A te indragosti...in cateva randuri [XXIV]

Inca ii este dor, asa cum era el atunci, sau doar impresia ca era altfel. In sinea ei se gandeste ca nu avusese loc nicio schimbare, si ca toate fanteziile pe care le-a avut au fost doar povesti nemuritoare transpuse in realitatea imaginara in care traieste zi de zi. Acum, dupa ceva timp chiar si-a dat seama ca ii este mult mai bine si ca in viata ii poate fi dor si de lucruri mai putin bune care i s-au intamplat. A ramas insa, dorinta de mai bine in sufletul ei. Si tot asteapta sa fie asa... Oare atunci cand va ajunge acolo, va realiza cat de bine i-a fost inainte?

va urma...

Jurnal de dimineata

S-a trezit in miros de fum, si nu isi putea explica de ce. Patul pe jumatate gol, casa goala, inchisa, racoroasa, si la fel de ordonata cum era si cand a plecat el. Din cand in cand, mai fuma cate o tigara seara, dar niciodata in casa, pentru ca nu voia ca ea sa doarma in fum. Acum, ca nu mai era acolo, mirosul de tutun era inexplicabil.
S-a ridicat din pat, a deschis geamul, si a asteptat sa-i zambeasca soarele, singurul care mai ramasese acolo pentru a-i spune "buna dimineata". In bucatarie, zgomotul ibricului pe care l-a pus pe foc pentru a-si face cafea suna cu ecou. Atunci a simtit o adiere in spate, si s-a uitat emotionata. Cu emotia a ramas, si cu tresarirea aceea de adolescenta care tot spera...
S-a asezat in canapea, a deschis radioul si a ascultat matinalul pe care obisnuiau sa-l asculte impreuna. A baut cafeaua pur si simplu, nu a mai savurat-o, pentru ca nu era facuta de el, insa macar a trezit-o din starea de somnolenta.
A intrat in baie si a dat drumul la dus, asteptand sa vina apa calda-jumatate din spumantul lor preferat era deja imprastiat in cada. S-a asezat pe toaleta, privindu-si reflexia in faianta; s-a spalat pe dinti, pe ochi, si a ramas sa se priveasca pentru cateva secunde in oglinda. Secundele s-au transformat in minute, timp in care si-a descoperit trupul, usor, urmarindu-si singura fiecare centimetru de piele si fiecare miscare pe care o facea cu mainile. Sosetele primele, asa cum obisnuia el sa o dezbrace inainte sa faca dus. Apoi, pantalonii, pe care i-a impachetat in patru, urmati in final de tricoul lui larg, pe care l-a strans in brate si l-a sarutat parca in semn de despartire. A intrat in baie, si s-a afundat in marea de spuma. Avea grija de ea, si isi mangaia fiecare petic de piele, din cap pana in picioare. Dupa ce si-a udat parul, i s-a scurs o lacrima pe obrazul deja ud. A incercat sa se abtina, dar pentru ca era oricum singura, nu a mai facut-o. A umplut marea de spuma cu lacrimi, si s-a linistit abia atunci cand s-a bagat cu capul sub apa.
Abia iesita din baie, s-a intors in camera si a luat crema ei de corp preferata. Si-a mangaiat tot corpul cu crema, de pe fata, pana pe gat, sani, abdomen, maini, picioare...pe spate, fund, mijloc, coapse, imbibata in arome dulci, timide si hidratante. In trupul gol, s-a asezat in pat, pe spate, cu parul desfacut si intins deasupra pernei. A inspirat aer gol, si a realizat ca inca ii simtea mirosul venind exact din locurile in carea atins-o, sau au atins-o hainele lui, obiectele ori aerul din camera lui de acolo. Tocmai cu o zi inainte zicea ca cel mai frumos parfum nu este cel pe care il consumi, ci mirosul lui care ramane impregnat in piele, amestecandu-se cu al ei, stimulandu-i toate simturile...Cel mai ciudat este ca nu se astepta deloc sa-i simta aroma, nu acea aroma. Apoi, a inchis ochii si i-a putut aproape simti mainile pe corpul care-i tremura, degetele pe gat, si buzele lipite de ale ei. Il auzea cum respira, il auzea perfect, ca in noptile in care adormea langa ea. Ii simtea degetele plimbandu-se pe coapsele ei, si parul gadilandu-i umerii goi. Era fericita, zambea, cu ochii inchisi avea impresia ca se uita la el, si el la ea...Mai apoi il simtea peste ea, langa ea, sub ea, pe ea, in ea, peste tot, si era fericita... Momentele alea erau extraordinare pentru ea, se intorsese...el stia ca o face fericita. Apoi, se simtea din ce in ce mai bine, gemea de placere, si el o auzea. Zambind, a deschis ochii pentru a-l privi si pentru a-i spune ca il iubeste.
Scotand un tipat suav, placut, si-a dat seama ca tocmai se trezise, si ca il visase din nou... Auzind zgomote din bucatarie, a inteles ca s-a trezit din nou inaintea ei, pentru a face cafeaua.
- Stiu, cu lapte, fara zahar
- Esti frumos...
- Te iubesc!
A pupat-o, si a plecat...

A te indragosti...in cateva randuri [XXIII]

Acum tot ceea ce credea ea incepe sa se schimbe, si devine din ce in ce mai greu sa accepte tot ce spune, face, arata sau vrea el. Pur si simplu se straduieste sa inteleaga, reuseste intr-un fel sa accepte, si desi plange si vrea sa schimbe ceva, o parte din ea vrea sa creada ca nu este nimic altfel, si ca pur si simplu se maturizeaza...alaturi de el.

va urma...

Mai bine

http://www.youtube.com/watch?v=KaasJ44O5lI&ob=av2e


A trecut foarte mult timp, in care am facut extrem de multe lucruri, insa au zburat toate repede, cum nici nu-mi puteam imagina ca se va intampla. Acum, dupa aproape un an, ma intreb daca nu cumva am avut eu prea multe ezitari, sau pur si simplu nu se intamplasera destule. Cu toate astea, niciodata nu se intampla destule, si intotdeauna am nevoie de mai mult...Poate este uman, sau poate imi este specific mie, insa nu vreau...As putea, bineinteles, imi doresc si nu vreau. Nici eu nu inteleg uneori tot ce-mi trece prin gand, si culmea e ca nici altii nu o fac.
Discutand despre asta, vorbind, ajungand sa-mi dau seama ca si altii au aceleasi intrebari nerezolvate, ca si mine, si ca de fapt acei altii nu le pot rezolva din acelasi motiv ca si mine -pur si simplu nu vor-
Atunci de ce sa ma gandesc eu la asta, cand pana si viata vine de la sine.

Apoi, vine clasica intrebare: eu ce fac? Raspunsul meu este simplu, insa nu este de-ajuns pentru ceilalti: traiesc. Nu ca mi-ar pasa foarte mult ce vor sau nu, insa mai intervine un lucru aici; lipsa optiunilor, incapacitatea de a a lege...definitia perfecta pentru situatia in care ma aflu...incapacitatea de a alege...
Cine m-ar crede pe mine ca imi place sa scriu? Sau ca-mi place sa pictez, desi nu ma pricep? Sau sa coafez? Sau sa ma ocup de masini? Oricine ma crede nu poate face nimic pentru a-i multumii pe ceilalti, pentru ca Doamne, sunt asa greu de convins.
Poate ca intr-un final o sa dau cu banul si o sa ma aleg cu fata lui buna, sau poate nu.

In cealalta privinta, nu are cine sa stie ca este foarte greu sa te afli in pielea unui om indecis, care stie ce vrea si in acelasi timp da rateuri si greseste pe zi ce trece mai mult. Desi nu vreau niciodata, chiar nu am cum sa fac altfel si nici mai mult sau mai putin.

Abia peste atat timp am descoperit diferentele, care se dizolva, oricum in toate lucrurile care ne unesc. Chiar nu vreau sa mai aud fraze lungi care incep cu "NU", si nici propozitii telegrafice care se termina cu "poate...". Vreau certitudine, am nevoie de siguranta, de puterea pe care nu am avut-o niciodata de partea mea...am nevoie de tine, asa cum stiam eu ca esti, asa cum am vrut intotdeauna sa fii; nu pentru mine, in prima faza, dar acum, cand imi permit si ma lasa inima sa o fac, o cer pentru mine!

Respectul de sine, si autoaprecierea sunt tot acolo; a te subestima poate fi o arma uneori, mai grav fiind atunci cand o folosesti impotriva ta. Insa acum totul revine la normal, incet, incet, ma regasesc in tot ce-am stiut inainte ca voi deveni, si este favorabil pentru mine, pentru noi, si pentru ceilalti.

General vorbind, totul merge din bine in si mai bine, insa inevitabil totul se imparte in bucati, si analizandu-le pe fiecare, se schimba putin entuziasmul. Nu si pentru mine. Eu pot oricand sa plec.

A te indragosti...in cateva randuri [XXII]

Ea inca nu stie ce este bine, si ce este rau. Nu stie cum sa se comporte in preajma lui, sau daca ar trebui sa faca asta intr-un anumit fel. S-ar preface? Probabil ca da...Desi naturaletea si felul ei de a fi, uneori, depasesc limitele, considera ca este mai bine sa fie sincera si sa spuna ce simte, in loc sa raneasca mai tarziu, ascunzandu-si gandurile, cum obisnuia sa faca inainte. Este iubirea asa? Sau nu este iubirea reala, reciproca si intensa?

va urma...