15 noiembrie 2010

A te indragosti...in cateva randuri [XX]


Indiferenta doare, si ea stie asta. Nu-i place sa-l faca sa-l doara, desi asa pare. Rautacioasa, rece, indiferenta...Asa isi arata ea afectiunea. Nu-l iubeste, pentru ca ea il iubeste pe altul. Si asa va fi mereu. Pana cand se va darui cu toata fiinta lui, mai este mult timp...Ori nu se va intampla deloc. Cine stie? Ea...nu. El? Niciodata.
va urma...

Presimtiri.

Prostia e mareeee cat casa. Si vorba Alinei M, mai rau decat sa fii prost e sa nu recunosti. Abia astept sa vad cum decurge toata treaba asta, cat de departe poate merge, si cati o sa trag dupa mine.

Daca tu ai chef, eu nu am, si invers. Daca mie imi place, tie nu-ti place, si invers. Daca tu vrei, eu clar nu vreau, si invers. Daca eu incerc, tu lasi lucrul ala balta, si invers. Daca eu sunt de acord, tu contrazici, si invers. Daca tu da, eu nu, si invers.
Pentru ca asta am vrut, asta am obtinut, si n-am avut grija cand am spus ce-mi doream, si chiar am parte de asta. Dar nu ma plang, pentru ca eu asa ma simt bine, sunt in pielea mea, in oceanul meu, unde pot inota cat de mult vreau EU!

La multi aaani!
Chiar imi pare rau ca am stricat chestia asta...adica, nu stiu...cred...eu asa am impresia, desi tu negi acest lucru. Si lor o sa le treaca...Stiu eu.
Apoi...Nu stiu cat imi place chestia asta, ma simt pusa la incercare, am impresia ca intr-un fel tu ma pui la incercare. Este ciudat, si chiar este ceva in neregula, si nu stiu ce, si ma roade atat de mult faptul ca EU nu stiu despre ce e vorba, ca nu-mi dau seama, ca desi am sentimentul ala ciudat in interior, nu gasesc explicatia logica, sau macar o scuza penibila sa umple golul ala. Nici macar atat. Doar o presimtire proasta, si ataaaaat!!! Cum va fi de aici inainte? Cine va crede, cine nu? Ma simt incoltita din toate unghiurile, doar pentru ca toata lumea cere ceva de la mine, toti se asteapta ca eu sa fac ceva maret pentru ei...sau pentru mine. Oricum..multumesc. :)

So..."Try to touch me so I can scream at you not to touch me", 'cause
"that's what happens when a tornado meets a volcano". And "you'll always win even when i'm right", 'cause you know "you'll always be my hero even though you've lost your mind".
Amintirile ma urmaresc, mereu, noo?

Cand o sa trag linie, si o sa las toate astea in spate, o sa se intample ceva.

9 noiembrie 2010

Marti, 3 ceasuri rele!?

Aceeasi stare jalnica de continua nesatisfactie, acelasi sentiment de greseala fatala, aceleasi nevoi de a face un lucru exact cum trebuie, aceeasi teama de sine, nimic nou, totul revenind in mintea mea ca un deja vu infinit.

O zi de marti a devenit pentru mine mai rea decat orice zi de luni de pana acum, o veste foaaaarte proasta dimineata, o durere groaznica, lipsa de aer, respiratia taiata, chiul banal la prima ora, plictiseala, nervi!!!

Sooomn, mult. Trei ore de somn, chin, visez urat, filme proaste in capul meu, personaje cunoscute, persoane reale, prieteni, tovarasi, oameni dusi, calmi, nervosi, de toate felurile...
Si aveam o presimtire proasta inca de acum cateva zile, si am crezut ca e doar in capul meu, ca exagerez, ca de fapt ar trebui sa zambesc si sa merg mai departe, dar nuuu, nu e asa. Cand presimtirea se accentueaza, si cand se intampla ceva rau, nu poti sa treci asa usor peste.
Analiza, mai rau ca analiza matematica...E analiza mintala, este periculoasa, te poate distruge psihic, te poate face sa crezi ca provoci doar rau in jurul tau. Sau te poate face sa crezi ca toata lumea din jur iti provoaca tie rau. Si ajungi la concluzia cea mai apropiata de adevar: oricum ne facem rau unii altora; nu exista tap ispasitor, nu exista nimic.

Acolo sus exista cineva? Asta am auzit azi foarte des. Nu, nu exista, daca ar fi existat nu am fi fost asa...Exista, si a vrut sa demonstreze ceva cu asta. Da da, sigur ca exista, uite ce mi-a facut? Nuu, claaar...Daca ar fi existat ar fi evitat sa se intample asta. Noi oamenii ce suntem? Marionete? Gandim ca marionetele? Aaaa, daca de sus nu se trag sfori, eu de ce mi-as misca un deget pentru mine? Eu de ce as evita ceva, daca nu ma impinge cineva sa evit acel lucru? Exista sau nu, asta e o problema prea complexa...Exista sau nu, poate nu depinde chiar totul de ceva/cineva.

Daca faci o promisiune, tine-te de ea...Pentru ca atunci cand se vor strange multe, multe, muuulte promisiuni si nu le vei mai face fata, o sa-ti doresti sa nu fi cunoscut expresia "iti promit ca...". Daca nu ma cunosti, nu ma judeca, daca nu stii cum sunt si de ce fac anumite lucruri, nu ma cataloga, ca nu sunt niciun fel de obiect bizar dintr-un raft.

Pentru ca oricum eu ma consum mai mult decat trebuie, asa, vorbind la modul general, si pentru ca eu am un mare gol in stomac in momentul asta, si pentru ca nu mai plang...este cretin de amuzant. Nu mai pot sa plang, nu stiu de ce. Senzatia aceea exista, dar nu mai vine...Nu nu si nu. Si da, S a avut dreptate, au venit toate val, si pot spera ca vor pleca la fel de repede. Oricum speranta se duce dracului ultima...Chiar ultima.

Si nu, nu s-a terminat...Nu se va termina niciodata, pentru ca viata nu poate fi frumoasa fara lucrurile rele care ajung sa se termine cu bine...Asta e frumusetea. Sa te tarasti prin cacat, sa suferi, sa plangi, pentru ca apoi sa fii mai fericit ca niciodata ca s-a terminat cu bine. Sa te certi, sa urlii, sa te contrazici, pentru ca apoi sa-ti dai seama cat de apropiata este relatia dintre voi. Sa-i critici, sa-i injuri, sa te ia la pumni cand ai gresit, ca apoi sa-ti dai seama ca ei sunt tovarasii tai, nu cei care te scot la cico prin cafenele pe Decebal sau cei care te duc in IDM la biliard...Sa le spui ca nu ai nevoie de ei, ca esti independent, ca te descurci fara ajutor, si apoi sa-ti dai seama cat au luptat pentru tine si cat de mult ii iubesti. Sa realizezi ca si reprosurile se fac din dragoste.

Si as mai continua cu...nu acum.


1. 6.45 a.m.
2. 8.25 a.m.
3. 10.00 p.m.

8 noiembrie 2010

Cuvinte vomitate


Nu ma intereseaza si sincer, nu vreau sa stiu de ce s-a ajuns aici.
Nu vreau sa stiu de ce toata lumea crede ca ne iubim, numai noi nu credem asta. Nu ma intereseaza, de parca n-am mai trecut prin asta. De parca noi doi nu stim de relatie avem. Conteaza? nu. Pentru Noi nu. Pentru ei de ce ar conta? Pe ea o intereseaza? Pai stie de fapt, cum se construieste toata treaba asta...

Acum ai ajuns tu sa ma dezamagesti pe mine. De fapt, in mometul in care am pasit pe poarta, nu imi mai venea sa ma intorc. Adica eu chiar doream sa plec de acolo, sa fiu libera, sa-mi aleg un alt loc in care sa ma duc...Daca as fi putut sa-mi aleg UN loc, ORICARE din lumea asta in care sa fi fost in momentul acela...dar eram acolo, spuse S, fara a sta pe ganduri.
Si stateam in fund pe pamantul rece si plangeam, si iarba era oricum uda, si S ma auzea, si eu cand plang, plang singura, sa nu ma auda nimeni, sa nu ma vada nimeni, sa nu stie nimeni de ce, cum si cand...Sa nu inteleaga nimeni ca ma doare, ca vreau sa treaca, sa-mi fie durerea alinata...

Apoi m-am intors...Si nu voiam sa te mai vad niciodata in viata mea, pentru un minut mi-am dorit sa dispari, apoi mi-am dat seama ca cel mai bine ar fi sa dispar EU, sa nu ma vada nimeni, sa fug de tot, sa nu ma uit in spate, sa iau prima sosea si sa vad unde ajunge, unde se termina, de ce si cu ce alta sosea se intalneste. Apoi mi-am dat seama ca nu am cum, ca soseaua nu se termina decat la mare...departare de casa. La mare, unde apa se intalneste cu solul si unde as fi putut sa stau pe nisip sa ma uit la stele. Dar eu m-am uitat la stele cu S, si am vorbit zeci de minute, si m-a facut sa zambesc, si chiar am ras putin, si oricum ma durea, si ma doare si acum, insa...era steaua aia mare cu cinci colturi. Si am cautat luna cu S, si nu am gasit-o...Si nici acum nu gasesc luna, pentru ca se ascunde siguuur de mine, de noi, si de toata lumea. Luna se poate ascunde, dar eu nu! Nu inteleg...luna, dependenta de soare, poate fugi cand vrea...Eu, dependenta de... ... nu ma pot furisa nicaieri, pentru ca poate nu vreau. Poate de fapt, daca as vrea as putea, si asta ar insemna ca sunt atat de nehotarata si ametita incat nu-mi pot da seama. Cred...

M-am enervat degeaba, inca odata...Cred...nu stiu exact...De fapt poate eu sunt putin exagerata, si poate nu-mi dau seama intotdeauna de anumite lucruri. Mai exista posibilitatea ca eu sa am dreptate, si sa nu ma enervez degeaba. Sunt colerica, get used to it. Asta e, nu ma pot schimba, n-a putut mama omida sa ma faca altfel, nu o sa poate un simplu om.

Nu, nu e tot. Deocamdata asta am varsat. Si eu vars mult cand ma apuca, dar nu neaparat asa. Poate alta data, poate mai tarziu, poate maine, poate...nu!