Cauta...

21 martie 2010

Aparentele inseala.


In general, diminetile sunt un amestec de graba si cafea, fumul de tigara omogenizandu-se cu parfumul lui. Se imbraca mereu in graba, si isi lua cehile de la masina din acelasi loc, mica masuta din hol, pe care le avea aruncate de seara.
Dimineata cheile sunt exact la locul lor. Iese din scara bloculul, salutata portarul, sta ca de obicei cu el 5 minute si se uitat impreuna la meteo, apoi pleaca cu zambetul pe buze. Se duce sa-si ia ziarul de la cosmelia din colt, salutata batranica aceea draguta de la scara 2, care-si plimba motanul, si s
e urca in masina. Pana la Unirii, citeste ziarul, in timp ce analizeaza fiecare persoana de pe trotuar, din statia lui 104 sau de pe trecerea de pietoni.
Ajuns la munca, fura o briosa cu ciocolata de la doamna de la intrare si o pupa calduros pe frunte, in semn de multumire. Toti colegii lui il adora pentru pofta lui de viata, nimeni nu se uita urat la el, si isi face treaba mai bine decat oricine. Femeile tanjesc dupa el ca albinele dupa miere, insa el nu da atentie 'micilor detalii', cum le-ar spune, concentrandu-se pe ceea ce este important pentru el...
In fiecare zi la pranz, el si colegii ies sa ia pranzul, se plimba prin Cismigiu, isi amintesc de momentele adolescentei si intotdeauna beau apa de la aceeasi tasnitoare, inainte de a se intoarce la munca.
Urmatoarele ore de munca sunt cele mai bune, pentru ca toata aglomeratia are loc dimineata...Dupa pranz, pana la orele 16 se finalizeaza protectele, se discuta idei sau se iau hotararile pe ultima suta de metri.
Acasa, la cina, bea mereu un pahar de vin rosu, apoi iese la plimbare cu Bob, labradorul sau pur, de culoare neagra. Isi saluta toti vecinii, se joaca fotbal cu ei in timp ce animalele lor de casa isi vad de treaba, iar in jur de orele 22 intra in casa.
In dimineata zilei de 1 martie, anul xxxx, a cumparat flori pentru toate colegele, si pentru doamna de la chioscul de ziare. Le-a oferit cu aceeasi bucurie, si a primit 'drept multumire' pentru toti anii de munca, o prima substantiala, pe care a donat-o unui orfelinat din apropierea casei lui.
Sambata urmatoare, s-a dus din nou la orfelinat, si s-a oferit sa faca voluntariat saptamanal, alaturi de ceilalti oameni din cartier care faceau acelasi lucru.
Intr-o astfel de sambata, s-a dus la orfelinat, si la semafor a vazut o tipa intr-o masina scumpa, cum se dadea cu crema pe fata. Si-a spus ca unii oameni pot fi atat de superficiali...Au parcat amandoi in acelai timp, in curtea orfelinatului, si a vazut cum ea a scos din portbagaj doua pungi imense, aparent grele.
Vrand sa glumeasca pe seama tipei, a intrebat-o ironic daca are nevoie de ajutor cu bagajul, iar ea, ignorandu-l, a luat pumgile si a plecat.
In orfelinat, o vede pe aceeasi tipa, si uitandu-se atent ii observa hainele de firma si o aparenta superioritate in gesturile pe care le facea. Ea a intrat in biroul directorului, si acolo a stat pentru cateva minute bune.
Apoi, o vede iesind, imbracata cu o pereche carpita de pantaloni scurti si un tricou larg, cu parul prins neglijent si incaltata in adidasi. Din pungile acelea mari, a inceput sa scoata pungute mici si le-a oferit tututror fetelor din orfelinat, cerandu-si scuze ca nu a facut asta mai devreme, de 8 Martie. Baietilor le-a oferit cate un articol de imbracaminte, si a primit multumiri speciale, si imbratisari calduroase, parand ca-i cunoaste pe copiii din orfelinat de o viata.
El era curios, si nu-si putea imagina ca tipa care a coborat dintr-o masina de ultimul ragnet, imbracata cu haine de firma si deloc ieftine, este aceeasi cu cea modesta, care imbratiseaza niste fosti copii ai strazii...
Rusinat, a asteptat in parcare pana seara, cand pe usa orfelinatului a iesit tipa superficiala. La masina, a oprit-o si a intrebat-o cat e ceasul. Avea un ceas rolex cu cristale swarovski. Ceasul arata orele 20. A invitat-o in oras...Ea atunci a spus ca stie o cafenea draguta pe Decebal. El a luat-o de mana, si i-a spus ca stie un restaurant select in zona Izvor. S-a lasat purtata de el pana la Mc-ul de la izvor. Ea a ramas in masina, apoi el a revenit cu o punga mare. A luat-o de mana, si a dus-o in Cismigiu, unde pe o banca au baut o cafea ieftina si au vorbit despre orfelinat. Ea, directoarea orfelinatului, avea grija de copiii aceea ca de fratiotii ei mai mici. El, un simplu angajat la o firma, s-a indragostit si astfel a ajuns ajutor de bucatar la un orfelinat din coltul blocului.
Si da, aparentele inseala.

2 comentarii:

Anonim spunea...

pffff tipu asta e scos din povesti :)) e prea bun sa fie perfect

MetaMorph spunea...

Nu-mi plac baietii, da' cum naiba isi plimba baba motanu, Paula?!! :))))