Domnul Patrick

Domnul Patrick stătea pe un scaun, meditând la viaţa lui de pâna atunci. Îşi amintea cu drag toate momentele petrecute împreună cu cei dragi. Dar nu voia sa accepte soarta ce îl aştepta.
Se simţtea împlinit, nu avea regrete, dar voia să mai facă unele lucruri aşa, ca pentru ultima dată. Voia să retrăiască anumite momente şi să mai simtă acele vibraţii ale sufletului, care păreau sa nu-şi mai aibe locul în trup de bucurie.
În acea noapte, a hotărât brusc că trebuie să faca ceva pentru a schimba mersul lucrurilor. Sau cel puţin, pentru a le amâna o vreme.
S-a ridicat de pe scaun şi a început să alerge prin casă, dinntr-un colţ în altul, neştiind încotro se îndreaptă. Ajuns în camera lui, în bezmeticia ce îi controla mintea, şi-a tras o vestă mai groasă pe el şi a ieşit pe Stradă. La ora aceea nu era nimeni prin cartier, zona era pustie, iar el privea intens spre capătul Străzii.
Era singurul om care bântuia printre blocuri, în căutarea niciundelui. Pe un colţ de drum, a zărit Magazinul. Locul de unde Domnul Patrick se aproviziona cu tot ce voia, chiar de la vârsta de cincisprezece ani. Şi-a cumpărat o cafea, cu lapte, fara zahăr. Bineînţeles, favorita lui. Alături de cafea şi-a luat şi o ciocolată amăruie, cu mentă.
După o mică plimbare gustoasă, s-a dus în parc. A simţitnevoia de a se da în leagăn. Era foarte obosit. Şi s-a legănat ore în şir. Abia dimineaţă şi-a dat seama că este târziu şi că nu mai are timp.
A luat-o la fuga, şi a ajuns în locul lui favorit, pe terenul de basket. A găsit o minge şi a început să arunce la coş. Dar nu mai avea vlagă. A băut nişte apă de la fântâna de lângă teren şi a plecat.
Îşi dorea să mai facă un singur lucru. Să o vadă pe ea...Să îi mai simtă o singură dată răsuflarea. Ajuns în faţa casei ei, sună la uşă şi o vede acolo,în faţa lui. Nu putea să îi scape privirea, inima îi bătea din ce în ce mai tare. S-a apropiat uşor, a sarutat-o şi...
...Domnul Patrick a murit de cancer...