Voi incepe cu: nu am mai scris de mult!
Si voi continua cu: S-au intamplat foooaaaarte multe in ultimul timp.
Hm...ma schimb din ce in ce mai mult, si presupun ca este ceva absolut normal.
Pe 10-11 am fost in excursie la Tusnad, statiunea in care, as putea spune, totul este posibil! Un loc pustiu, plin de...oameni de varsta a doua, in care biliardul, ping-pongul, pizzeriile, alimentarele, non-stopurile, restaurantele si discoteca se inchid la orele 23:00, ramanand deschise doar 2-3 barulete de 0 stele... A fost o excursie amuzanta, am stat cu cei 3 muschetari ai clasei mele: Stefan, Serban, Cosmin. Doamna Diriginta ne mai suna asa, o data la un ceas sa ne mai intrebe ce mai facem si daca ne mai aflam in teritoriul Harghitei, iar pe celelalte doua profesoare nu le-am vazut pe timpul noptii [respectiv sambata spre duminica]. Ce am vizitat? Prima Scoala Romaneasca, Biserica Sfantul Nicolae, am stat in Brasov 3 ore [yeey:x], Lacul Ciucas [as spune mai degraba Balta Suprema a Tusnadului], Lacul Sf. Ana [superb], Pestera Puturosul [de fapt o pestera de sulf, unde stai si inhalezi sulf pana te ard organele], si complexul Balvanyos [unde am mancat]. Ce pot spune, am cheltuit mult pe prostii, am ras sambata non-stop, am dormit imbracati, incaltati, intr-un frig infernal, am prins rasaritul, dar nu l-am vazut, am dormit doua ore [excelent somn!] si am ajuns si cu bine in Bucuresti.
Trecand la urmatoarea idee. Se presupune ca ar trebui, o data cu timpul in trecere, sa ma inteleg din ce in ce mai bine cu ai mei. Nu este asa. Si nu ar fi pentru ca nu ma inteleg rau cu ei. Este mai mult de atat. Indiferenta. Atat.
El. Hahah, adio, de data asta. Nu mai exista, si nu va mai exista niciodata. Si ma simt atat de bine. Inimaginabil de bine. Asta poate pana va aparea alt el. Desi sunt sigura ca nu se va intampla curand.
Ei. M-au dezamagit, din nou, dar am devenit indiferenta. Si nu imi va mai pasa, am invatat si eu sa dau telefonul pe silent, sa il inchid sau sa raspund si sa ma dau ocupata. Am invatat, chiar daca mi-a fost foarte greu, dar sper ca in timp, exersand, voi reusi sa devin complet indeferenta.
Ele. Bineinteles ca nu m-au lasat niciodata, si nici nu ma vor lasa. Ma iubesc, stiu. Le iubesc, ele stiu. Si sunt ele doua. Una mai mica, cealalta mai mare. Eu sunt sora mijlocie. Protejatoare, si protejata...Si este un sentiment extraordinar.
"Opusul iubirii nu este ura, ci indiferenta!"
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
t.i;x[nujtiu daca sunt una dintre pers.dar tot t.i:X]
tot alina bre:))
Daaaa, tu esti! Si stii asta. Fai:P
TE IUBESC:X
Articol nou! Mi-era dor sa mai vad ceva pe aici... :))
Sal. Hmm, misto blogu, ma refer la partea cu continutul. Sa vedem, ai din cate am observat 16 ani, iar faza cu indiferenta, iti va face bine, crede ma, insa nu prea multa, pentru ca prea multa indiferenta nu numai ca strica, dar si raneste enorm pe cei care intr-adevar te iubesc. Tre sa iti zic, dar in general, la varsta aceasta nu exista true love, asta ca sa te pregatesti pentru .. cateva lovituri in ale dragostei. In rest, ce pot sa iti mai zic, nici nu stiu de ce ti am zis lucrurile astea, dar... sper sa te ajute la ceva ( foarte important, sa stii ce vrei de la viata, a da si nu i lasa pe alti sa te conduca ;) ), scrie ti sentimentele, ca iti vor face bine pe parcurs.
Cius!
Trimiteți un comentariu