16 august 2018
Agonie
Sub luna trista si eclatantele stele, ma intind alene pe pamantul crud si privesc intens undeva spre abis, cautandu-ti ochii prin dorintele grele. Ma imbrac in parfumul tau timid, plin de naiv si copil, in ale tale idei, pasiuni si trairi, pe care le traiesc si eu si le simt. Gandurile-mi zboara prin trup si prin minte, alearga haotic prin vene, gandul la tine ma face sa mint si sa zbor usor printre stele.
Simt ca ma vezi plutind pe nori de vata, cand patrunzi in ale mele vise, simt ca nu vrei sa ma vezi arzand, apoi cenusa sa fiu din iluzii stinse.
Tanjesc cu ardoare sa-mi zambesti sfios, sa-mi tintesti priviri in suflet, sa-mi atingi mintea, sa fii minutios, sa-mi asculti grijuliu orice urlet.
Ma joc toata noaptea cu ale mele fantezii, pe tine te-nvelesc in miresme. Te simt in mirosuri si culori vii in povesti, poezii si aforisme.
In zori imi apari ca Helios pe cer, in jur e pustiu, iar totul e mut, nici vantul nu bate, si-mi vine sa zbier, ma trezesc singura pe pamantul crud.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu