11 mai 2009

Weekend de mai


De curand am observat ceva. Gresit. Am observat mai multe. Ideea este ca vineri, 8 mai, stateam eu frumusel la tara, pe sezlong, la soare, imi bronzam picioarele, caci restul din "mine" era acoperit de umbra caisului. Si inspiram aerul de Frumusani, ma uitam urat la vecinul ala caraghios care se holba la mine si intr-un sfarsit l-am facut sa se care de la gard, si am ramas cu o fata satisfacuta pentru ca puteam sa admir cerul fara sa ma deranjeze anumite persoane. Trebuie sa mentionez ca mi-am patat tricoul favorit cu suc de mere [apfelsaft pentru cunoscatori]. Revenind la splendida mea zi de vineri, eu de fapt scriam o poveste. O poveste pe care inca nu am terminat-o, imediat ce o finisez am sa o public. La un moment dat, am lasat putin scrisul si am privit spre cer. Hm...nori de ploaie. Nu era bine. Peste cateva minute a inceput sa bata vantul. M-am invelit cu o patura si am icneput din nou sa scriu. A trecut cam un sfert de ceas. La ora noua se zarea din nou vecinul, care iar mesterea ceva langa gard. Asa ca m-am enervat, si am intors sezlongul cu spatele spre el. Si am privit din nou spre cer. Nu mai era norul de ploaie. Erau mai multi norisori mici, care in bataia vantului se prefaceau a fi elicoptere, elefanti, albine, sau mai stiu eu ce minunatie imi trecea mie prin cap. Pe la 4:30 am inchis agenda si m-am concentrat doar pe cer. Norii se tot lipeau, contopindu-se parca intr-un sarut, apoi se respingeau precum doi magneti de acelasi pol. Si ce ma distrau...Dar cerul era mereu aolo. Se facea ca se misca, dar de fapt, ramanea langa mine. am inteles acum ca orice ar fi, cerul nu o sa ma paraseasca niciodata. Poate este singurul lucru care va face asta, cerul si cu mine. Si asa am inceput sa ma plimb, am iesit din curte si am mers pe camp. Sub un corcodus din capul viei, am stat cam doua ore, de nu mai stiau bunicii de mine. Si am mancat corcoduse crude, verzi, acre, bune, delicioase as putea spune. Cand m-am intors acasa, mica, crezand ca sunt in casa, s-amirat putin ca intru in curte, dar nici nu a intrebat nimic. Mai pe seara am iesit cu Alina pe drumuri, am spart niste seminte si am ras aiurea-n-babai cu ea, am mancat iar corcoduse si caise verzi, mai putin acre, dar la fel de bune.
Sambata dimineata m-am trezit, cerul imi zambea, iar cu soarele-mi mangaia parul, de se uita mica la mine ca la cristale. O iubesc pe mica. Si sambata am iesit cu alina pe seara, si iar ne-am hlizit.
Iar duminica...off, duminica. Este ziua de dinaintea lui luni. Am frecat duda prin curte, pe seara am iesit cu Alina, si apoi m-am intors acasa...acasa? Nu. Fie, in Bucuresti.
Eh, cam asta a fost weekend-ul meu, soare si vant, nori si...atat.

5 comentarii:

Ionut spunea...

din toata experienta ta faina am ramas cu "tateam eu frumusel la tara, pe sezlong, la soare, imi bronzam picioarele, caci restul din "mine" era acoperit de umbra caisului. Si inspiram aerul de Frumusani"


aaa ....daaa.....si ca te urasc pentru asta.....si yo vreau :((

Anonim spunea...

da,da=))
noi ne distram tot timpu`mah:>
=))a fost frumos in weekendu`asta "de mai";;)

polly spunea...

Ionut: imi pare rau:( Inspira, gandeste-te ca se poate si mai rau, si aaaa, inca trebuie sa iti las comm la un post, il am pregatit, trebuie doar sa il tastez:)))
Anonim: normal :X:x:x

alexxutzu spunea...

al dracu' vecin nesimtit... =))

polly spunea...

da maaa, asa ziceam si eu:|
:)):)))