Ce lume trista

O lume imperfecta in care traiesc oameni imperfecti. Oameni a caror ocupatii nu au nicio legatura cu ceea ce le-ar placea sa faca sau ar vrea sa faca...Au o viata monotona, nesatisfacatoare, dar nu vor sa recunoasca.
Ea e putin altfel, are conceptii diferite fata de ceilalti, nu asculta de prea multa lume si nu ii pasa de nimic, nu vrea sa recunoasca, dar nu are ce face. Este o ciudata, cu principii bine conturate, ideile ei despre viata si le concepe din propriile trairi si amintiri, nu asculta povesti, le intelege. Totusi tinde sa creada ca este o persoana buna care nu face rau nimanui, dar greseste. Ei nu au aceeasi parere, o cred o ciudata, o straina care le invadeaza intimitatea. Cand au avut nevoie de ajutor, de cineva caruia sa i se planga, ea era acolo. Si-a ascultat aproape fiecare apropiat, a plans alaturi de oamenii tristi pe care i-a intalnit, a adresat un zambet cand i s-a parut ca ar fi nevoie, a oferit o imbratosare oricui a avut nevoie intr-un moment neplacut, niciodata nu a refuzat sa asculte pe cineva, nu a spus "nu".
Dar cand ea are nevoie de cineva,de un sprijin, de o persoana care sa ii fie alaturi, se napusteste o furtuna peste lumea ei, si o tornada de rautati ii navaleste toate cunostiintele. Cand este trista, viata ei devine pustie ca un desert, nimeni nu o intelege, nu o ajuta, nu ii ridica moralul...
Poate are si ea nevoie de un sfat, de o parere. Dar nu merita, nu? E prea ciudata, prea diferita, si nu are nevoie de sprijin, nu...Se poate descurca singura, e destul de mare, are 16 ani...
De ce dracu trebuie sa traiasca intr-o astfel de lume?!