Eu, tu si restul lumii...

Prea multe zile proaste, prea putine zile care sunt cu adevarat "ale lor", prea putin timp petrecut in totalitate cu zambetul pe buze, prea multe pareri de rau, prea multe momente de nervozitate, prea multe lucruri in plus...
Multa dragoste, multa pasiune, multa iubire, multe momente dragute, multe lucruri inocente, multe clipe gingase, multe plimbari relaxante, multe mese 'cele mai delicioase', multe promisiuni, multe vise, multe sperante, multa caldura, mult 'ei'.
Compenseaza? Da...Balanta echilibrata? Nu...Atarna in jos...iar iubirea...intotdeauna iese la suprafata, invinge, lupta pana la capat si...castiga.
Apoi, nu le mai ramane de facut decat sa aiba incredere...Ai incredere? Pai da, are, are mai multa incredere decat in propria-i persoana, totusi, uneori se ascunde in spatele unei voci care tremura, si evita sa spuna de ce-i plange sufletul.
Atunci...atunci intervine el, care o ridica, mereu...ii da aripi, o motiveaza sa reuseasca sa faca lucruri de care nu era in stare inainte...sau cel putin pe care nu credea ca le va putea face vreodata.
Si cand este el la pamant...Cand se simte ea protectoare si cand incearca ea sa aiba grija de tot...Cand ii arata cat il iubeste, si vrea din tot sufletul ca el sa vada cat de mult il iubeste...Cand...Cand simte cel mai mult iubirea lui? Cum e atunci? Cum e cand nu stie ce nuanta sa aleaga? Cum e cand nici neutrul nu face fata? Atunci da, stie...Stie ca doar iubirea reuseste, doar iubirea se confrunta cu orice... Pentru ca atunci cand se va termina si nu va mai exista 'altii' ca expresie in viata lor, atunci lupta va fi castigata.
Desi uneori ii curg lacrimi, lacrimi calde pe care el le sterge, privind-o in modul acela timid, si grijuliu, pupand-o pe frunte si spunandu-i ca totul va fi bine...Acele lacrimi inutile, pe care le varsa din motive pe care ea insasi nu le cunoaste. Atunci stie ca vrea sa se termine...Cand a vrut asta cel mai mult? Cand a gandit la rece; si a realizat ca nu o intereseaza acel "altii", ca 'el' este cel care conteaza, si ca lucrurile importante apartin 'lor'.