28 mai 2009

Un bilet dus, va rog...


Te duci in locul acela straniu, in care toti oamenii alearga dintr-un capat in altul al peronului lung, ei vor sa nu piarda trenul. Lor chiar le place ideea de a intarzia la gara, de a alerga dupa tren si de a se urca in el din viteza.
Si fac asta mereu. Si uita sa isi ia bilet. Sau poate pur si simplu nu vor sa isi ia bilet. De ce? Daca vine nasu' si ii prinde? Pai asta e ideea...Sa vina nasu', sa isi ia ciubucul si sa ii lase in pace. Si asa calatoresc de multe ori, saptamanal, sau macar de cateva ori pe luna...
Si tu faci ca ei...alergi dupa tren, il prinzi din urma si te simti satisfacut, ca un leu ce a reusit sa prinda caprioara mult alergata...Si te duci in ultimul vagon, asteptandu-l calm pe nasu', ca si cum ai avea bilet si nu ar trebui sa te ingrijoreze nimic. Nasul vine, si nu te cunoaste. Nu ai mai calatorit cu el. Iar tu, si mai inocent, nici nu sti cum sa-l abordezi, cum sa ii spui ca vrei sa mergi cu el, sa nu te dai de gol ca esti boboc in domeniul asta. Dar el si-a dat seama de mult, dupa reactia fizica pe care ai avut-o la intrarea lui in vagon. In consecinta, te da jos la prima statie, mentionand faptul ca trebuie sa ai bilet pentru a circula cu trenul!
Dezamagit, te intorci intr-un fel sau altul de unde ai plecat, incercand doar sa nu mai treci prin asta, ascunzandu-te de ceilalti, de parca ei ar afla vreo data ca tu te-ai facut de ras in fata nasului CFR-ist.
Si ajuns la punctul de plecare, te duci a ghiseu, unde o intalnesti pe femeia de anul trecut si care desigur, te tine minte, de ani grei cumperi un bilet dus-intors spre acea locatie.Dar nu te simti implinit, nu este ceea ce vrei. Si esti tentat sa spui...Si intr-un final ajungi sa rostesti:
Un bilet dus, va rog...

13 mai 2009

Eu cant,iar lumea danseaza...


Azi sunt fericita!
Si beau un vin rosu de tara si scriu...
Nu o sa aberez [cred] pentru ca nu [chiar nu] mi se urca vinul la cap.
Am avut o zi buna, chiar foarte buna as putea spune, lipsita de evenimente neplacute. De fapt, am avut parte de un eveniment chiar placut, dar o sa il tin pentru mine, altfel toata lumea o sa creada ca sunt nebuna [no shit!].
Ei bine, nu am ce sa scriu mai mult...de fapt, azi l-am cunoscut pe prietenul de parc al varului meu, Andutu ,un copil asa draguuut:x
In fine...NOAPTE BUNAAA!!!
:)
Mood: "No need to ask my name
to figure out how cool I am". :D:D:D


...pacat ca sunt afona!

11 mai 2009

O luna...

Pentru ca este mai, luna macilor, o luna frumoasa...

Ce vreme frumoasa! Simt ca se apropie vara, si implicit vacanta. Dar, pana atunci, vin tezele. De maine incep: romana; apoi latina[joi], dupa avem geografie[luni] si ultima, dar nu cea din urma [mereu am vrut sa spun asta] engleza[miercurea viitoare].
O sa o scot la capat si cu asta, momentan ma concentrez pe soarele asta, si pe cer, care este unul dintre cei care imi spun "buna dimineata", unul dintre cei care imi adreseaza zilnic un zambet, unul dintre cei pe care ma pot baza in fiecare zi, un prieten care nu o sa ma paraseasca niciodata. Este mereu cu mine, si ma urmareste. Doar pe mine. sau pe fiecare in parte, pe noi. Dar eu am o relatie speciala cu cerul. La fel ca si unii oameni, si cerul are suflet. Exact asta am vrut sa spun, unii oameni nu au suflet.
SI abia astept vara, imi gasesc o tabara in care sa plec si voi fi cea mai fericita. Vreau la munte, cu diriga! Cat mai departe de Bucuresti! In salbaticie! oriunde, numai sa fiu alaturi de persoane prietenoase, comunicative si pregatte de drumetii.
in incheiere, as dori sa mentionez ca sunt FOARTE OPTIMISTA in ceea ce priveste tezele si ca nimic nu ma va opri sa ma gandesc in continuare la vacanta. Va pup!

