28 februarie 2010

Primul weekend 17


Un weekend frumos...chiar frumos. Primavara se resimte-cel putin la mine-
Sambata am iesit "de ziua mea"...a plouat toata ziua, dar asta nu m-a impiedicat sa ma simt bine. Am vazut noul mall. Oribil! Naspa! Infect! Cah. Sincer...nu.
Iar am primit cadouri...Si mi-am achizitionat si un portofel...Si am facut si tort...

In seara asta am jucat de-a v-ati ascunselea...asa, in gasca. Oameni de la 17 la 20 ani, in plina strada...A fost super distractiv, ne-am amintit de copilarie, singura diferenta fiind tehnologia. Vorbeam la telefon si ne anuntam unii pe altii cand si cum sa iesim din ascunzatori, sau ne dadeam bip-uri sa ne gasim unii pe altii.
Fluieratul, facutul cu ochiul nu mai sunt la moda, din pacate.
In orice caz, un weekend genial.


26 februarie 2010

Stuff


Pentru mine anul incepe pe 25 februarie. Da, eu sunt in urma cu 2 luni! Si ce? Trebuie sa-mi fac lista cu 'must do' pentru anul asta:
- sa-mi achizitionez un portofel
- sa-mi cumpar o cana mareee de cafea
- sa incep sa citesc
- sa termin naibii Morometii!!!
- sa nu mai fiu asa rautacioasa cu Alina Marcu >:)
- sa scap de Pia >:)
- sa fac in asa fel incat noul meu tricou Eminem-print sa dureze...sa dureze...sa dureze B-)
- sa ma vad cu Simona =)
- sa ma tin de treaba
- sa termin proiectele
- sa raman la fel cu ai mei
- sa-mi traiasca familionu' sa fie sa fie!
- sa fiu mai atenta la furturi
- sa nu mai iau amenda ratb :-L
- sa nu ma mai cert cu nimeni
- sa fac o poza la tag-ul meu de pe bloc
- sa le dau tuturor prietenilor starea mea exuberanta.

25 februarie 2010

Zambesc, am 17!

8 a.m.: trezirea.
cumparaturi.
liceu.
Intr-o pauza, dau eu sa ies din clasa si vad niste colegi in jurul meu: la multi aaaaani! Nimic bizar pana ce scoate Sabina o punga de cadou. Am ramas efectiv cateva secunde cu gura cascata, primele vorbe au fost: "Sa va ia dracu maaaa" si apoi i-am pupacit si etc. Cadoul. Nu-mi vine sa cred, inca sunt socata. Exact ce imi doream. Colegii mei sunt adorabili [nu toti]!
Superba zi...

23 februarie 2010

Schimbare!

E dimineata.
Si de azi inainte imi voi schimba radical programul.
Pentru prima oara in ultimii ani m-am culcat la 22 si m-am trezit la 8.
Si ma simt bine, si am de gand sa continui asa.
Mi-am facut ceai in loc de cafea. Un ceai bun, cum numai mie imi iese...dar trecand peste acest aspect...imi urez o zi placuta!

22 februarie 2010

Romantica din mine...


-->
Intr-o zi frumoasa, am primit ca tema la engleza-literatura sa compunem o poezie romantica. Si mi-a iesit asta:
His colorfully consistency appears
Above the lake, reflected by the sun
Because the cold rain that disappears
Brings us a short minute to run
Alone we feel a gorgeous fever
Waiting for the dark to come
Because of his love I feel a shiver
And I know it’s only one
One moment, and the rainbow’s back
We love each other there
The night is gone, the same for dark
The lights appear ‘mon cher’
For now and then, he holds my hand
The field is crying for me
From the clouds he seems to land
For ever, us to be
To end this part
From all my heart
By the rainbow I swear
I love you, ‘mon cher’ !
Si o piesa de stare:

21 februarie 2010

Weekend de primavara.

