca tine!" - spuse o prietena care imi e draga, si de care sunt tare mandra

"La multi ani, draga mea! Iti doresc sa ai parte de soare, de fericire si de iubire si sa infloresti mereu, asa cum esti tu minunata! Te pup si te imbratisez cu mult drag!" - draguta de ea, ca o floricica; si pun pariu ca avea zambetul ei dragut pe buze cand scria mesajul.

"La multi ani! Sper sa ai o zi de nastere cat mai frumoasa alaturi de cei dragi, liniste si sa ramai la fel de iubitoare, inteligenta si buna prietena! Te iubesc mult si bafta in toate lucrurile pe care vrei sa le faci!:* " - Cea mai micuta prietena a mea, pe care, in ciuda varstei ei fragede, ma pot baza oricand!



"Si probabli ai crezut ca am uitat sa iti scriu,nu? M-am uitat toata ziua cum prieteni comuni te felicitau si m-am abtinut pana acum sa nu iti scriu. Acum ca am ajuns acasa in sfarsit, pot sa iti scriu mai mult decat un banal 'La multi ani'. Nu zic ca nu e frumos sa urezi cuiva doar un 'La multi ani', dar cred eu ca am datoria de "veteran de onoare" in aceasta prietenie sa iti dedic mai mult de o propozitie. Poate ca am simtit asta pentru ca imi lipsesti mai mult decat crezi si as da orice sa fim iar in clasa a 5-a (?) si sa ne distram asa cum simtim noi. Sa ne bucuram de fiecare zambet si sa nu ne pese de nimic.
Si acum sa trec si la urare, nu? Iubita si fericita sunt sigura ca esti (si daca nu esti, te bat!). Desteapta, de cand te-ai nascut. Norocoasa, eu zic ca foarte. Carismatica, vesela, optimista, frumoasa si sexoasa, astea le ai deja. Iti doresc doar sa fii in continuare fericita, sa fii puternica, sa emani energie pozitiva in jurul tau asa cum ai facut si pana acum. Iti doresc sa fii extrem de fericita, atat de fericita incat sa nu poti sa respiri (bine, nu ca sa mori...intelegi tu) si sa fii in continuare iubita. Atata timp cat esti sanatoasa si cat simti ca esti apreciata si iubita de persoana de langa tine, totul vine de la sine. LA MULTI ANI!!!!!!!!!!!!!!!!! P.S.: Nu uita ca desi sunt la aprox. 3000 de km de tine, nu inseamna ca iti sunt mai mult sau mai putin prietena. Intotdeauna vezi gasi in mine un umar pe care sa plangi, un zambet care se te insoteasca, un copil care sa se joace, si un adult care sa te inteleaga. P.P.S: Acum avem amandoua 21 de ani yeeeeeeeeeeyyyyyyy"

Buna si scumpa mea prietena, care desi este pe meleaguri straine, nu uita niciodata sa ma intrebe ce fac si cum sunt...




Cu toti oamenii astia care tin la mine, cum as putea sa nu fiu fericita? Sunt.





6 ianuarie 2014

7 Pacate...



1. Esti ciudat si putin imatur, asta este parerea mea. Intr-un fel esti inconstient, desi toate deciziile pe care le iei sunt alegeri facute in pura luciditate. Nu am stiut daca vreau sa te cunosc, imi era teama, pentru ca tu stiai despre mine niste lucruri, insa nici nu stiam exact care dintre ele, sau cat de multe. Acum ma stii altfel decat din vorbele lui, si poate ai inteles ce fel de persoana sunt.

2. Nu-mi displaci - spun asta cu toata sinceritatea. Ne-am inteles inca din prima clipa, mi-ai fost prezentata de unul dintre prietenii mei cei mai buni, si mi-a placut sa stau de vorba cu tine. Mi se pare sincer ca orasul asta ti se potriveste, ca aici esti ca acasa, si stii ca ai macar o prietena in cartier - pe mine -

3. Micuta, draguta, inofensiva, dulce si adorabila. Pe langa toate astea, am fost pe aceeasi unda de lungime din prima jumatate de ora... Esti ca un inger pazitor acolo pe umarul meu, si desi parem foarte diferite, eu am gasit cateva asemanari intre noi. Una din ele: muffins 

4. Unul dintre oamenii cu care imi place sa stau de vorba cu orele. In atat de mult timp, nu s-a legat niciun fel de amicitie superficiala, insa exista o incredere sigura. Chestia asta mi-a fost dovedita de cateva ori cu tine, si apreciez si respect oamenii care au un astfel de caracter. 

5. Simpatica din cap pana in picioare, de la gropita din obraz pana la balerinii si sandalutele asamblate cu grija pe forma picioarelor tale. Rasul ala colorat, buclele sau parul drept, zambetul sincer, sau chiar cel fals, fac din aparitia ta un moment placut. Admir sinceritatea, de orice fel. In aplauzele mele...

6. O sa-mi ramai mereu alaturi, si mi-ai dovedit asta a nu stiu cata oara. Esti parte din mine, si stii asta foarte bine. Esti speciala, pentru ca ma faci sa te vreau alaturi intreaga mea viata, chit ca esti ciufuta, obosita, ne...f...ericita, aroganta, orgolioasa, vesela, fericita, zbuciumata s.a.m.d. Te iubesc.

7. Nu am crezut ca voi cunoaste vreo data un om atat de frumos in gesturi, mimica, dar mai ales suflet. Stiam cum se manifesta fericirea, insa habar n-am avut ca expresia "al noualea cer" este sustrasa dintr-un pur adevar. Stiam cum este sa fii iubita, rasfatata si respectata, fericita, adorata si implinita insa niciodata nu am stiut cum este sa le ai pe toate in acelasi loc.