Cerul nu o sa ma tradeze niciodata...soarele a facut-o deja, la fel si ploaia...:)

Weekend de mai


De curand am observat ceva. Gresit. Am observat mai multe. Ideea este ca vineri, 8 mai, stateam eu frumusel la tara, pe sezlong, la soare, imi bronzam picioarele, caci restul din "mine" era acoperit de umbra caisului. Si inspiram aerul de Frumusani, ma uitam urat la vecinul ala caraghios care se holba la mine si intr-un sfarsit l-am facut sa se care de la gard, si am ramas cu o fata satisfacuta pentru ca puteam sa admir cerul fara sa ma deranjeze anumite persoane. Trebuie sa mentionez ca mi-am patat tricoul favorit cu suc de mere [apfelsaft pentru cunoscatori]. Revenind la splendida mea zi de vineri, eu de fapt scriam o poveste. O poveste pe care inca nu am terminat-o, imediat ce o finisez am sa o public. La un moment dat, am lasat putin scrisul si am privit spre cer. Hm...nori de ploaie. Nu era bine. Peste cateva minute a inceput sa bata vantul. M-am invelit cu o patura si am icneput din nou sa scriu. A trecut cam un sfert de ceas. La ora noua se zarea din nou vecinul, care iar mesterea ceva langa gard. Asa ca m-am enervat, si am intors sezlongul cu spatele spre el. Si am privit din nou spre cer. Nu mai era norul de ploaie. Erau mai multi norisori mici, care in bataia vantului se prefaceau a fi elicoptere, elefanti, albine, sau mai stiu eu ce minunatie imi trecea mie prin cap. Pe la 4:30 am inchis agenda si m-am concentrat doar pe cer. Norii se tot lipeau, contopindu-se parca intr-un sarut, apoi se respingeau precum doi magneti de acelasi pol. Si ce ma distrau...Dar cerul era mereu aolo. Se facea ca se misca, dar de fapt, ramanea langa mine. am inteles acum ca orice ar fi, cerul nu o sa ma paraseasca niciodata. Poate este singurul lucru care va face asta, cerul si cu mine. Si asa am inceput sa ma plimb, am iesit din curte si am mers pe camp. Sub un corcodus din capul viei, am stat cam doua ore, de nu mai stiau bunicii de mine. Si am mancat corcoduse crude, verzi, acre, bune, delicioase as putea spune. Cand m-am intors acasa, mica, crezand ca sunt in casa, s-amirat putin ca intru in curte, dar nici nu a intrebat nimic. Mai pe seara am iesit cu Alina pe drumuri, am spart niste seminte si am ras aiurea-n-babai cu ea, am mancat iar corcoduse si caise verzi, mai putin acre, dar la fel de bune.
Sambata dimineata m-am trezit, cerul imi zambea, iar cu soarele-mi mangaia parul, de se uita mica la mine ca la cristale. O iubesc pe mica. Si sambata am iesit cu alina pe seara, si iar ne-am hlizit.
Iar duminica...off, duminica. Este ziua de dinaintea lui luni. Am frecat duda prin curte, pe seara am iesit cu Alina, si apoi m-am intors acasa...acasa? Nu. Fie, in Bucuresti.
Eh, cam asta a fost weekend-ul meu, soare si vant, nori si...atat.

7 mai 2009

Dezamagire...totala :))


TU mi-ai spus ca voi ajunge sa fac asta, si te-am asigurat ca nu se va intampla asa ceva...Voiai sa nu ajung asa, iar acum...iar acum TU faci ceea ce iti era teama ca o sa ajung eu sa fac! Cum vine asta?! Nu te mai inteleg, de fapt nici nu-mi pasa prea mult dar ideea ca te-ai contrazis singur, asa, ca om, ma seaca si nu o sa iti spun asta in fata. Si nu pentru ca nu am curaj, ci pentru simplul fapt ca mi-e mila de tine!

P.S.: Lauda de sine nu miroase-a bine! [nu stiu unde am auzit-o, sau daca pur si simplu am prelucrat-o, dar TI se potriveste perfect!]