13 mai 2014

Crestem


Introducere: urlete si racnete; modul in care pasesti in lume - la figurat.
Semeni cu x si cu y, nimeni nu te asociaza cu tine insuti. Nu ai personalitate, caracter, ci doar un suflet de care habar nu ai.

Cuprins: primele lucruri pe care le faci sunt sa minti si sa imiti. Minti ca iti este foame ca sa fii strans in brate de fiinta cea mai importanta din lume pentru tine. Apoi incepi sa faci ceea ce face si Ea: razi, te gadili, imbratisezi, pupi si o strigi: ma-ma!!! Si te tarasti pe jos ca sa ajungi la ea, plangi si incepi brusc sa razi cand te pune cu caputul la pieptul ei. Ajungi sa te ridici pe propriile picioare. Habar n-ai cat de greu este sa faci asta la douazeci de ani. Dar la aproape doi ani ti se pare o joaca de copil...alergi din colt in colt, cazi in fund si te ridici...Deja ii spui Mama! Si ea iti spune "hopa sus, viata e o lupta, trebuie sa te ridici singurel". Plangi in hohote, dar nu pentru ca stii ce inseamna, ci pentru ca te doare popoul...
Ajungi la gradinita-prima forma de socializare intr-un grup mare...acolo se contureaza caracterul, acolo se formeaza primele prietenii si se incaseaza primele palme date dintr-un fel de rautate.
La scoala deja esti constient ca daca faci rau, trebuie sa-ti para si mai rau...dar asa este? Acolo iti faci prieteni printre cei care stau cu tine in cartier sau aduc sanvisuri bune...
La liceu deja raul pe care il faci se transforma in durere...una reciproca. Pentru ca inveti sa te razbuni. Iar prietenii ti se par cei mai adevarati. Unii chiar asa sunt. Te vor suna si la 30 de ani sa te intrebe ce-ti face copilul si cu ce te mai ocupi... se leaga prietenii de sezon, de durata, sau de tema la mate. Dar se si inoada prietenii de o viata.
Iei bacul si ajungi student. Aici exista grupuri formate inainte sa tii minte numele tuturor. Aici nimeni nu mai este cu nimeni, si nu exista unitate. Fiecare cu a lui... Si parca asa este normal. Grupurile sunt de nedespartit, toti se inteleg intre ei, insa putini tin cu adevarat unii la ceilalti. Este frumos si in acelasi timp, trist. Dar nimeni nu are timp sa se gandeasca la asta: unii sunt indragostiti, altii au servici, altii le au pe ambele...sunt si cu probleme acasa, si cu probleme la cap, sau cu al lor cap afundat in sutele de pagini de curs.
Se termina facultatea, si ne cautam de munca...gasim in mare parte. Din punctul meu de vedere, daca iti doresti cu adevarat sa faci X lucru, se poate.
Logodna?! Nunta. Copil. Familie. Pentru mine asta este cel mai important.

Incheiere: pleci purtat pe brate - la propriu, exact asa cum ai intrat in lumea asta.

4 mai 2014

Despre femei...de la una din ele.

Exista femei en-gross si en-détail.
Primele pot fi gasite aproape la bax, impachetate frumos si cu fundita. Apoi ajungi in alta zona a Bucurestiului si gasesti una la fel...dar mai ieftina.

Iti dai seama ca mai sunt cateva ca ea...si nu iti doresti asta...dar te multumesti cu ideea ca se poate mai rau...ca la en-gross.

Te incanta ideea de "editie limitata"? Sunt prea scumpe, si de obicei le prind "aia" plini de bani care isi fac rezervare cu cateva luni inainte.

Cele unicate sunt cel mai greu de obtinut
Aici exista doua variante: pe comanda si pe gasite.

Prima varianta e simpla. Ca la masina: domne, vreau motor puternic, dar sa consume putin (daaa, siguuur), vreau full cu piele si lemn (aici intervine pretul, ne multumim cu silicon ;) )

Ei, femeia gasita...asta e o comoara. Stii, ne gandim la niste mingi de fotbal.
Exista o gramada semnate dupa meci, sau care au intrat in poarta cui trebuie in habar n-am ce finala...ei alea ajung uneori si cadouri sau in magazinele echipelor.
Treci pe langa ea si zici "aaaaa uuuuuu ooooooo aaaaa nu pot sa cred ca am gasit mingea asta, sau tricoul astaaa sau aaaa, orice lucru de genul asta"
Si o iei acasa. Ai grija de ea ca de ochii din cap, iti zic eu...si stii de ce? E unicata. Nu este la comanda, dar parca a fost facuta pentru tine.
De multe ori lucrurile (si acum ne gandim la femei) facute pe comanda ies esecuri totale, si stii de ce?

In imaginatia unui barbat normal si bine crescut, femeia trebuie sa fie frumoasa, aratoasa, fidela, inteligenta, sa stie sa gateasca, sa economiseasca, sa spele vasele, sa faca de mancare, curatenie si sa nasca/creasca/educe copilul; trebuie sa fie prietena, mama, iubita, amanta, actrita porno si profesoara in acelasi timp. Lista poate continua, sexul masculin conoaste.

Atunci cand faci comanda de asa ceva, sanii s-ar putea sa fie cam mari/tari/reci/mici/strambi, mancarea seaca si amanta a altcuiva. Este pacat, nu?

Fiecare barbat isi alege un tip de femeie, si pana ajunge sa pastreze una singura, este posibil sa ajunga sa le incerce pe toate. Ma intreb...ce tip ar alege...