7 decembrie 2017

Ciorapul cu zambete

Nu m-am culcat azi-noapte cu gandul ca am uitat sa-mi curat ghetutele, am fost preocupata de alte lucruri:
 Oare am luat suficiente dulciuri pentru cele mici?
Ar trebui sa le iau si cate o jucarie?
Clementine...bifat. Dar banane? Nununu, nu banane, las doar clementine.
 Oare o sa aud telefonul dimineata, cand ma suna sa-i dau cadoul? Doamne, unde am pus cadoul?! Stai sa vezi ca l-am ascuns atat de bine ca nici nu mai stiu unde este. O sa ii stric surpriza!
 Cand ajung eu sa trimit coletul ala?
Mai este atat de putin pana la Craciun!
Mai cumpar brad? Pentru ce sa cumpar brad?
 Fiinta, ai lasat parti din tine peste tot pe unde ai petrecut sarbatorile, si uita-te la tine, acum...goala si pustie.
 Haide, revino-ti, pune zambetul ala pe buze si maine iesi din casa ca un adevarat Mos Nicolae!
Nu stiu cum sau cand am adormit, cert este ca la 06:06 a sunat telefonul:
-Sunt la usa!
Am mormait ceva acolo, am cautat cutia, am gasit-o, am dus-o.
-Ce fata ai! zambea catre mine si stiam ca e bucuros ca mai are putin si o vede pe ea razand si plangand si tinandu-l de gat, fericita ca a reusit sa o suprinda din nou.

Intru in casa, ma pun in pat, ma acopar cu patura, 06:08. Suna telefonul:
-Bai, mai vino o data, te rog frumos!
Am mormait din nou ceva in telefon.
-Haide, vino, sunt la usa.

Am deschis usa, bineinteles ca nu era acolo. Insa pe jos, langa tocul usii, statea tantos un ciorapel plin cu bucurie, dragoste si prietenie. Nu credeam ca un ciorap ma poate face sa rad si sa plang de bucurie, in tocul usii, la 6 dimineata, in pijamale si cu picioarele goale. Stateam asa cu el in brate si simteam cum iese parfum de bunatate din el, cum ma imbratiseaza amandoi prin el si cum abia asteapta sa fie desfacut. Am intrat in casa, am desfacut pachetelul din interior (evident ca are bufnite!), am asezat dulciurile la loc sigur si m-am intins in pat.

Mi s-a intors filmul in care eram eu cu ea la cumparaturi, si zicea ca si-a uitat portofelul in nu stiu ce magazin, a fugit dupa el, apoi m-am dus dupa ea, mi-a spus ca i se paruse ca isi uitase portofelul, i-am spus: sper ca stati cuminti cu Mos Nicolae. "Da, ma" spune ea linistita...Oricum, ce puteam sa-ti iau cu tine in magazin?    

Apoi, am reusit doar sa trimit trei mesaje inainte sa adorm:
Idioti
Va iubesc
Idiotilor.



Este frumos sa crezi in povesti, chiar daca viata nu e ca-n basme.                                                

Niciun comentariu: