Eu, tu si restul lumii...

Prea multe zile proaste, prea putine zile care sunt cu adevarat "ale lor", prea putin timp petrecut in totalitate cu zambetul pe buze, prea multe pareri de rau, prea multe momente de nervozitate, prea multe lucruri in plus...
Multa dragoste, multa pasiune, multa iubire, multe momente dragute, multe lucruri inocente, multe clipe gingase, multe plimbari relaxante, multe mese 'cele mai delicioase', multe promisiuni...desarte, multe vise, multe sperante, multa caldura, mult 'ei'.
Compenseaza? Da? Balanta echilibrata? Nu...Atarna in jos...iar iubirea...intotdeauna cica iese la suprafata, invinge, lupta pana la capat si...castiga.
Apoi, nu le mai ramane de facut decat sa aiba incredere...Ai incredere? Pai cate o data da, are, are mai multa incredere decat in propria-i persoana, totusi, uneori se ascunde in spatele unei voci care tremura, si evita sa spuna de ce-i plange sufletul.
Atunci...atunci intervine prietenul ei, care o ridica, mereu...ii da aripi, o motiveaza sa reuseasca sa faca lucruri de care nu era in stare inainte...sau cel putin pe care nu credea ca le va putea face vreodata.
Si cand este el la pamant...Cand se simte ea protectoare si cand incearca ea sa aiba grija de tot...Cand ii arata cat il iubeste, si vrea din tot sufletul ca el sa vada cat de mult il iubeste...Cand...El nu!!! Cand simte cel mai mult iubirea lui? Cum e atunci? Cum e cand nu stie ce nuanta sa aleaga? Cum e cand nici neutrul nu face fata? Atunci da, stie...Stie ca doar iubirea reuseste, doar iubirea se confrunta cu orice...Dar unde e iubirea? Este undeva printre ei... Pentru ca atunci cand se va termina si nu va mai exista 'altii' ca expresie in viata lor, atunci lupta va fi castigata.
Desi uneori ii curg lacrimi, lacrimi calde pe care el le sterge, privind-o in modul acela timid, si grijuliu, pupand-o pe frunte si spunandu-i ca totul va fi bine...Acele lacrimi inutile, pe care le varsa din motive pe caredoar ea le cunoaste, pentru ca el nu vrea. Atunci stie ca vrea sa se termine...Si vrea sa plece. Cand a vrut asta cel mai mult? Cand a gandit la rece; si a realizat ca nu o intereseaza acel "altii", ca 'el' este cel care conteaza, si ca lucrurile importante apartin 'lor'. Insa el...el nu e ca ea. Lui ii pasa; si nu trebuie.

douazeci dublu barat

-Ce faci?
-Bine..tu?
-Bine
-Bine...Pa
-St.............................................


A trecut fix un an de anul trecut, iar mie nu-mi vine sa cred ca timpul trece atat de repede. Odata cu sosirea anului 2011 o sa mai inchid o usa...Dar de data asta, chiar arunc cheia, si imi promit mie asta.

Aaaa, daa...Noapte alba, din nou. Si ce noapte...

A te indragosti...in cateva randuri [XXI]

Cat de ciudat este sa i se demonstreze ca in tot acest timp, ea de fapt nu-l iubea cu adevarat...Senzatia si obisnuinta de a iubi erau singurele motive pentru care ea mai credea asta. Dupa ce si-a dat seama ca nu are rost sa se minta singura, toata lumea ei s-a transformat intr-una plina de intrebari fara un reaspuns concret. Pe neasteptate, el i-a spus ca o iubeste, si a realizat ca sentimentul este real, reciproc si intens.

va urma...

Spirit

Cand fac asta, o fac bine, as spune foarte bine. Sunt constienta de asta, sunt constienta ca si tu stii cat de bine ma descurc...ma bucur ca apreciezi si ca ma ajuti, ca nu ma lasi singura si ca orice ar fi esti langa mine.
Apoi o zi, una departe. Frig, sete, dorinta, si nimic mai mult. Seara, da, cu ea, noi doua singure, amintindu-ne, dezbatand ceea ce se intampla, promitandu-mi mie, ca nu voi lasa sa se intample nimic rau. Dupa, am incercat sa o fac pe ea sa creada ca eu ma simt bine, ca sunt fericita, si facand asta am realizat cat de bine ma simt de fapt, si cat de fericita sunt. Mai ales, cat de putin imi pasa de...da.
Ne-am intalnit la o ora anume, si am stat acolo, acolo unde ne intalnim de obicei. Deja a devenit unul din locurile alea, si imi place. Stare buna, arome, si el. Apoi doar un suras si o pereche de zambet.
Inceput de saptamana prost, foarte prost as spune. Tipete fara rost, cateva reprosuri, o stare foarte proasta, si un motiv launtric extrem de puternic de fericire. Promisiuni, promisiuni, promisiuni, indiferenta si ignoranta.
Inceputul iernii...Friguros pentru unii, insa cu atata caldura in jurul meu, n-am putut rezista tentatiei, si usor, usor, am mai scapat de un strat de frig. Frumos, burnita fiind mai gingasa ca niciodata, perechea de zambet nedespartita, iar suflul cald acoperindu-mi privirea.
Poate vorbim si noi...Dar nu a fost asa. Astfel, am dat-o din nou in bara!? urmatoarea zi, un sfarsit de saptamana lucratoare placut, insa o singura durere mi-a patruns sufletul...Acea tigara care ai crezut ca se va fuma. Este o tigara veche, scumpa, mai uscata ca desertul pe timpul verii, si nimeni nu o va fuma niciodata...
Apoi te-am vazut pe tine. Esti tare frumusica, si sper ca va fi totul bine, pentru ca nu vreau sa te mai vad nefericita. Mi-a fost dor de tine, de ei si de ciufutul ala cu patru labe.
Acum chiar sunt convinsa de asta...Acum doua saptamani am ramas marcata de acele cuvinte, acum...nu pot decat sa le simt, sa le traiesc, si sa ti le rostesc doar tie.
Si tot nu stiu cum sa fac asta, presupun ca daca iti spun ca mi-e teama de reactia ta ai sa razi, sau ai sa glumesti pe seama mea. Desigur, cea mai buna metoda este cea directa, dar pana maine o sa vad eu cum o scot la capat.

A te indragosti...in cateva randuri [XX]

Indiferenta doare, si ea stie asta. Nu-i place sa-l faca sa-l doara, desi asa pare. Rautacioasa, rece, indiferenta...Asa isi arata ea afectiunea. Nu-l iubeste, pentru ca ea il iubeste pe altul. Si asa va fi mereu. Pana cand se va darui cu toata fiinta lui, mai este mult timp...Ori nu se va intampla deloc. Cine stie? Ea...nu. El? Niciodata.

va urma...