Un bilet dus, va rog...

Te duci in locul acela straniu, in care toti oamenii alearga dintr-un capat in altul al peronului lung, ei vor sa nu piarda trenul. Lor chiar le place ideea de a intarzia la gara, de a alerga dupa tren si de a se urca in el din viteza.
Si fac asta mereu. Si uita sa isi ia bilet. Sau poate pur si simplu nu vor sa isi ia bilet. De ce? Daca vine nasu' si ii prinde? Pai asta e ideea...Sa vina nasu', sa isi ia ciubucul si sa ii lase in pace. Si asa calatoresc de multe ori, saptamanal, sau macar de cateva ori pe luna...
Si tu faci ca ei...alergi dupa tren, il prinzi din urma si te simti satisfacut, ca un leu ce a reusit sa prinda caprioara mult alergata...Si te duci in ultimul vagon, asteptandu-l calm pe nasu', ca si cum ai avea bilet si nu ar trebui sa te ingrijoreze nimic. Nasul vine, si nu te cunoaste. Nu ai mai calatorit cu el. Iar tu, si mai inocent, nici nu sti cum sa-l abordezi, cum sa ii spui ca vrei sa mergi cu el, sa nu te dai de gol ca esti boboc in domeniul asta. Dar el si-a dat seama de mult, dupa reactia fizica pe care ai avut-o la intrarea lui in vagon. In consecinta, te da jos la prima statie, mentionand faptul ca trebuie sa ai bilet pentru a circula cu trenul!
Dezamagit, te intorci intr-un fel sau altul de unde ai plecat, incercand doar sa nu mai treci prin asta, ascunzandu-te de ceilalti, de parca ei ar afla vreo data ca tu te-ai facut de ras in fata nasului CFR-ist.
Si ajuns la punctul de plecare, te duci a ghiseu, unde o intalnesti pe femeia de anul trecut si care desigur, te tine minte, de ani grei cumperi un bilet dus-intors spre acea locatie.Dar nu te simti implinit, nu este ceea ce vrei. Si esti tentat sa spui...Si intr-un final ajungi sa rostesti:
Un bilet dus, va rog...