Sambata, dupa meditatii plec eu frumusel cu tramvaiul 34 pana la Big. De acolo, ia microbuzul spre Frumusani de unde nu-i. Eu, ca o floare, in adidasi, tricou, cu primavara in cap, am calcat in cea mai mare balta de la Piata Sudului. Si intreb eu acolo un nenea:
-Buna ziua...stiti de unde se iau microbuzele spre Frumusani
-Da pa partea ailalta.
-Multumesc
-Aha
Bun, ajung "pe partea ailalta", unde era un nenea care zicea "Oltenita'. Mdeci nu. Din nou:
-Buna ziua...pentru Frumusani?
-Pe partea ailalta.
-Multumesc
[privire dubioasa]
Ajung pe cealalta parte "ailalta". Intelegi? Si ma duc la al treilea nene:
-Buna ziua! Frumusani?!
-Da. Ala d'acolo.
-Multumesc!
In microbuz, ma asez langa un nene, muzica la maxim, capul pe geam si starea obisnuita de somnolenta.
Ajung la tara, [...]. Ies afara cu Alina & Co.
[...]
Intru in casa. Si realizez ca pana la urma prostul ramane prost, pupincuristul pupincurist, curva curva si cel pe care il credeai tovaras, un prefacut. Sau?
Si atat m-am amuzat cu Alina pe seama asta. Viata-i grea la oras, da' e si mai grea la tara. Asta pentru ca odata cu primavara, infloresc pomii, da, dar si prostia. Prostia celor care nu au ce face decat sa dea telefoane si sa joace teatru, prefacandu-se ca ceva s-a intamplat, si are nevoie de o parere. Cea mai proasta parte este aceea ca parerea nu este doar pentru urechile acelei persoane, ci pentru inca trei. Dupa ce se aud parerile si se dezbat subiecte la telefon-in timp ce si altii ascultau convorbirea-, se spune "la revedere", fara a se banui ce urmeaza sa se intample. Peste 2-3 ore, se primesc telefoane peste telefoane, de pe toate numerele, pe toate numerele, si se injura, asa, cum se stie mai bine. O experienta
In drum spre Bucuresti, azi, iar m-am amuzat cu Alina, vorbind noi asa prin sms-uri, cum am trecut noi impreuna si peste asta. Pentru ca eu si Alina am aflat cum sa nu ai incredere in oricine, pentru ca s-ar putea sa ti-o iei. Verbal.
Acasa, am intrat din nou in monotonie, abia astept sambata viitoare, sper sa fie cald si bine, pentru ca vreau sa ies.
Pace!

17 februarie 2010

Aspecte


Inteligenta, zambetul, caracterul, culorile, muzica, preferintele, intreaga varietate de lucruri imi ineaca propria constiinta, iar sufletul respira atat de greu, incat glasul gafaie greoi.
Cafeaua tare, laptele omogenizat cu aroma densa, privirea absurda, gesturile copilaresti, experienta nebanuita, imi redau senzatia de traire intensa a oricarei experiente.
Maturitatea, empatia, simpatia, moralitatea, perseverenta, mentalitatea, ma detaseaza de realitatea mea, realitate ce nu corespunde cu cerintele generale.
Nu ma opreste nimeni sa visez...iar cand va face asta, ma va ucide in cel mai ingrozitor mod.

Nu...te iubesc!


Unde? Ai plecat fara sa anunti, ai lasat doar miros de tine. Un miros persistent, pe care nici cel mai dur parfum nu-l poate indeparta.
In diminetile in care lumina imi orbeste simturile, trag in piept si esenta ta imi alina fiecare particula stearsa a amintirii tale. Si-mi amintesc cum era cand nu ma trezea doar o sonerie banala, pentru ca vocea ta este cel mai frumos sunet care mi-a patruns vreodata auzul.
Am crezut...am crezut ca va fi pentru totdeauna.
Toate sperantele mor, apoi veninul singuratatii imi intra in sange si simt ca ma sting.
Si imi reamintesc de tine, de cum era.
Gandindu-ma la alinare, deschid ochii si te vad.
Esti aici.
Ai plecat vreodata?
Nu...te iubesc!

Pentru totdeauna.


