Cauta...

10 mai 2010

Am reusit...:)

Calatori prin traditii

-Tulnicul, vocea lemnului-

In anul 2008, in ultima saptamana din vara, ma aflam in Muntii Apuseni, mai exact, in localitatea Arieseni. Acea saptamana a reprezentat cea mai frumoasa calatorie din viata mea. Timp de o saptamana am strabatut Muntii Apuseni, alaturi de colegii din tabara la care am participat. O simpla tabara de vara, din care am avut insa, foarte mult de invatat.

Pe parcursul intregii saptamani, am vizitat pesteri, cascade, sau forme de relief de o frumusete rara. Intr-o dimineata am fost treziti mai devreme. Nestiind ce se intampla, ne-am lasat ghidati de vocea domnului profesor pana la cantina, si apoi spre autocar. Urma sa vizitam Ghetarul Scarisoara, si ni s-a spus ca drumul de la poalele muntelui spre pestera se parcurge pe jos, deoarece nu exista conditii pentru a-l strabate cu autocarul.

Cand am ajuns, ni s-a facut cunostiinta cu ghidul nostru, Domnul C. Era un barbat inalt, cu un corp atletic, cam tras la fata, si cu un baston in mana. Dansul urma sa ne indrume spre pestera, pentru ca singuri nu am fi reusit, din cauza drumului foarte complicat.

Imi amintesc si acum ca acolo, in munti, mai zaream cate o casa, iar de curiozitate intrebam ce distanta mai avem de mers pana la ghetar. Oamenii, de obicei barbati cu mustata si palarie, ne spuneau pe un ton calm ca pestera se afla situata dupa dealul ce urma. Ei bine, nici nu-mi mai amintesc peste cate dealuri am trecut, crezand ca la poalele acestora voi gasi ghetarul.

La un moment dat, a inceput sa se intunece, si toti puteam auzi tunete indepartate, lucru ce insemna, dupa cum ne spunea ghidul nostru, ca ordinea cosmica este dereglata, si ca va urma o ploaie. Putin speriati de felul in care Domnul C. vorbea despre ploaie, tunete si fulgere, despre care el sustinea ca sunt mesaje scrise pe cer, am hotarat ca la urmatoarea asezare omeneasca sa poposim si sa asteptam venirea ploii.

Ajunsi la urmatoarea casa, am observat curtea ticsita de tot felul de confectii din lemn, in special niste fluiere gigantice, de aproximativ 3-4 metri. Ne-am apropiat de curte, unde am vazut un batranel sufland in unul dintre acele instrumente. Ei bine, in cateva secunde, din munti s-a auzit un sunet la fel de puternic. Muntii, ca o scara a lumii, parca au tresarit cand au auzit sunetul, cutremurand Pamantul. Omul, apoi, cu un zambet foarte prietenos, ne-a poftit pe toti la un pahar de afine, intr-un foisor, construit tot din lemn. Noi, curiosi din fire, l-am intrebat pe batran ce face cu toate acele piese de lemn, in afara de a le vinde turistilor. Omul a zambit, si ne-a explicat ca una dintre traditiile pastrate de moti, locuitorii Apusenilor, este prelucrarea lemnului, si ca acele instrumente se numesc tulnice. De asemenea, ne-a explicat ca la vederea turistilor, el transmite un mesaj locuitorilor mai indepartati, care ii raspund prin acelasi sunet scos de tulnic. Astfel, oamenii Apusenilor nu folosesc scrisori si porumbei calatori pentru a comunica. Imediat dupa rostirea acestor cuvinte, cerul parca a trosnit exact ca un bustean uscat. Batranul a zambit, si a inceput sa vorbeasca despre lemn, explicandu-ne ca este considerat materie prin excelenta, plina de caldura si personalitate.

Batranul vorbea cu o pasiune incredibila despre arta cioplitului, si ne spunea ca se ocupa cu acest lucru de la varsta de opt ani. Ne povestea ca tatal, bunicul si strabunicul sau aveau aceeasi meserie, transmisa din generatie in generatie. Apoi, batranului i s-au umplut brusc ochii albastri de lacrimi, si ne-a marturisit ca singurul fiu i-a murit, si nu va putea transimte mai departe traditia cioplitului in familia sa.

Dupa ore bune de povestiri din tineretea batranului, ploaia s-a oprit si noi ne-am continuat drumul spre ghetar, unde am intampinat foarte multi oameni dornici sa discute cu noi despre orasul de unde proveneam si alte subiecte interesante.

Cand ne-am intors, batranul a suflat in acelasi tulnic, scotand zgomotul specific, care parca zdrungina muntii. Raspunsul indepartat nu a intarziat sa se auda, iar noi toti am ramas cu amintirea placuta a mesajului tainic al tulnicului.






Niciun comentariu: