15 februarie 2012

Jurnal de dimineata



S-a trezit in miros de fum, si nu isi putea explica de ce. Patul pe jumatate gol, casa goala, inchisa, racoroasa, si la fel de ordonata cum era si cand a plecat el. Din cand in cand, mai fuma cate o tigara seara, dar niciodata in casa, pentru ca nu voia ca ea sa doarma in fum. Acum, ca nu mai era acolo, mirosul de tutun era inexplicabil.
S-a ridicat din pat, a deschis geamul, si a asteptat sa-i zambeasca soarele, singurul care mai ramasese acolo pentru a-i spune "buna dimineata". In bucatarie, zgomotul ibricului pe care l-a pus pe foc pentru a-si face cafea suna cu ecou. Atunci a simtit o adiere in spate, si s-a uitat emotionata. Cu emotia a ramas, si cu tresarirea aceea de adolescenta care tot spera...
S-a asezat in canapea, a deschis radioul si a ascultat matinalul pe care obisnuiau sa-l asculte impreuna. A baut cafeaua pur si simplu, nu a mai savurat-o, pentru ca nu era facuta de el, insa macar a trezit-o din starea de somnolenta.
A intrat in baie si a dat drumul la dus, asteptand sa vina apa calda-jumatate din spumantul lor preferat era deja imprastiat in cada. S-a asezat pe toaleta, privindu-si reflexia in faianta; s-a spalat pe dinti, pe ochi, si a ramas sa se priveasca pentru cateva secunde in oglinda. Secundele s-au transformat in minute, timp in care si-a descoperit trupul, usor, urmarindu-si singura fiecare centimetru de piele si fiecare miscare pe care o facea cu mainile. Sosetele primele, asa cum obisnuia el sa o dezbrace inainte sa faca dus. Apoi, pantalonii, pe care i-a impachetat in patru, urmati in final de tricoul lui larg, pe care l-a strans in brate si l-a sarutat parca in semn de despartire. A intrat in baie, si s-a afundat in marea de spuma. Avea grija de ea, si isi mangaia fiecare petic de piele, din cap pana in picioare. Dupa ce si-a udat parul, i s-a scurs o lacrima pe obrazul deja ud. A incercat sa se abtina, dar pentru ca era oricum singura, nu a mai facut-o. A umplut marea de spuma cu lacrimi, si s-a linistit abia atunci cand s-a bagat cu capul sub apa.
Abia iesita din baie, s-a intors in camera si a luat crema ei de corp preferata. Si-a mangaiat tot corpul cu crema, de pe fata, pana pe gat, sani, abdomen, maini, picioare...pe spate, fund, mijloc, coapse, imbibata in arome dulci, timide si hidratante. In trupul gol, s-a asezat in pat, pe spate, cu parul desfacut si intins deasupra pernei. A inspirat aer gol, si a realizat ca inca ii simtea mirosul venind exact din locurile in carea atins-o, sau au atins-o hainele lui, obiectele ori aerul din camera lui de acolo. Tocmai cu o zi inainte zicea ca cel mai frumos parfum nu este cel pe care il consumi, ci mirosul lui care ramane impregnat in piele, amestecandu-se cu al ei, stimulandu-i toate simturile...Cel mai ciudat este ca nu se astepta deloc sa-i simta aroma, nu acea aroma. Apoi, a inchis ochii si i-a putut aproape simti mainile pe corpul care-i tremura, degetele pe gat, si buzele lipite de ale ei. Il auzea cum respira, il auzea perfect, ca in noptile in care adormea langa ea. Ii simtea degetele plimbandu-se pe coapsele ei, si parul gadilandu-i umerii goi. Era fericita, zambea, cu ochii inchisi avea impresia ca se uita la el, si el la ea...Mai apoi il simtea peste ea, langa ea, sub ea, pe ea, in ea, peste tot, si era fericita... Momentele alea erau extraordinare pentru ea, se intorsese...el stia ca o face fericita. Apoi, se simtea din ce in ce mai bine, gemea de placere, si el o auzea. Zambind, a deschis ochii pentru a-l privi si pentru a-i spune ca il iubeste.
Scotand un tipat suav, placut, si-a dat seama ca tocmai se trezise, si ca il visase din nou... Auzind zgomote din bucatarie, a inteles ca s-a trezit din nou inaintea ei, pentru a face cafeaua.
- Stiu, cu lapte, fara zahar
- Esti frumos...
- Te iubesc!
A pupat-o, si a plecat...










Ganduri de dupa



Nimeni nu imi poate spune pe cine, cum si de ce sa iubesc, insa oricine imi poate spune in felul lui ce inseamna iubirea. El mi-a spus-o de nenumarate ori, in extrem de multe feluri. Mi-a aratat-o in culori vii, pale, dar si moarte. El mi-a expus-o natural, mi-a descris-o floral, printr-un colorit viu si atragator. Apoi, am aflat ca exista si iubirea aceea pe care o crezi din tot sufletul, si nu iti este numai daruita, ci o si impartasesti. Apare senzatia de reciprocitate, si in final momentul in care iti dai seama ca asta a fost...o senzatie. Iubirea a existat la un anumit nivel, si s-a naruit odata cu aparitia urmatoarei. Si astfel, el mi-a aratat ce este iubirea in adevaratul sens al cuvantului...in primul rand nu este un cuvant. Bineinteles ca nici "te iubesc" nu sunt doua cuvinte. Se numesc sentimente, si sunt acele sentimente parca de neatins, pe care cand le ajungi esti atat de confuz, incat uiti cum trebuie sa le pronunti. Poti sa le pronunti? Pe cat de greu imi era sa pronunt acest lucru, pe atat de frumos mi se pare acum. Am mai cunoscut iubirea si altfel. Nu mi-a fost aratata, pur si simplu, ci am gasit-o eu acolo, in interior. Nu imi era adresata, si nu am nicio problema cu asta...sunt fericita pentru ca am putut, pur si simplu sa o gasesc.
Uneori am impresia ca nici eu nu stiu ce dorinte se ascund in propriul meu trup, in sufletul meu sau in pura gandire pe care o am. Cert este ca una dintre ele este aceea de a iubi si de a fi iubita. "I'm hopeless, and awkward, and desperate for love..." urla in mintea mea in momentul in care ma gandesc la viata mea sentimentala. La prieteni, familie, iubiti, cunostinte, amici, obiecte, cadouri, mirosuri, atingeri, tot ce am iubit, iubesc si voi iubi intreaga viata.
Am sentimentul. Nu - siguranta ca asa voi ramane toata viata. Ma voi indragosti continuu si voi iubi in permanenta. Adevarat, cel mai frumos este cand te indragostesti a doua oara de aceeasi persoana. Si a treia oara, si a patra, si tot asa, pana iti dai seama ca dragostea nu moare niciodata, indiferent de nivelul la care se afla.
Mi-e dor de multe lucruri, nu imi pare rau pentru nimic, dar nu vreau sa mai trec prin unele chestii in viitorul apropiat. "O sa fie bine" suna deja cliseic pentru mine, iar cuvintele, care de cele mai multe ori fac cat o mie de fapte, pot insemna si pentru mine nimic.

Atat pentru aici. S-a dus pur si simplu ca servetelul acela pe care intr-o zi de iulie l-am lasat sa zboare deasupra dealurilor. Ce s-a intamplat cu locul in care a cazut? Acolo am pus punt; si virgula.