Rebelul

Tipul dur, rebel, fara pic de sentimente, alearga dupa aventuri de o noapte si le gaseste de cele mai multe ori exact unde trebuie...Un singur gest, urmat de o privire fixata in ochii ei, o soapta aruncata cu grija, exact la momentul potrivit ii aduc exact ceea ce doreste. Un zambet de la revedere, lipsit de clasicul sarut reprezinta despartirea perfecta pentru el. Niciodata nu i-a placut sa plece inainte, el prefera sa astepte pana ce ea se trezeste, pentru a o privi in ochi in loc de buna dimineata. Prada grea obtinuta in seara precedenta i se pare sub cearceaful ce-i acopera trupul gol, o fiinta naiva invelita in puritate. Puritatea ce disparuse peste noapte, precum visele dimineata.
Noptile lungi ii ofera lucrul de care are cea mai mare nevoie...inocenta. Pe care a pierdut-o odata cu prima iubire. Si el a iubit canva, o fata..Credea ca este acea fata. O fata exact ca el, plina de viata, naiva, ce-si exprima feminitatea printr-un simplu suras, si executa orice gest cu o gratie nemaivazuta. Toate acestea pana cand ea si-a pierdut puritatea innascuta, si a devenit o simpla oarecare. Pe el l-a durut, l-a durut faptul ca nu a fost el cel caruia i s-a incredintat trup si suflet.
De atunci, a devenit un vanator nocturn...Ar recunoaste o prada buna printre sute de exemplare falsificate...intuitia nu l-ar insela niciodata. Astfel, se hraneste cu puritatea lor, si apoi le lasa cu zambetul pe buze, jurandu-si lui insusi ca nu il vor uita nici o clipa...
Intr-o noapte de vineri, ziua pe care o prefera pentru astfel de activitati, a ales sa se duca in parc, si sa astepte sa-i cada prada in plasa. Cand prin fata lui a trecut o copila parca rupta de realitate; plina de gratie, inocenta, frumoasa, si mai ales, pura...A recunoscut imediat tiparul pe care il cauta, iar mireasma ei il ademenea din ce in ce mai tare. Ea s-a simtit urmarita, si cu un gest fin, si-a intors privirea in spate...Atunci s-a oprit in bataia vantlui, si l-a lasat sa se apropie de ea. Cu mana tremurandu-i, el a invitat-o sa se aseze pe banca. Atunci ea s-a intors si si-a continuat drumul...Facuse o greseala de neiertat...faptul ca uitase sa o priveasca in ochi. Acesta era, dupa cum considera el, primul pas spre esec. Astfel, a inceput sa o urmareasca din nou, iar la urmatoarea banca, spre marea lui surprindere, s-a asezat ea. Au stat de vorba mai mult de zece minute, lucru inacceptabil. Trebuiau deja sa se afle sub invelisul de matase neagra. El, parand ca se grabeste undeva, s-a ridicat, spunandu-i ca o poate conduce acasa daca doreste...Ea nu ar fi putut sa refuze...Abatandu-se de la drum, au ajuns exact acolo unde trebuie...Matasea neagra i-a imbratisat asa cum era obisnuita sa o faca in fiecare noapte de vineri. Atunci rebelul s-a simtit ca un naiv din nou...Dimineata, a privit-o intens pana ce aceasta s-a trezit...a rivit-o in ochi, i-a zambit si apoi s-a indreptat spre usa. Spre deosebire de celelalte, ea s-a dus dupa el, i-a spus buna dimineata, si zambindu-i, i-a adresat un simplu la revedere.
O saptamana trecuta, si rebelul a ales acelasi parc. Stand pe banca, o vede de la spate...Intuitia il indrapta spre ea...Si cand se apropie, acelasi par lung si buclat, negru precum matasea ce-i astepta...Se intoarce spre el cu atata gratie, si ii zambeste naiva. El a putut observa cu usurinta ca a rosit, si apoi simte cum fata de saptamana trecuta este aceeasi cu cea de acum...Trebuie sa fie o greseala...Dar nu o gaseste...El nu-si poate calca pe orgoliu, principiile lui nu pot si date la o parte, insa frumusetea ei il copleseste. Sub matasea neagra, se hraneste din nou cu puritatea ei...
Spre dimineata, se trezeste si mediteaza lung, pana aceasta se trezeste. Oare o gasise pe...ea? Acea ea? Dupa ce s-a trezit, o priveste in ochi si ii zambeste...Se indreapta spre ea, se inveleste in matasea neagra, si o imbratiseaza. O mare calda de arome ii imbie simturile in acea dimineata...atingerea catifelata a pielii ei il face sa tresara ca un copil care atinge pentru prima oara apa...O saruta si...isi da seama ca puritatea vine din suflet...