18 decembrie 2009

Afectiune



Cand ninge si simt fulgii de nea cazand pe obrajii mei, ma simt atat de vulnerabila...Dar in momentul in care tin de mana persoana potrivita, ma simt protejata, cand ma strange in brate simt ca nimic nu ma poate atinge, ca zapada se topeste pana ajunge la mine, ca vantul ma ocoleste, si ca parul nu-mi zboara din cauza curentului, ci din cauza ca se simte liber...
Libertatea asta vine si ea de undeva...Din dorinta de a fi exact cine esti, din simpla dorinta de a-ti exprima sentimentele, ideile, regretele si emotiile.
Vulnerabilitatea mea se transforma in curaj alaturi de anumite persoane...Curajul de a-mi impune parerea, de a-mi exprima liber sentimentele si de a lasa frau liber gandurilor mele...
Pentru ca sunt o visatoare...Pentru ca iubesc...Pentru ca sunt iubita, si pentru ca imi place sa combin aceste 3 elemente din viata mea. :)

17 decembrie 2009

A te indragosti...in cateva randuri [II]


Ea a pierdut afectiunea de care avea nevoie odata cu pierderea lui...Si nu stia ce sa faca fara deagostea de care avea nevoie...Asa ca a cautat-o in alta parte. Si a gasit-o. Doar ca a gasit-o sub o alta forma...
Multa lume nu a inteles...Si mai multa lume a judecat...Si foarte putina lume a incercat sa inteleaga si sa se gandeasca la ce este in sufletul ei...
Intr-un final nu i-a mai pasat de ce zice lumea, si a profitat de afectiunea primita. Acum ii este bine...Si spera ca asa ii va fi mult timp de acum incolo...


Sunt in locul potrivit

Sunt in locul potrivit...Sunt la Alina acasa...Cu o cana fierbinte de ciocolata calda amaruie langa mine, sorbind cu o deosebita placere din ea, si cu un suras inocent pe fata, ma gandesc doar la ce zi am avut azi, si ce noapte voi avea...
M-am trezit tarziu...12:45, si am realizat ca nu am curent. Odata cu lipsa energie electrice, am ramas si fara caldura si apa curenta. Asa ca am iesit in curte, si m-am spalat pe dinti cu apa minerala. Buuun, trebuia sa ma spal pe fata. Eu dimineata, daca nu ma spal pe ochi cu apa rece sunt moarta...Asa ca am luat un pumn de zapada si l-am frecat de fata, pana am simtit ca ma inviorez. Damn, a fost bine!
Apoi ma mai plimb eu ce ma mai plimb prin curte, si pe la ora 14 am iesit afara, m-am batut cu Alina cu zapada, ne-am dat cu sania si altele...Pe la ora 16 am intrat in casa...
Nu a trecut mult si a venit curentul.Fericita, ma bag la dus, apoi imi intind parul, ma machez, si imediat dupa toate astea cade din nou curentul! Minunat,nu? Pe la 18 am iesit din nou afara,am mers la magazin, am baut ciocolata calda,am spart seminte, si apoi a urmat o luuunga si dureroasa bataie cu zapada. Nu stiu cum sa explic faptul ca zapada mi-a intrat pe sub haine, prin par, gura, nas si cizme. Dar e iarna, atmosfera e frumoasa, oamenii sunt de treaba, si viata e superba!
Pe la 20:30 am intrat in casa, am luat mini-cina alaturi de Alina, am facut cate un dus si acum stam in pat, alaturi de surioara ei Andreea [super cute fetita].
Am impresia ca noaptea asta va fi nebuuuuunaaaaaa. Pentru ca voi sta cu Alina toata noaptea, si vom vorbi muuuult,pana in zori...
Sunt fericita...Foaaaaarte fericita...Si iubesc multe persoane...Foooaaarte multe!

13 decembrie 2009

Ganduri de mult stranse...



Ranjesc. Mult si stupid. Am avut un weekend foarte agitat. Nu, mint. Am avut o sambata agitata si o duminica plictisitoare. Am inceput sa ma inteleg foarte bine cu o persoana la care tin mult, o cunosc din copilarie, si in ultimul timp vorbim foarte mult, ceea ce este foarte frumos.

O alta persoana, un prieten foarte bun mi-a demonstrat ca tine la mine, si asta ma face sa ma simt protejata, si sa stiu ca oricand voi avea nevoie de sprijin el va fi alaturi de mine.

Prietena mea...ahhh. Iti este inferior. Tu trebuie sa treci de camera asta. Stii, viata, din punctul asta de vedere, al iubirii, pentru mine este ca un sir luuuung de camere. Si fiecare persoana are un anumit numar de camere. Intri intr-o camera, are un design deosebit, te asezi comod, te simti bine, iubesti in camera aia. Sunt multe lucruri care iti plac la ea, si destule care iti displac. Stii foarte bine ca nu poti schimba ce e inauntru, pentru ca nu tine de tine. Nu tine de nimeni. Sunt lucruri in viata care nu se schimba. Cum ar fi principiile logice. Dar, la un moment dat, trebuie sa deschizi usa larg, sa inspiri adanc, sa iesi din camera, sa inchizi usa in urma ta si sa intri in urmatoarea camera. Vei vedea ca ai ocazia sa descoperi un design mult mai placut, lucruri care poate iti plac mai mult...Un fotoliu mai comod, un pat mai mare, o perna mai pufoasa...Apoi treci in urmatoarea camera, poate fi mai mare, sau mai mica. Nu iti place, iti continui drumul. Si cand ajungi in ultima camera, stii ca ai gasit iubirea. Adevarata iubire. Pe care nu ai gasit-o in nicio camera pana atunci. Stii foarte bine ca in fiecare incapere ai lasat o parte din tine...Insa acea parte nu iti este indispensabila, este chiar de neobservat uneori. Si poti avea amintiri placute din fiecare camera. Singurul luru pe care trebuie sa ti-l spun este ca stii foarte bine ca orice incapere are geamuri. Oricand poti sari pe geam si sa te intorci la o camea din trecut, fara sa trebuiasca sa strabati sirul lung despre care ti-am tot povestit. Deci nu te speria. Si crede-ma pe mine, ca aceasta urmatoare camera este una frumoasa, plina de sensibilitate. Iar daca vrei stii ca poti iesi oricand din ea. Incearc-o! Exploreaza lucrurile din jurul tau, altfel candva iti va parea rau, si va fi prea tarziu. Pana la ultima camera mai ai...Mai ai ceva...

Simt mirosul placut de brad amestecat cu scortisoara. Ador aroma asta. Nu-mi displac sarbatorile, chiar imi plac foarte mult. Dar sunt anumite lucruri pe care le urasc iarna: brazii din tot orasul, impodobiti parca de o casa de moda a lui Becali [va imaginati cum ar fi sa-si deschida asta o linie de imbracaminte, decoratiuni de Craciun sau orice altceva legat de design]; presupusii Mos-Craciun pe care ii vezi la tot pasul, bezelele, prefacatoria vanzatorilor de la magazine, si nu in ultimul rand, mocirla [o sa urmeze, stiu eu!]. Dar ador zapadaaa, vinul fiert cu scortisoara, sa daruiesc lucruri marunte persoanelor la care tin, imbratisarile calduroase la -10 grade, ceaiul cu mar si scortisoara, ciocolata cu scortisoara, cam toate lucrurile cu scortisoara, si nu in ultimul rand, seara de Revelion.
Simt vacanta, nu imi pasa de nimic altceva decat de timpul pe care urmeza sa-l petrec cu persoanele dragi mie, simt ca anul urmator va aduce doar lucruri bune, asa cum a adus acest an, simt ca pot fi mai fericita decat sunt, ca ranjetul meu prostesc nu se va sterge de pe fata in urmatoarele ore si ca va fi cea mai frumoasa iarna de pana acum [asta poate si pentru ca voi fi pe doua picioare de data asta].

Imi este foooooaaaarte dor de o persoana , pe care SPER ca o voi vizita marti, fara sa intervina cine stie ce prostii...Te iubeeeeesc, si desi esti mai mare decat mine cu ceva ani, stii sa te comporti exact cum trebuie cand trebuie, si cand am nevoie de tine, si ai un suflet mare si adolescentin! Sper sa nu te schimbi niciodata, si sa ramai asa, pentru ca esti absolut perfecta!

