Sunt multi oameni care tin lucruri diverse in taina...lacrimile, povestile vechi, amintirile frumoase, urate, sau simple spuse ale prietenilor, locuri, momente sau trairi placute ori...nu.
Poate fiecare om are un loc secret...nu ma gandesc la un loc pe care sa nu il stie nimeni...ci un loc de care sa nu stie nimeni.
Ilona si-a gasit locul secret din intamplare. Intr-un inceput de vara, in marginile orasului in care locuia, a avut ocazia sa mearga la o nunta intr-un mic colt de Rai, ce se afla pe malurile unei delte in mijlocul "nicaieriului".
A plecat de acolo cu sunetul pasarilor in minte, cu mirosul florilor proaspete in vene si cu liniste in suflet.
Peste cateva zile, s-a intors acolo singura. A stat ore in sir sa asculte pasarile, si sa admire cerul. S-a plimbat printre firele de iarba si a cules parfum de flori de pe miile de petale de iris proaspat rasarit.
Fata a ramas vesnic indragostita de acel loc, si s-a reintors acolo de foarte multe ori, in taina. Intotdeauna singura, se urca in masina si pentru doua-trei ore, disparea din nebunia urbana in care traia.
Pentru ea, plimbarile acestea erau ca o evadare. Era taina ei...doar a ei...
Asupra Ilonei s-au napustit, in acelasi timp, cea mai urata si cea mai frumoasa perioada din viata ei. Fata stia inca de pe atunci ca iubirea invinge in cele din urma, si ca dragostea adevarata se manifesta pana la ultima suflare, si desi te face sa iei cele mai drastice decizii, te alina si te imbie cu parfum de primavara in orice moment al vietii.
Pentru ea, dragostea nu fusese niciodata atat de confuza; nu reusea sa inteleaga ce i se intampla, si de ce iubea in disperare un om pe care abia daca il cunostea. Cu trecerea timpului, a ajuns sa il iubeasca mai mult decat se iubea pe sine, i-a oferit tot ceea ce a avut, si l-a dus in locul ei secret. De ce, nici ea nu stie..."secretele nu se spun niciodata", se gandea ea..."daca ar fi asa usor in viata reala", isi zicea cu lacrimi in ochi.
Cu el acolo, pe banca, i-au venit in minte cuvintele pe care o batrana i le spusese pe pontonul vechi din spatele manastirii:
"Nu anii te maturizeaza, ci durerea.
Nu iubirea te schimba, ci indiferenta.
Nu cuvintele dor, ci tacerea.
De aceea este mai bine sa tii unele lucruri in secret, si sa nu incerci a afla niciodata cele mai ascunse taine ale omului. Daca cineva isi va dezbraca sufletul in fata ta, cu bunele lui si relele, cu adevarurile si minciunile, cu durerile si bucuriile, greutatile si momentele de usurare, cu totul si cu toate, va fi cel mai frumos moment pe care il vei trai, si vei simti cel mai frumos lucru de pe Pamant - iubirea adevarata."
