Viitorul suna bine

Bun, inca nu am gasit un titlu pentru acest post, probabil il pun la sfarsit...,dar tin sa mentionez ca ideea a venit de la Blogu' lu' furSeC. In urma unei discutii, fursec si-a amintit ca voia sa scrie pe blog despre ce o sa se faca el in viata. M-am gandit sa preiau si eu ideea asta, si sa scriu despre viitor.
Presupun ca noi toti cand eram mici [unii acum cativa ani, unii acum cativa ani mai multi] ne doream sa devenim "ceva" sau "cineva". Si eu aveam visele mele:)
Cand aveam vro 4-5 ani, imi doream sa fiu pilot de F1. De cand ma stiu mi-au placut masinile, si inca imi plac. Aveam o groaza de masinute, pe care inca le mai am...nu pentru mult timp, are vara-miu grija sa le strice.:)
La gradinita, cand incepusem sa socializez cu ceilalti frecatori de cuburi, voiam sa fiu florareasa, pentru ca imi placeau foarte mult florile salbatice, cele de munte, mai exact, buruienile. Nu m-au pasionat niciodata trandafirii, garoafele, margaretele, begonia, daliile sau zambilutele. Nici macar nu stiu care e aia crizantema, si care este gerbera. Imi doream sa am o florarie cu flori de munte, si muulti, muuulti cactusi.
Cand am intrat in generala, a fost genial. Tin minte si acum pe cine tineam de mana cand am intrat prima oara pe sub buchetele alea de flori care ne loveau ca prin minune in cap...Pe atunci, clasele 1-4 eram sigura ca o sa dau la medicina, si nici macar nu eram influentata de parinti. De prin clasa a doua am inceput sa ma uit la CSI [inca ma uit] si atat de fascinata eram de munca medicului legist [si acum sunt], incat eu voiam sa devin medic.
Am trecut si peste asta, pentru ca pe a 5-a am inceput "partea grea a scolii". Stiti voi, prima oara in viata cand ai mai mult de 3 profesori, si trebuie sa te acomodezi cu cerintele fiecaruia. Atunci am inceput sa am si mai multe caiete... Nu mai voiam sa devin medic, cu toate ca CSI inca imi placea, dar am realizat ca medicina pur si simplu nu e de mine.
Pe a 6-a eram inca in dubii, si nu ma gandeam la probleme atat de "marete"...
Pe a 7-a deja stiam ca vreau sa intru la CNBGC si eram 100% sigura ca ma duc la uman. [buna alegere am facut]. Atunci voiam psihologie, ma fascineaza domeniul. Ma gandeam foarte mult si la jurnalism, este o pasiune.
Pe a 8-a eram cam pe aceeasi unda cu anul anterior, doar ca nu imi mai faceam probleme pentru liceu, pentru ca stiam ca pot sa intru [am asa un optimism in mine, nici mie nu imi vine sa cred uneori..dar e bun].
Acum sunt boboaca si am trecut peste perioada "mac mac", am incepu sa ma integrez in peisaj [cica] si parca ma gandesc putin si la viitor. Psihologia o fac siiiiguuur, dar ca pe o a doua facultate, clar. Prima alternativa nu o am, ma gandesc in continuare la jurnalism, nu renunt.:)
Ideea este urmatoarea, Nu vreau un viitor monoton, cu toate ca sunt mari sanse sa am parte de unul, nu vreau sa ajung un soarece de birou [nu bat apropouri, nu vreau sa jicnesc]. De ce sintagma "soarece de birou"? Pentru ca eu nu suport sa staun inchisa intr-o camera mai mult de o ora, fara sa fac ceva antrenant. Pana si un joc de remi e mai fascinant decat sa stai toata ziulica in birou, sa iti benoclezi ochii intr-un computer si sa ajungi acasa frant, la familia minunata, care te iubeste. Pentru majoritatea populatiei, statul la birou este ceva foarte ok, nu ii impiedica cu absolut nimic sa traiasca. Eu imi doresc o meserie "de tern", eventual pilot:D [avion, masina]. Cu siguranta ma vad in viitor la volanul unei masini [per-so-na-le, lua-ta cu bani cas-ti-ga-ti cu-rat].
Nu sunt genul de persoana visatoare, sunt mai mult o optimista naiva, care NU crede ca tot ce zboara se mananca, are principii bine stabilite, si nu se uita in gura oricarui fraier.
Viitorul suna bine [sper sa nu imi ceara astia dela connex drepturile de autor:))!]
Am gasit si titlu:D

NU-TI RATA VIITORUL!