Atat de multe lucruri prin care am trecut iar tu ai fost alaturi de mine...
Mai stii cui ii spuneam noi igrec? Si ca o data am scris pe blog "Eu cant, iar lumea danseaza", iar tu mi-ai zis: " pentru ca...ne inveselesti ziua; mereu esti 'acolo'; esti cea mai buna prietena a mea; esti o persoana deosebita; eu de-asta te iubesc' ".
Tu iti mai aduci aminte de toate lucrurile astea? Cand am jucat v-ati ascunselea si ne-am ascuns dupa coceni, sa facem poze...si cand la 40 grade celsius noi aveam hanorace pe noi...si cand te-am sunat sa-ti spun ca am rostit pentru prima oara in viata mea "te iubesc". Si cand eram nervoasa, si urlam la tine, apoi tu cu o voce calda imi ziceai ca o sa fie totul bine, iar apoi ma faceai sa rad ca un copil...Si nu voi uita niciodata ca ai plans cu mine. Si ca ai ras cu mine. Si ca am traversat garla impreuna...si ca nu ne-a fost teama ca se va sparge gheata,pentru ca eram impreuna. Si realizezi ca prima oara ai mestecat guma furata...cu mine? Si pe 30 decembrie 2009 era sa murim...tot impreuna. Cu tine am stat in frig la unirii, doar asa, sa mai vorbim...Si ai fost langa mine cand am aflat vesti ce m-au cutremurat...si ai fost acolo sa-mi ridici moralul. Ai fost si cea care a realizat ca nu are de ce sa ma judece...si astfel ai acceptat acel lucru. Si tot tu m-ai sprijinit, si ai inteles ca nu exista niciun fel de legatura...Tie iti povestesc mereu de el. Tu ti-ai dat seama mereu ca il plac, si nu m-ai intrebat, pentru ca ai asteptat momentul potrivit sa-ti spun. Si te-a bufnit rasul cand ti-am spus.
Doar noi puteam gasi non-stopul inchis. Tu si cu mine am cumparat hartie igienica din Turda. Doar cu tine pot sta o noapte intreaga de vorba, fara sa adorm. Si nu pentru ca nu mi-ar fi somn, ci pentru ca oricate as vorbi cu tine, tot gasesc ceva sa-ti spun...
Si iti amintesti cand mergeam vara la garla, stateam pe iarba si vorbeam cu orele? Si apoi realizam cat de mult a trecut, si de fapt, cat de putin am vorbit? Eu da.
Doar tie iti pot spune ce simt pentru cine, si de ce...Pentru ca ai fost mereu alaturi de mine. Te iubesc!




16 februarie 2010

O piesa.

MetaMorph - Collision Course (feat. Apaulo Treed & Ream)

Scratchuri: MetaMorph
Mix/master: MetaMorph
Text:Ream/Apaulo Treed
Instrumental: MetaMorph



See also: metamorphicmusic and http://www.myspace.com/metamorphicmusic

15 februarie 2010

A te indragosti...in cateva randuri [VI]

Oare de ce este atat de usor sa te indragostesti, si atat de greu sa uiti? Pentru ea este la fel de usor in ambele cazuri. Dar cand apare cel pe care nu-l poti uita? Imprimat in sufletul ei, isi va aminti de el cu zambetul pe buze mereu. Restul sunt doar scrum luat de vant...
Acum se gandeste la altcineva cu zambetul pe buze...


va urma...

14 februarie 2010

Trei


ROGVAIV

De ce s-a scurs pe streasina casei, pe langa burlan?
Si de ce s-a lasat supta de pamant, in final?
Unde a ajuns?
Si ce a patit?
Oare a mai continuat sa-si prelinga consistenta lichida?
A picat din cer, ca ingerii, s-a scurs printre copaci, ca vantul lin, a ajuns pe casa, facand o pauza, precum pasarile calatoare, apoi, lasandu-se purtata de obisnuinta, s-a scurs pe burlane, pana a patruns in gradinita inflorita de lalele.
Exact ca viermii s-a strecurat prinre firele de iarba, si s-a ;asat usor cuprinsa de imbratisarea calda a pamantului.
Si a lasat in urma, ce?
Cupele Rosii ale lalelelor, Oranjul fructelor ude, arzatorul Galben al soarelui, iarba Verde, cerul Albastru, Indigoul norilor asternuti, si fasiile de flori micute, Violet, ce inconjoara parca tot peisajul.
Toate aceastea concentrate intr-o simpla, unica forma. Curcubeul.

Atunci

Hraneste spiritul trist, nu-l lasa singur.
Nu-i da voie sa se deshidrateze.
Se va usca, si va muri.
Toarna-i seva pe brate, lasa vena sa pulseze.
Alina-i clipa mortii, si astfel va ramane in viata.
Vrei sa faci asta?
Pentru tine...pentru voi.
Tii minte?
Candva erati doi.
Acum a mai ramas doar senzatia unei amintiri.
Tu o poti da viata amintirii, o poti face sa devina din nou reala.
Poti transforma nisipul din clepsidra in apa, astfel timpul nu va sta niciodata in loc.
Cursul unui rau se termina atunci cand acesta se varsa in mare, asa cum viata unui om de incheie dupa ce si-a terminat cursul.
Ineaca marea, prelungeste albia raului, numai n-o lasa sa moara.
Stii ca o vei avea pe constiinta, care desi purtata de orgoliu, este curatata de iubire.

LACRIMI

Un pic din sentimentul cristalizat al existentei inimii.
Un exces de materie lichida in trup.
O scurgere a rezervorului iubirii.
Exteriorizarea tristetii.
Alungarea stresului.
Eliminarea negrului din suflet.
Chemarea compasiunii...
De fapt ce sunt ele?
De se se varsa ele?
Pentru ce, sau pentru cine?
Ca roua diminetii, ca ploaia de vara, curg pe obraz...iar singurul element comun intre aceste fenomene este rezultatul lor.
Lacrimile, precum roua, astern in urma lor racoarea sufleteasca, iar asemanandu-le cu ploile de vara, varsarea lor alunga negrul. Un prosop colorat aruncat spre mare...
Lacrimile sunt ude; sarate.
Ele tind sa fie turnate in singuratate.
Sau in compania altor astfel de picaturi.
Ele nu duc spre nepasare.
Ba mai mult, spre apropiere.
Daca pana si cerul plange, eu de ce nu am voie sa o fac?

13 februarie 2010

Ganduri


Culca-te...
Visand monotonia abstracta
Incerci sa deschizi ochii
Si cand observi ce grele-ti sunt pleoapele
Sub gigantele picaturi de ploaie
Care-ti sfasaie usor usor
...doar usor
Partea superioara a inferioritatii tale
Simti cum fiorul rece
Ce-ti strabate sira spinarii
Ajunge spre degetela tale de la picoare
Si le zdrobeste
...te doare, urlii
Plangi, suferi
Vrei sa distrugi
Intr-o noapte Emanuel s-a trezit
Si clipind, se gandea la acea durere
De nesuportat
Demonica senzatie de
...nepasare
L-a facut sa se gandeasca la
...iarba, flori, meri si coacaze
Totul verde, colorat
Cerul albastru si norii albi
Pufosi ca laptele
Lui Emanuel nu-i place laptele
Dar norii ii placeau
Tie ce-ti place?
In somn...
Ma refer...adica...
Daca ai avea o clipa de viata in care
ai putea sa faci orice
ORICE, am spus
ce vrei TU
fara sa ti se spuna NU
Tu ce ai face?
Ai distruge lumea?
Ai putea sa faci asta?
Da, pentru ca am spus
ai putea face orice
Dar ce ai VREA sa faci?
Cum de niciodata nu ti-ai pus intrebarea asta?
Daca eu iti dau viata celor mai dragi...
...prieteni sa le spunem
In propriile tale maini
Ce faci cu ea?
O iei pentru tine?
O protejezi?
Iti pasa?
Nu, nu mai vrei, stiu
Inchide ochii, viseaza...
Fa-te praf, si apoi scutura-te
Fiecare particula ce-ti alcatuieste
Trupul murdar
Se va omogeniza cu aerul pe care il respiri
Si apoi vei simti cum respirandu-ti existenta
Vei face parte din tine
un sentiment usor placut
Nu faci parte din aceasta dimensiune
Ai luat-o pe paranoia
Si nu poti sa revii pe linia de plutire
Stai, asa e!
Tu esti de asupra linii de plutire
Pentru ca zbori
E frumos sa zbori?
Vantul iti bate in fata
Si lacrimezi
E doar o scuza!
Oricum lacrimile
Nu se transforma in cristale
Asa cum vinul apa nu se face!
Imi spui tu...pe bune?
Si de ce ar fi asa?
Este peste asteptari
Depaseste masura
limita
bariera
INTELEGI?
Praf

11 februarie 2010

Infect!


Traiesti.
In elementul tau infect, acela ce nu coincide cu apa, pamantul, aerul sau focul. Unicul lucru care te face special este imposibilitatea ta de a te incadra in normal. Apa e prea uda, focul e prea uscat, pamantul e prea mare, iar aerul este mult prea complex pentru tine.
Ei bine, personalitatea ta dezolanta ma lasa fara cuvinte, iar felul in care iti expui din ce in ce mai mult mizerabila fata pe care pana acum inteleg de ce ai evitat sa o arati celor din jur, ma face sincer sa ma gandesc daca nu cumva asa esti tu de fapt.
In jegul tau infect, doar miselia si lasitatea te mai ajuta sa supravietuiesti. Vrei sa scapi, sa lasi toate sentimentele repugnante in urma si sa te gandesti sincer si la ascendenta,pentru ca singur ai observat ca orice faci te duce in jos. Jos, in acelasi vis patat din care ai plecat.
Dai cu pumnul in perete, mahnit de toti oamenii insolenti din jurul tau, de indiferenta tuturor persoanelor carora o data le-ai oferit sprijin. Pana si tu ai recunoaste ca ai facut-o din interes! Si acum ca esti constient de faptul ca lucrul de care ai fost interesat, ti-a scapat printre degete, si s-a scurs usor ca noroiul ce ti-a manjit sufletul de durere. Si nu vei reusi sa-l obtii niciodata.
Esti jalnic. Si poate...poate asa ai fost mereu!
Da, m-am folosit de tine. Am avut dubii, am prins incredere, ti-am studiat fiecare segment inghetat al mintii, l-am topit, l-am solidificat, si i-am schimbat proprietatile, am inteles, m-ai dezamagit, m-ai ranit, si apoi am descoperit partea tiranica din tine. Exact ca in momentul in care elevul isi intrece mentorul, si apoi se intoarce impotriva lui. Pentru ca doar cineva mai bun decat tine te va putea opri. Ei bine, sunt mai buna decat tine. Nu ma crezi? Incearca-ma!


Lirica. Randuri. Versuri.

"Tai-o, pleaca!
Cara-te, dispari!
Zbori, sterge-o
Calc-o, evapora-te,
...mori!
Da-ti foc, fa-te scrum
Arzi in culori!"
Spike-Tango


Din nou 3 dimineata...
I:Sentimentele despotice
Simple ganduri launtrice

Nu te lasa, sa stai pe casa
Ruland un cui, privind pe terasa...
...terasa cui?

A nimanui!
Ea a plecat departe in noapte

Cu visele pe o parte
Si-n cealalta parte

Sentimente urbane uitate...
...si poate
Intr-o zi vei putea sa dormi
Spunand alteia somn-usor
Poate daca-ncetezi sa torni
Sticla s-o golesti

Fara sa strigi taci fa, mori!

Sufletul il limpezesti
Te-mpaci cu ideea si mori!

II:Gandul c-ai putea
Sau doar ca ai vrea
Ca ti s-a impus
Sau doar ca s-a spus

Ca ai auzit

Ca ai socotit

Ca de fapt n-ai murit
Si te simti fericit

...dar stai!

Sentimentul doar tu il ai

Esti treaz, sti ca nu visai
Cand ai tras

Si-ai scos fum pe nas
Mergea totul stas
Te-ai uitat la ceas.
Si ai plecat departe, sau poate...
...ai asteptat sa se faca noapte
Sa poti uita de tot si de toate.
De tot ce pana acum ti se parea tiran.
Si-ai ramas cu sentimentul urban


III:Tu faci tot fara ajutor

Fara sa te strecori

Prin vise vii
Pe care doar tu le stii

Fara ele nu poti trai

Si stii..ca...

Mai tragi un fum
Si pleci tras ca din tun
Iti spun...
Tu nu lasi nicio urma pe drum

Privesti viata in fata acum
Totul pare doar scrum
Cum?
Te trezesti din sevraj

Si constanti ca mai tragi

Doar ca sa nu bagi.
Praf…



10 februarie 2010

Cineva sa imi aduca vara....

...pustietate
...caldura
...arsita
...prietenie
...distractie
...fericire
...sentiment
...ploaie...
...calda
...iubire
...pasiune
...incredere
...vara



E frig, radio-casetofonul meu spune ca va ploua, si suntem in februarie.
Ieri, la liceu, bataie cu zapada. Cum nu-mi place sa ma bag, am preferat sa privesc. Dupa ore, ajunsa la Unirii, m-am intalnit cu doi prieteni. Puteam eu sa scap de sapuneala?!
Nu urasc iarna. Imi place sa stau in fotoliul meu cald si sa privesc pe geam, cu o cana de ceai fierbinte langa mine. Imi place la munte, unde iarna fara zapada e ca vara fara Alina. Si imi mai plac niste chestii la iarna, dar uneori este prea exagerata. Asa ca Iarna, daca tu intelegi ce, de ce, si pentru ce scriu eu aici, pleaca! Oricum te vei intoarce la anul...
"Bucurie la venire...Bucurie la plecare" [spunea nasa...]

Here we go again...Liceu. Pace!

7 februarie 2010

Juma de an.

Bucuresti. Sincer? Nu.
Cand am plecat sambata, 30 ianuarie din oras, am sperat sa pot face ceva sa raman mai mult la tara.
Multa zapada. Da, asta a fost destul de urat. E uda. Si cand intra pe sub haine, se topeste. Si apoi ma apuca stranutul. Si peste 5-10 minute incep sa consum servetele. Apoi cu un nurofen, o iau de la capat. Si acolo, la mine la tara, sunt santuri. Pline de chestie d'asta alba si uda zisa zapada. Si cand vine cineva...sa zicem cineva si iti da un branci. Unde? In sant*, incepe sa se simta chestia aia uda si rece sub haine.
Cel mai superb arata parul meu, pana acum 20 minute, lungut. Plin de zapada si ciulini, sau mai stiu eu ce...Sublim, chiar.
Cel mai misto e ca am traversat garla, sa ajungem la supermarket. Bineinteles, eram cu Alina. Si cu multi altii. Nu inot ma! Am mers pe apa, ca Sfintii. Bine, era inghetata, dar asta e doar un detaliu...
Stii ce imi place la supermarketul ala de la tara? Te duci ca omu', iti iei cafea de la aparat si poti sa stai acolo juma de ora ca nu se ia nici naiba de tine. Ma rog, pana observa gresia murdara si-ti pune mopul in brate: "Comentezi? Ia si sterge".
Asa-i frumos iarna, cica. Sa speli fetele cu zapada. Am auzit ca face parte din ritualul astora de barbatie. Asa o fi!
Apoi e misto sa dai zapada, si a doua zi sa ninga. Asta e distractiv. Iti rupi toate alea, faci febra musculara, si a doua zi razi in fata geamului de teapa pe care ai luat-o. Dar lasa, ca ma razbun eu!
Ce sa mai zis in afara faptului ca Alina, saraca de ea, doua seri cat nu am fost eu afara, a incasat baie dubla. 2 in 1, ceva de genul...
Cum e cu orgoliul? Eheee, e greu tati! Las' ca trece, nu moare omul de asta. Nu e boala, deci nici remediu nu s-a cautat. Si din nou deci, nu se vindeca!
Sambata asta, m-am culcat pe la 5, dar cel mai misto a fost cand a venit tati la mine: Trezeste-te, ca plecam. Daca reusim. Eu, curioasa: Nu trebuia sa plecam la 4p.m.? El: Pana la 4 ne ingroapa zapada. Ma ridic eu din pat, nu stiam de ce imi simt ochii asa grei. Dupa ce ma intorc de la baie, imi pun cafea in cana si ma uit la ceas: 8.30!!! Am baut cafeaua ca pe apa, m-am imbracat, si am asteptat.
Hai sa plecam! Traversam gradina inzapezita pentru a ajunge la masina [gradina nu foarte foarte mare], pornim motorul si frana. Un nene bloca drumul cu masina. De ce? El vroia sa parcheze in zapada. Adica, sa treaca cu masina prin zapada, si sa o lase acolo. Cu ce scop? Sa ne faca noua loc sa trecem. Ma duc la el si ii spun: Buna ziua...Nu va suparati, domnu', dar nu ar fi o idee mai buna sa dati cu spatele 4 metri, sa parcati in fata acestui garaj, unde este data zapada, sa ne lasati sa trecem si apoi sa va faceti treaba? Raspuns afirmativ, bineinteles. Ma intorc la ai mei in masina, si il vedem pe ala cum vine cu spatele, cu o viteza putin peste masura, pentru un drum de tara inzapezit. Ii zic frumos lui tati: eu cred ca ar trebui sa dai in marsarier. Am ras putin, apoi am ajuns la sosea. Nu se vedea axul soselei. Zapada peste tot, pe margine bineinteles, maldare de zapada, pe care vantul o indrepta spre parbriz. Am ajuns in Bucuresti, unde era mai rau decat in Frumusani, dar trecem cu vederea asta.
Hai tati, parcheaza masina! Aici e partea amuzanta. Cine dezapezeste parcarea? Tata, fiica si...si...portarul! Foarte tare, dupa ce am aruncat zapada pe un alt loc de parcare, pentru ca nu suntem chiar asa nesimtiti, am curatat din nou locul respectiv, sa nu vina vecinul si sa ne injure d'aia uscati.
Apoi am intrat in apartamentul meu calduros, am stat o ora in baie [tot nu am luat-o pe Alina], si iata-ma pe scaunul de la birou.
Maine la liceu. Nu-mi lipseste, dar nici dor nu-mi e! :))










Si piesa saptamanii pentru mine a fost: