Ganduri de mult stranse...

Ranjesc. Mult si stupid. Am avut un weekend foarte agitat. Nu, mint. Am avut o sambata agitata si o duminica plictisitoare. Am inceput sa ma inteleg foarte bine cu o persoana la care tin mult, o cunosc din copilarie, si in ultimul timp vorbim foarte mult, ceea ce este foarte frumos.

O alta persoana, un prieten foarte bun mi-a demonstrat ca tine la mine, si asta ma face sa ma simt protejata, si sa stiu ca oricand voi avea nevoie de sprijin el va fi alaturi de mine.

Prietena mea...ahhh. Iti este inferior. Tu trebuie sa treci de camera asta. Stii, viata, din punctul asta de vedere, al iubirii, pentru mine este ca un sir luuuung de camere. Si fiecare persoana are un anumit numar de camere. Intri intr-o camera, are un design deosebit, te asezi comod, te simti bine, iubesti in camera aia. Sunt multe lucruri care iti plac la ea, si destule care iti displac. Stii foarte bine ca nu poti schimba ce e inauntru, pentru ca nu tine de tine. Nu tine de nimeni. Sunt lucruri in viata care nu se schimba. Cum ar fi principiile logice. Dar, la un moment dat, trebuie sa deschizi usa larg, sa inspiri adanc, sa iesi din camera, sa inchizi usa in urma ta si sa intri in urmatoarea camera. Vei vedea ca ai ocazia sa descoperi un design mult mai placut, lucruri care poate iti plac mai mult...Un fotoliu mai comod, un pat mai mare, o perna mai pufoasa...Apoi treci in urmatoarea camera, poate fi mai mare, sau mai mica. Nu iti place, iti continui drumul. Si cand ajungi in ultima camera, stii ca ai gasit iubirea. Adevarata iubire. Pe care nu ai gasit-o in nicio camera pana atunci. Stii foarte bine ca in fiecare incapere ai lasat o parte din tine...Insa acea parte nu iti este indispensabila, este chiar de neobservat uneori. Si poti avea amintiri placute din fiecare camera. Singurul luru pe care trebuie sa ti-l spun este ca stii foarte bine ca orice incapere are geamuri. Oricand poti sari pe geam si sa te intorci la o camea din trecut, fara sa trebuiasca sa strabati sirul lung despre care ti-am tot povestit. Deci nu te speria. Si crede-ma pe mine, ca aceasta urmatoare camera este una frumoasa, plina de sensibilitate. Iar daca vrei stii ca poti iesi oricand din ea. Incearc-o! Exploreaza lucrurile din jurul tau, altfel candva iti va parea rau, si va fi prea tarziu. Pana la ultima camera mai ai...Mai ai ceva...

Simt mirosul placut de brad amestecat cu scortisoara. Ador aroma asta. Nu-mi displac sarbatorile, chiar imi plac foarte mult. Dar sunt anumite lucruri pe care le urasc iarna: brazii din tot orasul, impodobiti parca de o casa de moda a lui Becali [va imaginati cum ar fi sa-si deschida asta o linie de imbracaminte, decoratiuni de Craciun sau orice altceva legat de design]; presupusii Mos-Craciun pe care ii vezi la tot pasul, bezelele, prefacatoria vanzatorilor de la magazine, si nu in ultimul rand, mocirla [o sa urmeze, stiu eu!]. Dar ador zapadaaa, vinul fiert cu scortisoara, sa daruiesc lucruri marunte persoanelor la care tin, imbratisarile calduroase la -10 grade, ceaiul cu mar si scortisoara, ciocolata cu scortisoara, cam toate lucrurile cu scortisoara, si nu in ultimul rand, seara de Revelion.
Simt vacanta, nu imi pasa de nimic altceva decat de timpul pe care urmeza sa-l petrec cu persoanele dragi mie, simt ca anul urmator va aduce doar lucruri bune, asa cum a adus acest an, simt ca pot fi mai fericita decat sunt, ca ranjetul meu prostesc nu se va sterge de pe fata in urmatoarele ore si ca va fi cea mai frumoasa iarna de pana acum [asta poate si pentru ca voi fi pe doua picioare de data asta].

Imi este foooooaaaarte dor de o persoana , pe care SPER ca o voi vizita marti, fara sa intervina cine stie ce prostii...Te iubeeeeesc, si desi esti mai mare decat mine cu ceva ani, stii sa te comporti exact cum trebuie cand trebuie, si cand am nevoie de tine, si ai un suflet mare si adolescentin! Sper sa nu te schimbi niciodata, si sa ramai asa, pentru ca esti absolut perfecta!

Am o satisfactie sufleteasca, si anume ca ai inteles in sfarsit ce simteam eu in momentele alea, si ca nevoia de afectiune, pe care am primit-o, m-a impins sa ma comport asa. Si ai realizat ca nu am facut un lucru lipsit de minte, si ca oricum nu mi-a pasat niciodata de vorbele lumii, pentru ca lumea nu ma cunoaste. Poate nici eu nu ma cunosc, poate TU ma cunosti mai bine. Si vezi tu...acum nici tie nu-ti pasa de gura lumii. Pentru ca niciuna dintre noi nu a facut vreodata lucruri lipsite de etica, niciodata nu am vrut sa parem ceea ce nu suntem, si ne-am comportan natural, am facut ce am simtit...Poate de asta lumea spune ca ne asemanam...Poate de asta exista o oarecare empatie intre noi doua. Si poate nici nu realizam...Te iubesc!

Ar trebui sa inchei...nu pentru ca nu mai am ce sa scriu, ci doar pentru ca nu mai am puterea necesara. Toate lucrurile dor. Dar dupa cum ar spune un tovaras, dupa durere vine placere. Pentru ca ranile se vindeca, si abia apoi iti dai seama cat de frumoasa e portiunea aia ranita. :)