3 decembrie 2012

Asteptari

Toti consideram ca oamenii din jurul noatru ar trebui sa se comorte intr-un anumit fel cu noi, si din acest motiv suntem placut surprinsi, pur si simplu surprinsi sau chiar dezamagiti, din pacate.
Cel mai greu de crezut este ca desi noi avem pretentia ca un om sa ne ofere anumite lucruri, omul respectiv se asteapta la aceleasi chestii de la noi. Nu este absurd deloc, este principiul reciprocitatii, este ca atunci cand trebuie sa respecti pe cineva ca sa fii respectat, este acelasi lucru cu iubirea pe care doi parteneri ar trebui sa o impartaseasca unul altuia pentru a putea sune ca se iubesc, este exact ca atunci cand ploua, si apoi iese soarele, pentru a usca pamantul...este ceea ce se numeste completare.
Atunci cand gasesti persoana care te completeaza, poti fii sigur ca nu trebuie sa o scapi. Desigur, intotdeuna am considerat ca viata merge pe extrem de multe planuri, cum ar fi dragoste, prietenie, familie, studii, munca, autorealizare, etc. Bineinteles, nu doar eu am crezut asta. Si si nevoie de cate o persoana speciala in planurile respective...sau mai multe. Ei bine, aici incepi sa ai asteptari. Cum nimeni nu iti spune exact ce vrea de la tine, trebuie sa intuiesti, si atunci cand intuiesti prost o dai in bara in cel mai rau mod posibil...ranesti persoanele de langa tine. Si din pacate sunt fix acele persoane pe care le iubesti, la care tii si pentru care ai sacrifica ceva lucruri,sunt persoanele care te fac sa zambesti cand totul mucegaieste prin jur si care rad isteric cand pfaci o gluma proasta, pentru care problemele tale, desi banale si nesemnificative pentru oricine, pentru persoanele speciale din viata ta sunt tragedii in toata regula.
Unul dintre marile planuri in jurul carora se invarte viata mea are uneori mici probleme tehnice...desigur, planul este in principal inconjurat de cateva persoane, sub care se situeaza inca o grupare destul de restransa, urmata de a treia parte mai larga, de obicei mai neinteresanta si totusi importanta in felul ei. Revenind la primul plan, este format din acele cateva foarte putine persoane pe care le pot numara pe degetele de la o mana. Mai mult, totul se invarte in jurul unei singure fiinte. Cea careia pot sa-i spun (aproape) orice, intotdeuna existand un mic, mic secret pe care doar eu si ego-ul meu il cunoastem, cea pe care o pot suna in toiul noptii sa-i spun ca am citit un banc amuzant pe net, banc ce nu ar face nicio maimuta hlizita sa rada, acea persoana de la care ai cele mai mari asteptari in acest plan, si care se asteapta de la multe, multe lucruri de la tine.
Ei bine, vin momente in care ii spui orice si te judeca, sau nu-i convine, ori nu intelege, sau se face ca nu intelege ca sa te auda scuzandu-te sau explicand inca o data, si din nou, si iar, si iar, pana iti dai seama ca face misto de tine.
Te astepti sa fie intotdeauna alaturi de tine, cum esti si tu alaturi de ea, apoi iti dai seama ca ea crede ca nu esti alaturi de ea, si incep sa ti se sparga usor, usor pahare, oale, cratiti in cap, pana iti pica lumea in cap si nici nu stii de unde a venit. Te framanti continuu, stai o saptamana (aproape) in casa si te gandesti la ce s-a intamplat, la ce-ai facut, sau ce n-ai facut...ca o portita de scapare, lasi mingea in terenul persoanei in discutie, si stai si astepti un semn. Intr-un final semnul vine, iar asteptarile iti sunt pur si simplu...surprinse. Nu te asteptai la asa ceva, nu intelegi cum s-a ajuns intr-o situatie ca asta, iti explica, tu o tii pe a ta, ii explici, ea spune ce crede si ce vrea...si ajungi la o singura concluzie. Nu poti fara acea persoana, indiferent de tampeniile pe care le face, de greseli, de cuvintele pe care ti le spune, glumele pe care le face sau prajiturile arse pe care ti le daruieste. Si lasi totul in voia sortii, consideri ca ai rezolvat problema, iar peste ceva timp realizezi ca nu a existat neaparat o problema, si ca ai avut probabil asteptari prea mari. Oare?


Lucrurile astea pe care levrei de la persoanele din jurul tau sunt, desigur, foarte subiective. Insa devine obsesiv gandul ca nimic din ceea ce face cineva pentru tine sau cu tine nu este ce iti doresti, si atunci trebuie pur si simplu sa vorbesti, sa tipi, sa urli, sa ii soptesti omului aluia ca tu vrei ceva anume de la el, sa-i repeti daca nu intelege, sa-i arati cum se face ca sa iti poate urmari exemplul. Merita deoarece persoanele de la care ai asteptari nu sunt doar pe post de figuranti acolo in viata ta, sunt oamenii care te fac sa fii om, sa socializezi, sa comunici, sa inveti, sa te rogi, sa iubesti.