Am o satisfactie sufleteasca, si anume ca ai inteles in sfarsit ce simteam eu in momentele alea, si ca nevoia de afectiune, pe care am primit-o, m-a impins sa ma comport asa. Si ai realizat ca nu am facut un lucru lipsit de minte, si ca oricum nu mi-a pasat niciodata de vorbele lumii, pentru ca lumea nu ma cunoaste. Poate nici eu nu ma cunosc, poate TU ma cunosti mai bine. Si vezi tu...acum nici tie nu-ti pasa de gura lumii. Pentru ca niciuna dintre noi nu a facut vreodata lucruri lipsite de etica, niciodata nu am vrut sa parem ceea ce nu suntem, si ne-am comportan natural, am facut ce am simtit...Poate de asta lumea spune ca ne asemanam...Poate de asta exista o oarecare empatie intre noi doua. Si poate nici nu realizam...Te iubesc!

Ar trebui sa inchei...nu pentru ca nu mai am ce sa scriu, ci doar pentru ca nu mai am puterea necesara. Toate lucrurile dor. Dar dupa cum ar spune un tovaras, dupa durere vine placere. Pentru ca ranile se vindeca, si abia apoi iti dai seama cat de frumoasa e portiunea aia ranita. :)

25 noiembrie 2009

Un an...:)


Astazi s-a implinit un an...Si inca nu am avut curajul, tupeul, sau dorinta necesara de a face acel gest. De fapt, l-am facut la un moment dat iti amintesti? Si nu te-ai obosit sa raspunzi la el. Hahah, cum e viata...Frumoasa, ba! Si fara tine...Desi cu tine ar fi fost mult mai frumoasa. Pentru ca o data ce te-ai indepartat de mine, ai luat asa, partea aia din viata mea care incepe cu P...Si am distrus o prietenie. De data asta, nu eu...ci NOI.
Dar zambesc...pentru ca va mai trece inca un an...si inca unul...si nu vei realiza niciodata...voi ajunge in fata portii cu gandul ca au trecut toti anii vietii mele. Dar ma voi impaca intr-un final cu gandul...:)

Happy!



A happy smile for you! :)


-->
I'm so damn happy. Two of my friends succeeded, another one is happy because of some good facts that happened to him, and I’m happy for them. Isn’t it good?
I got a free week to do whatever I want. Certainly I’ll go to the countryside, to see my grand-parents, my best friend and spend some time in my favorite way.
There are so many things changing in my life now, that I really don’t know how am going to get used to them. But I’m trying to do my best, and on the surface it works.
Another thing that I want to write about is Mr D. I’m really worried regarding him, because he’s in trouble and I don’t know why. I guess I got to try to find out on my own, ‘cause nobody knows what happens to him.
I want to mention that I’m really proud of myself these days [not gonna tell you why] and I realized that I’ve done some mistakes weeks ago and now I solved them. It’s really annoying to observe that things go wrong, but it feels sooooo good to see that things are becoming better from day to day.
So that’s it. I’m a happy girl, in a happy world. [I guess]. Peace!

23 noiembrie 2009

A te indragosti...in cateva randuri [I]


Dragostea e frumoasa...Dar atunci cand o traiesti alaturi de persoana iubita.
Din pacate, pentru ea nu este chiar asa...Ea a ajuns cu cel pe care nu il iubea. Ca de obicei, a ales sa nu se implice in joc, ci doar sa priveasca ceilalti jucatori...
Astfel, dupa ce si-a dat seama ca a gresit, si ca nu a ales pe cine trebuie, si-a dezamagit si propria alegere.
Si a ajuns singura, asa cum ii place ei. Asa se simte cel mai bine...Singuratatea o face mai puternica, ii da incredere in ea. Singuratatea, pentru ea, inseamna libertate. Iar libertatea este acel ceva ce o face sa se simta stapana pe tot ce se afla in jur...


to be continued...

16 noiembrie 2009

A te indragosti...in cateva randuri


Intr-o zi frumoasa de octombrie, o fata naiva, visatoare si copilaroasa s-a dus la un spectacol...Si acolo a facut cunostiinta cu el. Un baiat dragut, impunator, exact genul ei. Au ceva lucruri in comun, iar ea de fiecare data cand il vede afiseaza un ranjet stupid pe fata, se pierde toata, mai ales cand acesta vorbeste cu ea.
Si ei ii place situatia asta, si este atat e copilaroasa incat il simte protector, si nu se poate gandi decat la el. S-a indragostit...Se mai intampla...La ea asa, mai des, dar se mai intampla...
E frumos sa fii indragostit, si sa simti ca lumea iti pluteste sub picioare, si ca poti pasi cu usurinta pe ocean. Si ca orice ar fi, uitandu-te in ochii acelei persoane, simti ca lumea e a ta...
Fiecare om are nevoie de dragoste... Pentru ca dragostea face parte din om, completeaza o particica din existenta lui, si il ajuta sa treaca peste multe greutati...
Indiferent ce spun unii.

to be continued...

12 noiembrie 2009

Ca pe vremuri


Astazi am avut o zi plictisitoare, am fost obosita, si lipsita de chef.
In schimb, am avut o seara geniala! Am stat afara, la locul de tihna. Pentru inceput ma asteptam la ceva plictisitor. Daaar, am ras cum nu am mai facut-o de foarte mult timp. Azi am resimtit atmosfera de acum un an, doi...nu stiu, toata lumea pusa pe glume, toti zambeau, si efectiv m-am simtit bine, am ras cu pofta, si din tot sufletul.
Nu stiu. Sunt fericita. Fericita in adevaratul sens al cuvantului.

10 noiembrie 2009

Am...nimic :)


Am o stare mirobolant de gretoasa. N-am chef, timp, bani, dispozitie, loc de revelion, cadouri de Craciun, cuvinte sa spun ce simt, tupeu sa dau un nenorocit de telefon, curaj sa spun "STOP", amabilitate, dorinte, sensibilitate, consideratie fata de cei din jur, ceva, afectiune, mai dormit de ceva timp cum trebuie, inspiratie, net in ultimul timp, mai iesit cu unii amici, ceva...In schimb, am nimic!
"Tu ai o stare ciudata si te certi cu absolut orice persoana pe care o intalnesti. Mare atentie ti se va intoarce spatele cat de curand, mai ales ca vei avea nevoie de multe sfaturi." Se numeste horoscop. Este o prostie, care uneori chiar se imbina cu realitatea. Sau chiar se suprapune cu aceasta...
Lacrimi...Cate sunt...peste tot, ma urmaresc...Toata lumea plange, nimeni nu zambeste. Cat sa incerc? Oricum nu ma las, pentru ca un zambet poate ajuta pe oricine...Si desi oamenii au incetat sa faca asta, eu voi zambi in orice situatie.
In momentul asa ma imbraca niste sentimente reci, si dure, vorbe dureroase de la persoane dragi mie...Si as vrea sa le sfasai, sa ma invelesc cu o patura de vorbe calde, ganduri gingase si sentimente frumoase.
Visez mereu, si nu voi inceta niciodata sa fac asta. Cu ochii inchisi, deschisi, la liceu sau in autobuz, visele pot deveni realitate. Un vis inseamna o dorinta, iar cosmarurile nu sunt decat dorintele exagerate, sau frica de mine, si de cei din jurul meu...

Asculta-ma si pe mine...Si incearca sa-i pui si pe altii inaintea ta, pentru ca vei ramane cu nimic, vei ramane...ca mine. :)

6 noiembrie 2009

Durere in cot.

Stiti cum este sa va doara in cot? E aiurea. Foarte aiurea. Am aflat si eu azi. La figurat vorbind, aceasta durere se numeste cica indiferenta. Este placuta, dar si dureroasa.
Am dat MID-ul. Yuhu, daca iau peste 5 sunt bo$$. Si imi place. Nu m-am pregatit, deci nu imi pasa. Acum sunt la TIC. Plictiseala.
Revenind la durerea mea. Cred ca ma bag la un poker online,cu Kiki.
Pace!

28 octombrie 2009

Same shit...different day!

Nu stiu daca altora li s-a intamplat porcaria asta, dar mie, ca de obicei mi s-a intamplat. Ei bine, momentul in care dau un sfat, ridic moralul cuiva si peste o luna mi se intampla exact acelasi lucru.
Si...sfatul ala nu mai tine! De ce? Nu stiu. Pur si simplu. Si eu ce ar trebui sa fac? Sa ma tin cu mainile de cap si sa urlu? Nuuuu, nu e bine. Sa stau in pat si sa plang? Nu...nu ma tine. Sa ma feresc sa o intalnesc. Nu...nu sunt lasa.
Asa ca vineri seara, ma voi cara frumusel la ea, o voi vedea, o voi imbratisa si desi nu ii voi spune, ma voi gandi la faptul ca orice ar fi, va ramane langa mine.
Buuun, am rezolvat o problema. A doua. Trebuie sa ma pun pe treaba. Urgent. :)


As vrea sa fiu libera...Sa traiesc dupa propriile reguli, si sa nu ma mai tina nimic...Dar mai e putin...Foarte putin...Pana atunci...Pace!

18 octombrie 2009

Vremea trece...si eu ma schimb!

Voi incepe cu: nu am mai scris de mult!
Si voi continua cu: S-au intamplat foooaaaarte multe in ultimul timp.
Hm...ma schimb din ce in ce mai mult, si presupun ca este ceva absolut normal.

Pe 10-11 am fost in excursie la Tusnad, statiunea in care, as putea spune, totul este posibil! Un loc pustiu, plin de...oameni de varsta a doua, in care biliardul, ping-pongul, pizzeriile, alimentarele, non-stopurile, restaurantele si discoteca se inchid la orele 23:00, ramanand deschise doar 2-3 barulete de 0 stele... A fost o excursie amuzanta, am stat cu cei 3 muschetari ai clasei mele: Stefan, Serban, Cosmin. Doamna Diriginta ne mai suna asa, o data la un ceas sa ne mai intrebe ce mai facem si daca ne mai aflam in teritoriul Harghitei, iar pe celelalte doua profesoare nu le-am vazut pe timpul noptii [respectiv sambata spre duminica]. Ce am vizitat? Prima Scoala Romaneasca, Biserica Sfantul Nicolae, am stat in Brasov 3 ore [yeey:x], Lacul Ciucas [as spune mai degraba Balta Suprema a Tusnadului], Lacul Sf. Ana [superb], Pestera Puturosul [de fapt o pestera de sulf, unde stai si inhalezi sulf pana te ard organele], si complexul Balvanyos [unde am mancat]. Ce pot spune, am cheltuit mult pe prostii, am ras sambata non-stop, am dormit imbracati, incaltati, intr-un frig infernal, am prins rasaritul, dar nu l-am vazut, am dormit doua ore [excelent somn!] si am ajuns si cu bine in Bucuresti.

Trecand la urmatoarea idee. Se presupune ca ar trebui, o data cu timpul in trecere, sa ma inteleg din ce in ce mai bine cu ai mei. Nu este asa. Si nu ar fi pentru ca nu ma inteleg rau cu ei. Este mai mult de atat. Indiferenta. Atat.

El. Hahah, adio, de data asta. Nu mai exista, si nu va mai exista niciodata. Si ma simt atat de bine. Inimaginabil de bine. Asta poate pana va aparea alt el. Desi sunt sigura ca nu se va intampla curand.

Ei. M-au dezamagit, din nou, dar am devenit indiferenta. Si nu imi va mai pasa, am invatat si eu sa dau telefonul pe silent, sa il inchid sau sa raspund si sa ma dau ocupata. Am invatat, chiar daca mi-a fost foarte greu, dar sper ca in timp, exersand, voi reusi sa devin complet indeferenta.

Ele. Bineinteles ca nu m-au lasat niciodata, si nici nu ma vor lasa. Ma iubesc, stiu. Le iubesc, ele stiu. Si sunt ele doua. Una mai mica, cealalta mai mare. Eu sunt sora mijlocie. Protejatoare, si protejata...Si este un sentiment extraordinar.

"Opusul iubirii nu este ura, ci indiferenta!"





15 septembrie 2009

O persoana.


Aparentele insala! Da, astazi mi s-a dovedit asta. Si este ciudat, pentru ca niciodata nu am fost genul de persoana care sa critice dupa aparente, insa cu aceasta persoana despre care vorbesc asa am facut. Si am tinut mortis ca este o persoana aiurea, si pe care o displac si bla bla bla.
Dar, de fapt nu este asa. Chiar deloc. Dupa ce am ascultat acea persoana, am auzit-o dandu-si cu parerea si vorbind cu lumea, mi-am dat seama ca de fapt este un om ca noi toti [sper ca extraterestri nu imi citesc blogul, asa ca daca o fac imi cer scuze lor pentru exprimarea "ca tot omul"]. Este chiar o persoana sensibila si pasionata de ceea ce face, in ciuda zvonurilor. Si am observat ca pe aceasta persoana chiar o deranjeaza anumite lucruri de care nu credeam ca i-ar pasa vreodata.
In concluzie, cred ca de acum incolo voi fi mai atenta, si desi intuitia nu m-a lasat niciodata, nu se stie cand mi se va demonstra contrariul.
Salve!

11 septembrie 2009

O vara


Inca un pahar gol...Inca o vara incheiata. Pot sa spun ca vara s-a terminat oficial, mai sunt 2 zile pana la inceperea liceului, si nu, nu sunt deloc entuziasmata de acest lucru. In fine, nostalgia mea este trecatoare, probabil cand o sa revad unii dintre colegi o sa ma inveselesc. Da, pentru ca din 26 colegi ai mei, imi este dor doar de 11 dintre ei. Si daca ma screm putin ii si insir, doar ca sunt destul de nesimtita si aroganta zicand ca de ceilalti 15 nu mi-e dor, asa ca lasa! Si acei 11 colegi o sa-mi faca viata de a 10-a mai frumoasa. Nu ma pot abtine, asa ca o sa le scriu initialele.
K.T.S.S.T.D.S.P.A.D.V. [nu va agitati, sunt si initiale de la porecle].
Bun, vara asta a fost mult prea frumoasa. Petrecuta in majoritatea timpului la tara, alaturi de Alina, si niste baieti, am mancat multa inghetata nestea, am baut multa cafea si am mancat de asemenea multe acadele, mere si gutui furate de la tovarasii consateni [:D]. A fost frumos pentru ca eram multi, ne intelegeam bine, radeam, glumeam, si chestii de genul. Mergeam in fiecare seara la supermarket, care este in afara satului, iar pe sosea toooate masinile, camioanele, tirurile si motoarele claxonau, desi eu si Alina mergeam regulamentar, si chiar nu aveam nevoie de atentionari de la soferii auto. Apoi, dupa supermarket, mergeam cu restul cate 15-20 minute la garla, ne plimbam si apoi ne intorceam la locul de tihna [poarta unuia dintre baieti]. Si ne petreceam restul serii stand, sau plimbandu-ne pe ulite [adica 4 strazi care inconjoara niste case si un cimitir]. Amuzati mai eram noi de faptul ca ne plimbam noaptea pe langa cimitir, iar in scurt timp a devenit un obicei, paranduni-se chiar ceva foarte normal.
O sa-mi fie dor de vara asta, si de bunicul meu nervos ca in fiecare seara ma aducea altcineva acasa [ =)) ] [nu e vina mea ca sunt oameni de treaba pe acolo, si nu ma lasau sa ma duc singura acasa, ca sa nu patesc ceva!]. Si de mica [mama lu' mama], care nu ma cearta niciodata, ma asculta si vorbesc cu ea ore in sir, despre oricine si orice, si care nu se supara ca veneam eu cu nea' cutarita acasa, sau ca stateam la telefon cu tanti cutarita pana la 4 dimineata.
Cum spuneam, o sa-mi fie dor. Foarte dor.

10 septembrie 2009

Se termina. Aha!

Nu...Le caut, dar nu le gasesc...Mda, cuvintele...Poate ca am lispit prea mult de acasa si efectiv nu-mi mai gasesc rostul in apartamentul asta. Imi vine sa astern asa simple tampenii, doar sa ma descarc si sa ma auto-binedispun! Si totusi...

Te iubesc! Si mi-e dor de tine! De noi! De vara! De tooot! De plimbari, claxoane, supermarket, apusurile pe garla, cafeaua la aparat, inghetata nestea, plimbarile noaptea pe la cimitir, batai cu iarba, dansul pinguinilor, furat de gutui, dansuri in ploaie, tricouri ude, ceruri cu parintii, sfaturi la 2 noaptea, descarcari electrice, furtuni sentimentale, imbratisari in plina strada, telefoane pe ascuns de pe telefoanele parintilor, mesaje lungi si pline de non-sens, tu, eu, noi, ei, voi, cineva, undeva, pe o strada, la o raspantie, unde totul era simplu, modest, si tot ce aveai tu era al meu si invers.Te iubesc si o sa te iubesc pana ce moartea ne va desparti!

Vara se duce, incepe liceul. To be continued...
P.S.: M-am racit ca naiba, asa pe ultima 100m din vara! Shit. :)

2 septembrie 2009

Viata


Si ce stare n-am...poate daca lucrurile nu ar fi fost asa, nu m-as fi schimbat atat de mult. Viata este ciudata, imi este si perietena, dar in unele situatii ma dusmaneste extrem de mult. Uneori simt chiar ca ma uraste, ca nu ma vrea pe acest Pamant. Insa de cele mai multe ori ma sprijina si imi spune: "Ma meriti de-a dreptul!". Asa e ea, cu urcusuri si coborasuri. Dar mi-am dat seama ca asa cum accepti un om, cu bune, cu rele, calitati, defecte, lipsuri, avutii, handicapuri, boli, greutati, nervi, bucurii, tristeti, asa trebuie sa o accepti si pe ea, caci iti este data de la Dumnezeu, si doar El are dreptul de-a ti-o lua inapoi!
Cam asa e si cu viata.
"Viata e scurta...
incalca REGULILE...
IARTA repede...
SARUTA incet...
IUBESTE cu adevarat...
RAZI necontrolat si...
nu regreta nimic care te face sa ZAMBESTI."


Si sa va las cu o melodie, asa, de stare...


Te iubesc!

12 august 2009

Deci da! Sunt plictisita!

Azi e joi? Mdam, joi. Si ieri, miercuri. De fapt nu, azi joi. Adica ieri, miercuri, spre azi, joi, in jur de ora 12-1 a.m. eu scriam. Ce am scris? Pai m-am distrat, folosindu-mi vocabularul meu limitat la nu foarte putine cuvinte. Asa ca mi-a iesit ceva. Nu ceva foarte bun, dar este ceva-ul meu si tind sa ma mandresc cu el! [are si linie melodica, dar nu va intereseaza asta :P]

O tara atat de frumoasa
Cu oameni dobitoci
Prosti, plini de bani
Chiar fosti sarantoci
Demagogi nenorociti
Umplu lumea de curve
De parca si asa
N-ar fi ele prea multe
Sunt ecologistim
De fapt ii doare in p**a
Spun ca nu-s materialisti
Dar ai briliante pana-n gura
Intotdeauna i-am urat
Copila mica fiind
Stiind sigur
Ca ei ne-mpiedica sa traim
Freamatul padurilor nici nu-i preocupa
Ragnetul leilor nu ii scoate din culpa
Nici nu i-a interesat
Vreodata de Romania
Da' baga-n ei non-stop
Puiuti de Crevedia.

Unde dracu ajungem
Cu tara asta a noastra
Oare cand vom ajunge
O Romanie frumoasa?
Unde ne-ndreptam?
Spre ce carare, Doamne?
Deocamdata putem
Doar sa ne tinem tare!

S-acum iar comentez
De cocalarii izbiti
De zidul prostiei
Doamne, ei sunt lipiti
Sunt doar niste misei
Isi tin onoarea sub brat
Toti ca niste catei
De fapt legati in lat.
Daca fac un delict
Pe ei ii doare-n palarie
Au multi avocati,
Platiti bine, se stie
La tv apar toti plini de rogoare
Dar cand te-ntalnesti cu ei
Ramai prost de stupoare
Imi vine sa iau napalm
Sa-l amestec cu benzina
Sa ma joc putin cu ei
Si sa pretind ca nu-s de vina
DOar asa ne-am invatat
Cu mismas-uri si spagi
Macar de-ar fi loviti
Da' n-au niciunu' plagi!

Unde dracu ajungem
Cu tara asta a noastra
Oare cand vom ajunge
O Romanie frumoasa?
Unde ne-ndreptam?
Spre ce carare, Doamne?
Deocamdata putem
Doar sa ne tinem tare!

Strofa 3
MAi am o droaie de zis
Scriu asa de repede
Nici tigara nu s-a stins
Tot poporu-i de cacat
Si totul din vina lor
Ca n-au stiut sa tina lacomia
Sub control
Vom ajunge toti ca niste mixomicete
Vor ramane-n urma niste simple pete
As vrea sa fiu o moleta
Sa ma rotesc prin oras
Sa intr-un parlament
Sa-l fac zdrente
Pan' la ultimu' cent
Cu otuzbirul le-au luat casele
Alor mei
Asa sa le fac si eu
Sa-i scutesc de leii grei
Caci grei, grei, sunt Doamne
Le-au umplut buzinarele
Asa cum mie acum
Mi se golesc paharele...

Unde dracu ajungem
Cu tara asta a noastra
Oare cand vom ajunge
O Romanie frumoasa?
Unde ne-ndreptam?
Spre ce carare, Doamne?
Deocamdata putem
Doar sa ne tinem tare!


Nota: maine iar plec! :)
Nota2: da, tot acolo
Nota3: Stefan, nu ma injura! :D

10 august 2009

Blogul meu a primit un premiu!


Spre marea mea umire, am primit un premiu pentru blogul meu. Ciudat, nu? Acesta vine din partea lui alexxutzu si din cate am inteles trebuie dat altor 10 persoane. Imi este destul de greu sa aleg 10 persoane, penru ca exsta multe bloguri pe care le citesc, dar o sa incerc sa le distribui dupa cum imi dicteaza inimioara mea mare si sincera. So, premiul merge catre:
1.Arpeges
2.Stefann
3.MetaMorph
4.Ramona
5.Sabina
6.Dj Durex
7.Kiki
8.Alex`andra
9.Ionut
10.Worsak

27 iulie 2009

Real friendship kills the death!


That part of your life came, but you're not ready! My friend, nobody knows that you're suffering so much...Why don't you tell us? Why do you prefer to keep the pain deep hidden in your heart? They can't help you...the truth is that nobody could do something. But we can listen to you. That moment came and I think that you should realise how much your friends care. Forget about all dirty jokes we've done to you! Real friendship means more than broken glasses and tooth paste on the face! You know we love you and the only reason we've done it was to keep you laughing. Don't try to hide behind a tree, you're to close, my friend, we'll find you, and it won't be so beautiful if you don't tell us. The most important thing from all around the world is called 'trust'. So do trust us! Because we trust you.
I know what's your problem. You don't want us to suffer. But how can you think that we can be happy for you're problems, when you don't tell us any of your mistakes, regrets or any other shit that happens to you!
It's not fair that I'm the only one who knows it! We must be like an only person, we must means I for us.
Go to them and say: I'm sorry guys, I know I've told you many lies about me and my mood, but I don't know how to say it...I'm gonna die.
We so fucking love you, dude! You are important to us! Believe me! And you don't have to leave this world sad, because here we are! And we'll be with you forever!

26 iulie 2009

Dezamagire

Buuun, ma simt neimaginabil de aiurea, sunt cu moralul la pamant, si totul a inceput de la o simpla conversatie cu o prietena...Ea nu are nicio vina!
A doua parte care a declansat starea mea a fost o piesa, bineinteles.
Treaba sta in felul urmator! Dupa 8 luni! 8 luni! Eu inca nu am trecut peste. De ce? Pai pentru ca asa este in viata.Cuvintele ca "cea mai mare frica a mea e sa fiu parasita" imi sunt la fel de cunoscute ca Tatal nostru. Poate pentru ca asta este, si sincer este aiurea, nu pentru ca nu as trece peste, dar este foarte duresos, in sensul ca toti oamenii la care tii fac asta, iar exact cei de care nu mi-ar pasa sincer daca m-ar parasi nu o fac, si chiar tin la mine. Este un cacat total, iar eu sunt sincer prea cu moralul la pamant acum sa ma cenzurez si chestii...


"Si tocmai asta patesc. Toti prietenii mi-au zis ca nu o sa plece niciodata , ca ma vor accepta mereu indiferent cum sunt pentru ca asta stiu sa fac cel mai bine: sa mi-o iau in bot si sa trec peste!". Asta mi-a zis prietena respectiva. Da, asa este. Totul pare minunat, pana cand ti se arunca niste cacaturi in fata. Cuvinte care dor, vorbe nedrepte, cum ar fi:

"Nu mai sunt dispus la compromisuri si cacaturi;

Nu mai suntem pe aceasi lungime de unda;

Deci probabil de acum inainte vom fi 2 persoane care nu se cunosc si cand ne vom vedea pe strada tu o sa ma ignori asa cum ai facut si datile trecute;

Guess so.You got other friends.Don't mind me;

Tu stii mai bine ce vrei."
Ei bine, aceste vorbe dor, si inca foarte tare, si tocmai cand le auzi, iti vine sa reversi tot ce simti, asa cum Dunarea isi varsa in Marea Neagra toti nenorocitii de draci! Exact asa! Cu tot cu pesti, bolovani, nisip si moloz! Si cu toate cacaturile pe care le mai ia pe drum...Cam asa ceva:

"A fost vina mea accept consecintele ...;

Toate astea pana cand am vazut ca defapt ai ajuns sa ma detesti;

Si nu e ce vreau ... adica erai cel mai bun prieten al meu... iti dai seama ca nu asta vreau;

Niciodata nu am realizat chestiile astea. Nici macar nu am crezut ca te-a afectat atat de tare."

Stii...te sacrifici pentru o persoana, si acea persoana pentru tine, dar in final ajungi sa simti ca te afli pe dreapta fix paralela. Drace, te chinui sa ajungi intr-un punct de incidenta si degeaba. Principiile geometrice nu pot fi negate, clar!
Nu vreau sa dramatizez, pentru ca oricum maine o voi lua de la capat, si voi trece peste. Mereu este asa, si oricum mi se intampla mult prea multe lucruri bune in viata, asta insemnand ca sunt fericita. Insa momentele astea iti strica tot cheful, si nevoia de a te descarca este la fel de mare ca cea de a respira, pe bune.
Si piesa respectiva despre care vorbeam...


Dar toate trec...tristetea, pasiunea, iubirea, dezamagirea, compromisul, prietenii, conflictul, insa fericirea nu pleaca nicaieri. Cel putin nu de langa mine...
Noapte buna!

24 iulie 2009

Pentru Anca...despre valize.


Welcome back home! Da, suna bine. Desi nu stau prea mult prin Bucuresti, ca nu ma pot abtine sa nu plec.
Pentru ca mi-am petrecut o saptamana alaturi de tata [da, sigur...] la munte, m-am gandit sa o ajut pe Anca cu o anumita problema. Aceea a valizelor. Are ia un post [aici] in care povesteste despre cum n-a reusit ea sa indese cum trebuie hainele inpoi in valiza, dupa o minca vacanta. Eu am reusit. Trist, dar am reusit!
Sa incep. Tot omul pleaca de acasa cu tricouri, chiloti, ciorapi,blugi, hanorace, papuci, cosmetice, si ce chestii ii mai trec lui prin cap. Cand pleci, iti aranjezi frumos hainele pe pachetele, pui si lenjeria in pungulite si le asezi pe straturi in geamantan/valiza/geanta/mai stiu eu ce.
Booon, totul frumos la plecare, ai uitat periuta de dinti pe care te-ai jurat ca o bagi imediat ce o folosesti in dimineata plecarii, dar iti amintesti, te intorci dupa ea si o arunci in buzunarul ala mic al valizei.
Timpul pe care il petreci prin vacanta este minunat, schimbi chiloti dupa chiloti, sosete dupa sosete, si sa nu mai zic de tricouri, pantaloni etc. Acele lucruri se murdaresc. [impropiu zis, de fapt transpiri putin ca nu dai la sapa]. Nu le mai poti purta nespalate, logic. Asa ca le bagi. Unde? De regula in punga cu haine murdare.
Acea punga cu haine murdare, din nefericire, ajunge singura punga cu haine pe care trebuie sa o iei acasa. Plus toalele cumparate din magazinele de la reduceri. Si asa nu stii cum sa faci, cum sa te scremi, sa nu ajungi ca in desene animate sa te pui cu posteriorul pe valiza ca nu se inchide fermoarul.
Pai eu ce am facut saptamana asta. Toate trocourile, toti pantalonii si fustele, nu le-am bagat in punga cu haine murdare, ci le-am strans exact cum le-am adus de acasa. Le-am bagat in valiza, alaturi am pus punga cu lenjerie intima si ce mai era? Aaaa, da, neseser-ul. Pe ala l-am pus la locul lui, am avut grija sa pun periuta in ziua plecarii, si gata bagajul.
Apropo, hainele acelea de care ziceam, cumparate...Alea le-am pus intr-o alta geanta mai mica, pe care am cumparat-o. Dar o solutie ar fi bagajul parintilor, nu stiu cum se face, ca la ei mereu ramane niste spatiu.
Anca, sper ca te-am ajutat, daca nu, macar m-am ajutat pe mine!
Ciaules!

14 iulie 2009

Plec! Dar ma intorc!

Ce dulce e vacanta. Si se arata a fi si mai dulce incepand de maine, deoarece plec. O saptamana, alaturi de tatal meu. Din pacate, mama mea nu isi poate lua concediu.
Abia astept sa respir aerul curat, si sa ma plimb cu o sticla de apa rece intr-o mana! Cine stie, poate o sa intalnesc din pura intamplare niste cunostiinte, nu mi-ar parea rau...In orice caz, la revedere: Lipscani, Fire, narghileaua mint choco, Cismigiu, Krishna, Mall Vitan, tie, voua gragi cititori! Ne re-vedem;auzim;scriem peste o saptamana. o sa vin cu mana goala, fara suveniruri, dar cu sufletul plin si mintea goala, pregatita pentru a fi reincarcata la maxim.

Trecand peste desartirile astea, vroiam sa transmit unei
persoane dragi mie, ca in legatura cu suportul ala pentru betisoare parfumate, am gasit unul! Exact cum imi ziceai tu, mare, rotund, avea ying si yang pe el. Superb, din lemn, sculptat manual, cu spatiu pentru 4 betisoare. Singura problema este...este...pretul, bineinteles. Cam...49 lei!? Eu nu am venituri, rezulta nu detin niciun fel de buget din care sa-mi pot achizitiona asa ceva...Asa ca am sa raman la farfurioara mea de cafea. Pana la urma, mirosul conteaza... P.S.: te iubeeesc "persoana" !

13 iulie 2009

Ploaia

Noo, ma uit asa la cer si vad ca o sa ploua...este innorat. Dar nu imi pasa. Ploua de multe saptamani prin Bucurestiul asta si deja m-am obisnuit, si am invatat sa imi placa. Ziua cald de mori, numa bine sa stai in canapea la tv cu un cocktail in mana, dupa-amiaza ploaie, iar seara racoare, numa' bine de iesit p'afara.
Ei bine, imi place ploaia. Si imi ador pelerina de ploaie. Ma simt ca in Harry Potter. Pentru ca in fiecare seara cand ploua, ies pe strada cu pelerina si ma plimb...Imi limpezesc gandurile, ma simt bine, si pe bune, cand ploaia imi atinge pielea parca imi spala pacatele...Tehnic vorbind nu am pacate, dar ca orice om mai calc si eu stramb.
Si astazi sper din tot sufletul sa ploua, pentru ca pelerina mea nu a mai fost udata de cateva zile, si pacatele mele nu au mai fost spalate -cica pentru asta ar trebui sa existe taina spovedaniei, dar nici aia nu am mai implinit-o de ceva vreme-. Asa ca rogu-Te Doamne sa ploua azim pentru ca trebuie sa ma linistesc, singura, pe strazi, cu handsfree-ul in ureche si cu muzica la un nivel relativ scazut.
Ma simt foarte ciudat, si nu m-as opri nicio clipa din scris, dar cred ca o sa ma duc la jurnalul meu, pentru ca ieri am primit o agenda de la doua persoane foarte speciale pentru mine, un cuplu scump si simpatic, doi oameni la care tin, si care mi-au facut saptamana mai buna, vizitandu-ma ieri.
Revenind la ploaie, am nevoie de relaxare, trebuie sa stau intr-un loc izolat, sa uit de toti si de toate, sa uit ca am facut multe persoane sa sufere in ultimul timp, ca am lasat oameni balta, ca m-am pus pe mine o data in viata inaintea celorlalti, si ca m-am dezamagit pe mine insami in privinta unor lucruri. Ploaia imi este prietena...azi, maine si pentru totdeauna...

12 iulie 2009

La multi ani pui mic si bloooond ;x !


Vineri, 10 iulie, ora 10:00: plecare din gara Basarab
Vineri, 10 iulie, ora 11:00: sosire Butimanu.

Asa a inceput. Opt nebuni, dintre care una, sarbatorita: "Hai la mine la tara!". Atat le-a trebuit. Intre timp, a mai sosit o nebuna.
Buuun, ajungem noiu la Butimanu, mai stam ceva, punem de gratar. Lucica, bucatarul sef a facut cartofii. Eu, ajutorul de bucatar am asezat p'acolo masa, tacamuri si ce mai trebuie.
S-o desfacut si vinul alb. Si apa minerala...si la masa inc-un vin alb, inca o apa minerala...si tot asa. Mergem sa vedem garla. Aoleeeu, ce garla frumoasa. Parca plutea dopul de pluta pe ea...Hai sa traga nebunii cate-o tigara.
Inapoi acasa. Eu m-am odihnit o ora, ca sa plece vinul din capul meu. Dupa a fost ok. O cafea tare si totul era ca la inceput.
Hai la garla sa facem baie. Auuu, nu pot ma sa intru in apa, am uitat si costumul acasa...Da-l in mama ei de viata de costum. Pantaloni scurti si sutien! Nu va pot explica s-anume cat mal se gasea in garla aia. Dar nu a contat, caci era calda, nu foarte adanca [apr 1.70m], ci perfecta.
Ne-om intors acasa, am luat-o pe gin cu apa tonica. Hai ca nu era tare. Hai sa punem de al doile gratar. Deja venise a noua persoana. A devenit ajutor de ajutor de bucatar. Lucica se ocupa de cartofi, eu de masa, si Pia a facut gratarul! Excelent Pia, iti multumim, fara tine murea Jessie de foame.
Ora 00:00. Deja sambata. Hai sa punem tortul. "Multi ani traiasca bla bla bla...". Sa ne traiesti Sabina! Hai pana la garla...Hai! De data asta cu ginu'.
Inapoi acasa. Hai sa preparam narghileaua. Cum ba, aveam niste carbuni de 7cm lungime si diametru de 1.5cm. CUM sa ii incalzesti p'aia? Vine Pia cu beculetu' aprins...Ii taiem cu un cutit. Zis si facut...desigur, erau disproportionati total, si i-am fript la ochiu' aragazului, ca pe copanele de pui. Cum o facem? Pai cu vin rosu frate, aroma de cirese, alea alea. Cum spuneam, eram noua persoane. Era atat de tare ca am ramas DOAR doua persoane la narghilea: eu si Jessie. Bravo frate! Duci mult, e bine. Terminam narghileaua, hai sa mai facem una. De data asta cu apa, si aroma de mere. Si asta, dementiala. Dar nu am mai tras mult, ca m-am plictisit.
2:00: Hai la garla, sa ne plimbam. De data asta am luat doar apa cu noi...Nu ca am mai fi avut altceva, dar hai treaca mearga. [ba da, mai era gin;)].
3:00: Toata lumea se culca. Ramanem doar eu, Pia si George. Hai sa jucam o carte afara. Cam frigut, am cam tremurat. Scor macao: G-4 P-1 eu-7 [jocuri pierdute, ce credeati?].
5:00: Se aude frigiderul. Pia: e Jessie, haplea haplea, baga-n el. Am inceput sa radem, bineinteles. Noroc ca nu s-o trezit Lucica, ne lua dracu! AM mancat niste mere verzi din gradina...
5:30: Vine Jessie: Ce faceti ba? Eu: Asteptam rasaritul! Jessie: aaaa, soarele a rasarit deja. George: ba nu!. Astia doi au pus pariu, deci George are sa-i dea lui Jessie o sticla de vin.
6:00:Eu, George, Geo intre timp, Jessie eram la garla. Pia: Paula, hai la somn! Eu: Hai ba! Ne-am dus sa ne culcam, Lucica ne-a injurat o lecuta. Pe la 7 am adormit.
11:00: trezirea! Mama la telefon. Ea:ce faci? Eu: dooorm! Toti dormim! Dupa asta, o cafea tare...M-a uns pe suflet.
12:00:crenvusti, unt, branza, castraveti, mustar, pita. Excelent!
13:00:plecare spre Bucuresti. Maxi-taxi, muzica, transpiratie, tristete.
14:00:Bucuresti, gara Basarab! Nasssspa! Vroiam inapoi. Toti! Metrou-Unirii-104-acasa. Nu vroiam, dar a trebuit. Apoi o baie fierbinte si in sfarsit m-am pieptanat!
17:00; somn de voie, pana la 20:00. Apoi mess.
2:00: Deja duminica. Somn de voie pana la ora 14:00. Mama: cum sa dormi atat? Eu: Ia du-te pana in Butimanu sa vezi cum e sa nu dormi?! A inteles...
16:40: Scriu si au venit musafirii.

O fost un sweet 16 foarte dragut, fara oameni beti si farfurii sparte. O iubesc pe Sabina, si desi maine [13iulie] face 16 ani, eu scriu post-ul de azi. La multi ani puiule si sa ai parte de tooot ce iti doresti!

8 iulie 2009

Dimineata la doctor...sau in trafic!

Astazi m-am dus la medic. Minunat, nu am facut nimic, trebuie sa merg si luni.
In fine, nu asta era lucrul important, ci faptul ca de la medic, am luat-o pe niste anume stradute si am ajuns la Unirii. De la Unirii, pentru ca eram singura, am zis sa iau autobuzul, ca daca mergeam pe jos ma plictiseam prea tare. In autobuz am observat 3 lucruri:
1.o femeie in varsta pe care am ai vazut-o azi o data in autobuz.
2.negrii sunt mai politicosi decat romanii.
3.mai exista si oameni cu bun simt la noi in tarisoara.
Pentru a desfasura cele trei puncte, am sa va relatez intamplarile din 104.
1.Doua femei in varsta si o doamna pe la varsta a doua.Una dintre cele doua batranele s-a asezat pe scaun, si a pus geanta pe scaunul din fata. Doamna pe la varsta a doua i-a retezat-o scurt spunand: stiu ca sunteti in varsta, dar va rog nu puneti geanta, ptr ca vreau si eu sa stau; poate sunt nesimtita, dar am hernie si nu pot sta i picioare. Ei bine, babutele s-au simtit atat de prost incat nu au comentat nimic. Si desi saracele erau batrane si bolnave nu ezitau sa rada si sa glumeasca pe seama unui grup de negri. Pe doamna cu geanta am revazut-o cand m-am intors acasa!Usor de recunoscut...
2.Revenind la acel grup, erau 3 negri care circulau ca omu' cu autobuzul. Buuun. Desi erau 2 locuri libere, niciunul nu se aseza, si imi ziceau mie sa stau pe scaun. Cum eu nu stau de felu' meu jos in autobuz, am refuzat politicos. Cald fiind in autobuz, altul din acel grup m-a intrebat daca vreau sa stau mai aproape de geam, ca par putin rosie la fata. Asa era, doar am fost la medic, va amintiti? Din nou am refuzat, multumind insa pentri "oferta" :))
3.La un moment dat mi-am dat seama ca am uitat sa perforez, asta fiind la intoarcere. Si pentru ca eram departe de tampenia aia odioasa de perforator imi intindeam mana si faceam slalom printre capetele oamenilor. Bineinteles, niciunul nu si-a miscat putin scafarlia, sa pot si eu sa perforez. Dar, un domn, cam in jur de 40 ani, mi-a luat efectiv biletul din mana, a patruns in multime si mi-a perforat biletul. Asta inseamna bun simt, si ii sunt recunoscatoare, pentru ca la urmatoarea statie, pe la tribunal, au urcat controlorii.
Si uite-asa mi-am petrecut dimineata, printre oameni si...oameni?

5 iulie 2009

Printesa si cavalerul...

Pentru ca beau apa plata dintr-un pahar de Jack Daniel si nu am altceva mai bun de facut decat sa stau pe net sau sa citesc [ceea ce voi face, probabil, mai incolo], m-am gandit sa scriu o povestioara, pe care am inventat-o intr-o zi cu soare, in care trebuia sa il adorm pe Matei. Cum lui ii place sa vorbesc mult si prost, pentru ca lucrurile astea il obosesc si automat, il adorm, am creat o mica...abureala. Nu am un titlu mai bun...:D

Printesa si cavalerul?

O fata frumoasa, printesa peste Regatul Otto, traia in castelul ei, pe Dealul Rinoh, deal ce avea inaltimea de 800m. La fiecare 100m, dealul era inconjurat de paznici, astfel incat nimeni sa nu poata sa ajunga la palat, si mai ales, la Printesa. Printesa Ilona era o fata frumoasa, de 19 ani, o floare care abia isi desfacea petalele, tanara, bruneta, cu parul in bucle, sani rotunzi si coapse puternice, maini fragede, si o privire atat de patrunzatoare, cu ochii verzi ca smaraldul, cruda inca si cu suflet trist. Trista pentru ca Regele Gorak, tatal sau, om bun si sufletist, nu o lasa sa iasa din curtea regala, nu ii dadea voie sa viziteze Regatul...Regele considera ca frumusetea ei este mult prea pretioasa pentru oamenii de rand, slujitorii lui, care traiau la poalele dealului.
Printesa era foarte trista...ea nu se indragostise niciodata, nu stia cum arata barbatii din regatul ei, nu cunostea lumea, nu-si vazuse niciodata pamanturile, si nu statuse de vorba cu vreun supus al ei...Desigur, fata avea o educatie selecta, tatal ei avand grija ca ea sa invete carte, sa citeasca pe marii filosofi si sa cunoasca harta Pamantului, cele intamplate in istorie si gramatica limbii romane.
Intr-o seara, fata i-a marturisit doicii ei, Maria, ca ar dori sa-si cunoasca meleagurile, sa alerge prin padurile ce inconjoara dealul si sa cunoasca oamenii ce ii vor deveni candva, slujitori. Astfel, Ilona a planuit sa fure haine de slujitoare si sa se strecoare in afara Palatului, mintind paznicii ca se duce sa cumpere merinde printesei. Cum Regele Gorak vroia ca fetei lui sa nu-i lipseasca nimic, a indeplinit imediat dorinta Ilonei, trimitand o trasura pentru slujitoare. Aceasta a luat-o pe doica si au pornit spre regat...Cand au trecut de portile ce inchideau gardul care inconjura dealul, Printesa a zambit, intindzand buzele ei rosii ca sangele de taur, cum nu o mai facuse de mult. Doica a simtit imediat bucuria fetei, astfel incat a poruncit trasurii sa opreasca. Ilona s-a oprit la o taraba pentru a cumpara merindele dupa care se presupunea ca este trimisa. Acolo, privirea ei s-a ciocnit de doi ochi negri, acoperiti putin de pletele negre si buclate ale vanzatorului, un barbat cu adevarat frumos, primul astfel de tanar pe care il vazuse pana atunci. Privirea lui s-a oprit in momentul in care tatal sau l-a strigat.
-Rares! Vino, baiete! Mama ta te asteapta! Raman eu la taraba, fugi!
Printesa ramasese uluita la auzul numelui...
-Domnisoara, va pot ajuta cu ceva?
-Nu, multumesc...Doar..nimic... spuse fata.
Apoi doica a cumparat la intamplare cateva kilograme din fiecare fruct din piata, si s-a intors impreuna cu Ilona la Palat.
Seara, fata nu a coborat la masa, pretinzand ca ii este rau. Dar ea nu se putea gandi decat la o anumita persoana... Si repeta mereu acelasi nume...Rares... Dupa ce s-a servit masa, doica a urcat in camera printesei...aceasta plangea si suspina, iar batrana nu stia cum sa faca sa o potoleasca...Atunci Ilona nu a mai putut.
-Nu mai pot, doica, nu mai pot.
-Of, fata mea, dar ce s-a intamplat, draga? Nu ar trebui sa tresari de fericire?
-De ce, doica? Viata asta asa amara...
-Draga mea, dar ce s-a intamplat asa rau?
-Astazi...astazi...
-Nu mai plange si spune, floare de colt mica...
-Astazi am intalnit un baiat, unul superb, si nu imi pot lua gandul de la el
-Asta era? Astea se duc si vin ca pasarile calatoare.
-De-ar fi numai asta...
-Dar?
-Eu nu am prieteni, doica. Eu nu stiu cum este sa vorbesti cu cineva despre viata, eu mi-am ingropat intreaga viata in carti si manuscrise...
-Of, a venit si momentul asta...
-Despre ce vorbesti?
-Fata mea, culca-te, si maine dimineata vei avea o viziune total diferita. Ai sa vezi.
Dar fata nu simtea nicio schimbare. Trecand saptamanile, incepuse sa slabeasca, sa paleasca in culoare...Regele a chemat pe toti doctorii si vracii din Regat, dar niciunul nu si-a dat seama ce are printesa..nu i s-a gasit nicio boala, niciun diagnostoc...totul parea mult prea ciudat. Printesa, intr-un moment de slabiciune sufleteasca a evadat din nou din curtea palatului, pretinzand ca este o slujitoare. Rares, si el abatut, trist, cu gandul la Ilona, cand a vazut-o, i-a tresarit inima de bucurie. Acestia s-au luat in brate, de parca s-ar fi cunoscut de o viata...Baiatul a dus-o in padure, intr-un luminis de care nu stia nimeni, in afara de el, pentru ca el il facu-se cu ani in urma, doar cu sabia si toporul.
-Ilona...
-Trebuie sa-ti spun ceva.
-Nimic...ochii tai vorbesc singuri.
-Sunt printesa Ilona, fiica Regelui Gorak. Curtea nu stie unde sunt.
-...
-Sunt captiva acolo, nu am voie sa ies si sa-mi vizitez regatul, de la varsta de 10 ani tata mi-a interzis sa parasesc curtea...
-Dar de ce?
-De ce...nu?
Apusul soarelui se apropia, iar cei doi nu mai vroiau sa-si desparta trupurile si sa dezlege imbratisarea permanenta. Fata s-a intors la palat, din nou cu merinde pentru printesa...In acea seara inflorise din nou, canta, isi pieptana buclele mereu, se privea in oglinda si isi saruta tatal pe obraz mai des decat o facea inainte...Doicii ii era frica, deoarece presimtirile ei nu-i vesteau intamolari placute...Si asa s-au vazut cei doi luni intregi, pana ce fata a implinit 20 ani.
In aceeasi zi de mare sarbatoare, cavalerul cel mare al regelui s-a stins, in urma unei lupte cu un urs fioros din padure. Rares a asistat la lupta, ajutandu-l pe cavaler sa infranga ursul, dar din pacate, ghera deja patrunsese prin armura ce invelea inima cavalerului. Rares a jupuit ursul, lasandu-l in padure, si si-a legat plana lui pe umeri. Apoi l-a carat pe cavaler pana la palat, in fata regelui, si a dezvaluit intamplarea in fata consulilor si celorlalti doi cavaleri. Regele, pentru a onora curajul tanarului, l-a numit cavaler principal al Curtii. Atunci Ilona a tresarit de bucurie, si abia daca se putea abtine sa nu sara la gatul lui Rares. Acum el era erou, cavaler al Curtii, si o insotea pe Printesa peste tot, in Curte, pentru a o pazi de eventualele pagube.
La festivitatea implinirii de 20 ani a Ilonei, Regele i-a spus fetei ca ii indeplineste orice dorinta. Aceasta l-a dorit pe Rares, si i0a marturisit tatalui sau ca a plecat in nestirea lui din Curte. Acesta, maniat, a pus Calaul sa o biciuiasca pe doica.
-30 de bice!
-Nu, tata! Doica nu are nicio vina!
-Taci si indura! Asta ii trebuie daca nu stie sa respecte Curtea Regala!
-Tata! Daca doica e biciuita eu imi iau gatul!
Si printesa a scos sabia din teaca lui Rares. Acesta, ferm, i-a smuls-o din maini, lasand-o pe fata cu lacrimi in ochi. Doica a fost biciuita, iar fata s-a refugiat in bratele cavalerului ei.
-Ia-ti mainile de pe fiica mea! Asa ceva nu s-a mai pomenit de cand Cerul si Pamantul! O printesa maritata cu un cavaler al curtii! Cu slujitorul ei! Cum, o fata atat de frumoasa sa se daruiasca tie, biet tanar, umil. Esti baiat bun, nu zic, dar ma tem ca nu voi putea sa te crut!
-Nuuuuu! Tata! Tata!
-Maine la prima ora vei fi executat! Aruncati-l in temnita.
-Tataaaaaa! Nu face asta!
Iar fata, cu lacrimi in ochi, a fost luata de ceilalti doi cavaleri si incuiata in camera ei. Doicii i-a fost permis sa stea cu ea peste noapte, pentru a-i alina durerile sufletesti...Insa nimeni nu stia ca durerea sufleteasca nu o putea alina decat persoana la care tanjeste dragostea printesei...Cand doica a adormit, printesa s-a strecurat in temnita...De fapt, o camera in dedesupturile Palatului, nepazita, deoarece Regele nu obisnuia sa inchida pe nimeni. Fata i s-a daruit in acea noapte trup si suflet, gandindu-se doar ca nu il va mai vedea niciodata pe Rares.
In dimineata urmatoare, Rares nu mai era in temnita, gratiile erau rupte, iar paznicii de pe intregul deal puteau sa jure ca nu au vazut pe nimeni parasind Curtea. Toti gardienii apoi au patruns in Curte, cercetand tot terenul amanuntit. Astfel Rares a putut parasi dealul. Vorbind cu Preotul Ruther, un prieten vechi, dar si cel care ii impartaseste pe toti cei de la Curte, i-a trimis Ilonei o scrisoare.

Pentru ca Ilona era din ce in ce mai slabita si trista, Preotul a venit la ea, sub pretextul spovedaniei, pentru a-i inmana scrisoarea. Aceasta, nerabdatoare, a citit-o cu sufletul la gura, dar i-a si raspuns lui Rares.

-->
Ilona,
Nici nu stiu ce sa scriu, doar sper ca aceasta scrisoare sa ajunga la tine…Te iubesc! Singurul lucru pe care il doresc este sa fim impreuna…Eu plec la fratele meu, in Grove, pentru ca acolo voi fi in siguranta, si peste un timp, voi veni sa te iau, iti jur!
Te iubesc! Al tau pentru totdeauna, Rares



-->
Rares,
Iubirea noastra este mai presus de orice! Te voi astepta toata viata! Jur!
A ta pentru totdeauna,
Ilona.

Luna urmatoare, doica i-a spus Ilonei ca este insarcinata. Avea greturi mereu, ii era rau, lesina, dar in sinea ei se simtea bine, implinita. Desi trista, il astepta pe Rares in fiecare dimineata, seara, in fiecare moment al zilei. Fiindui frica de reactia tatalui sau, Ilona a ascuns sarcina, care era fericit ca fata lui se ingrasa, stia astfel ca este bine si sanatoasa. Cand a implinit 5 luni de sarcina, Ilona a hotarat sa o ia pe doica si sa fuga impreuna, in Grove. Zis si facut. In urma ei a lasat doar o scrisoare.

-->
Tata,
Te iubesc, te respect, si nu o sa uit niciodata ce ai facut pentru mine. Dar locul meu nu este aici, cu tine, ci langa adevarata mea dragoste, Rares. Am luat-o pe doica cu mine, pentru ca ea va trebui sa aiba grija de baietelul caruia ii void a nastere in 4 luni…Ai grija de tine!
Fiica ta,
Ilona.



Ajunsa in Grove, Ilona l-a gasit imediat pe Rares, acesta fiind cunoscut de catre toti oamenii de pe acolo. Cei doi s-au imbratisat ore in sir, iar Rares era atat de fericit ca Ilona ii va darui un copil, incat a organizat o adevarata petrecere acasa la fratele sau, Eusebiu. El era la casa lui, avea o sotie frumoasa si tanara, si impreuna aveau doi copi. Ilona se intelegea foarte bine cu Eusebiu si sotia sa, si era foarte fericita. La Palat lucrurile nu stateau atat de bine.
-Ruther, stii ceva de fata mea? Spune!
-...
-Ruther! Iti dau cat aur vrei.
-Maiestate, este secretul spovedaniei!
-Du-i macar o scrisoare, atat iti cer, nu trebuie sa ma duci la ea!
Peste campuri, rauri si paduri, in frumosul Grove, familia printesei era fericita, pentru ca fiul Ilonei si al lui Rares se nascure. Era un baiat frumos, si nazdravan inca din primele clipe...ii pusesera numele Matei. Nu peste mult timp, preotul a sosit cu scrisoarea.

-->
Fiica mea,
Regret ca te-am izgonit indirect din regatul meu…As dori nespus de mult sa imi cunosc nepotul. Nu doresc sa iti fac rau, doar ca nu am putut intelege de ce tocmai Rares… Imi pare rau ca ai suferit ani intregi din pricina mea, si ca nu ti-am acordat libertatea de care ai avut nevoie…
Te rog permite-mi sa te vad macar pentru ultimoa oara…
Mult success in viata,
Tati.


-Este bolnav de cancer...
-Tata?
-Da, fiica mea.
-Parinte, trimite de indata vorba. Vreau ca tata sa vina aici, sa ia parte la botez! Iar tu, parinte, vreau sa imi botezi copilasul...
-Dumnezeu sa te aiba in paza, fata mea. Ma intorc cat de repede cu tatal tau.
Nu au trecut 2 saptamani si cei doi au ajuns in Grove. Regele a inceput sa il indrageasca pe Rares, pentru ca era barbat muncitor si se vedea ca o iubeste pe fiica sa. La botezul lui Matei, a avut loc cea mai mare petrecere de pana atunci pe acele meleaguri...Toti prietenii si apropiatii familiei au luat parte. La varsta de trei ani abia, baiatul a inceput sa vorbeasca. Spre fericirea tuturor, care credeau ca saracul este mut, primul sau cuvant a fost "tataie". Regelui i s-a umplut inima de fericire cand baiatul l-a strans in brate si i-a spus mai apoi "tataie, te iubesc!".
Cand baiatul a implinit cinci ani, Regele Gorak s-a stins, strapuns de boala, lasand in urma o familie fericita. Nimeni nu a inteles cum de cancerul lui l-a crutat atat de mult, dar Rares spunea mereu ca Dumnezeu a facut o minune, lasandu-l pe batran sa-si spele pacatele si sa se duca implinit la poarta Raiului.
Cei trei, usor usor si-au cladit propriul camin, traind fericiti alaturi de Eusebiu si familia lui, in Grove, unde cerul era mereu senin, iar frumusetea inflorea pretutindeni.

-->
Sfarsit!

-->

28 iunie 2009

Leapsa ceva despre mine

Am gasit si azi o leapsa, dar nu mai stiu pe ce blog...Dupa ce am salvat-o in word am uitat complet sa iau link-ul...Imi pare rau. Mi s-a parut interesanta si m-a pus pe ganduri in legatura cu unele chestii... Suna asa:

1. Sunt parintii tai stricti?
oarecum
2. Care e culoare ta de helanca preferata?
Verde/gri
3. Iti place cafeaua?
da
5. Cum te simti acum?
suparata
6. Care e ultima litera din numele persoanei de care esti indragostita
n
7. Iti place parul tau?
daaaaa
8. Care e ultimul vis pe care l-ai avut?
O persoana
9. Ai putea manca o luna intreaga felul tau de mancare preferat fara sa te saturi de el?
nu
10. De ce ai o pofta puternica acum?
De viata
11. Folosesti ata dentara?
da
12. La ce te gandesti cand auzi cuvantul “varza”?
la o capra
13. Ai numarat vreodata pana la 1000?
da
14. Musti sau lingi inghetata?
ling
15. Folosesti emoticoane?
da
16. Cate dormitoare are casa ta?
1
17. Ai cunoscut vreodata o celebritate?
nu
18. Iti place branza?
da
19. Cate tari ai vizitat?
2
20. Ai sari cu parasuta/parapanta/planorul?
daaaaaaaaaaaaa
21. Ai lua masa cu George W. Bush?
nu
22. E ceva stralucitor in camera ta?
Daaaaa, un glob disco
23. Inchiriezi filme?
Nu, prefer sa merg la cinema
24. Cine sta in fata la ora de mate in clasa ta?
Nu prea multi…
25. Unde vei merge sambata seara?
Am fost [ieri] la o terasa
26. . Esti mai apropiat de mama sau de tata?
niciunul
27. Iti place muzica?
“Iubesc muzica si-mi place parfumul”
28.Ai mers cu trenul?
da
29. Ce zi a saptamanii e?
Duminica
30. Ce ai mancat la pranz?
salata
31. Ce face
maine prietena ta cea mai buna?
tenis
32. Ai vazut filmul The Butterfly Effect?
nu
33. Ce crezi despre Yankees?
Nu sunt fana baseball…
34. Ai parul ondulat?
nu
35.Cand ai plans ultima data?.
Acum 5 minute
36. Ai intrat vreodata intr-un zid?
da
37.Anotimpul preferat?
vara
38. Cu cine te vei tine de mana in viitorul apropiat?
Cu alina [sormea]
39. Adormi cu televizorul deschis?
nu
40. Ai baut vreodata alcool direct din sticla?
nu
41. Crezi ca esti batrana?
nu
42. Ti-e frica de intuneric?
nu
43. Iti place viata ta momentan?
nu
44. Cand ai facut ultima data baie sau dus?
Acum 15 minute
45. Bati in lemn?
da
46.Ai o vedere buna?
da
47. Poti sa faci hula hoop?
Ma..puteam candva
48. Unde sunt parintii tai?
In pat
49. Ai fost vreodata sarutata in lift?
da
50. Care e urmatorul CD pe care il vei cumpara?
Nu stiu
51. Ce marci porti momentan?
Niciuna…e pajama, marca nu o stiu…
52. Ai intrat intr-o incapere pe fereastra vreodata?
da
53. Poti suporta adevarul?
Da
54.Ce ai cumparat ultima data?
Un suc
55. Cat de des vorbesti la telefon?
Fooooaaarte des
56. Esti intr-o relatie complicata?
Da, de prietenie
57. Urasti mai mult de trei persoane?
da
58. Ai pus piedica cuiva vreodata?
da
59. Folosesti betisoare chinezesti?
nu
60. Ierti prea mult?
daaaaaaaaa
61. Detii o arma?
O arma alba:>:>:>
62. Ai facut telefoane gluma?
da
63. Ai fost vreodata intr-un castel?
da
64. Care e ultima melodie de care ai fost obsedata?
Prodigy-Omen






-->