Leapsa-Ce te-a marcat?

Nu am mai scris de o săptămâna şi ceva, aşa că ar trbui să mă pun pe treabă...

Am primit o leapşă de la worsak în care trebuie să povestesc frumuşel ce m-a motivat pe mine in viaţă, marcat sau chestii de genul...Păi să incep:

În primul rând, familia. Eh...familia.Cei care mi-au fost alături când m-am născut şi probabil nu îmi vor mai fi alături când voi muri... Cred că sunt cele mai influenţabile persoane din viaţa mea. Şi sunt sigură că sunt singurele pentru care mi-aş schimba comportamentul (desigur, nu e cazul, nu mi-ar cere asta). Îi iubesc pe ai mei, şi îi respect pentru faptul că au avut răbdare cu mine, şi o sa aibă in continuare, sunt sigură de asta. (mă refer la mama şi tata, desigur).

Copil fiind, mi-am petrecut primii ani din viaţă alături de bunicii din partea tatălui meu şi vărul meu. Dintre toţi oamenii din curtea aia, îl ţin minte perfect pe bunicul, care de mult nu mai este printre noi. Dânsul m-a învaţat Tatăl Nostru, alfabetul, diverse jocuri ş.a. Când aveam vreo 5-6 ani s-a stins din viaţă, dar va rămâne mereu o persoană specială pentru mine, astfel încât pot spune că m-a iniţiat in această lume. M-a învăţat lucrurile elementare pentru un copil şi nu o să uit niciodată aceste fapte...

Pe la grădiniţă, într-o vacanţă mi-am rupt clavicula dreaptă. Nu a fost deloc bine, am renunţat la înot. Tot din acest motiv, în clasa a 5-a nu m-am dus la basket... Asta e...Chestia asta m-a marcat destul de negativ, dar trece...

Când eram mică, nu prea eram cu muzica...În general ascultam formaţii ca Holograf, Talisman, Abba şi Shakira. În fine, de câţiva ani incoace mi-am dezvoltat propriul stil şi normal că mi-am ales genurile de muzică de care am fost atrasă.

Apoi, prietenii. Nu ştiu ce m-aş face fără ei. Sunt cei care m-au învaţat majoritatea tâmpeniilor pe care le ştiu, dar tot ei m-au scos din anumite situaţii. Mă sprijină şi mă ajută când am nevoie...Le mulţumesc cu ocazia asta.

Prin iarna lui 2008 am avut şi metatarsiana stângă fisurata, în consecinţă am stat cu piciorul ţn ghips. Acum râd de momentele în care mergeam cu ajutorul cârjelor , dar nu îmi doresc să repet experienţa.

Să nu uit de animalele pe care le-am avut pe parcursul vieţii. Moartea unora dintre ele m-au marcat pe viaţă, dar amintirile pe care le am alături de "micuţii mei" mă fac să zâmbesc în orice moment.

Azi m-a marcat ceva într-un mod foarte frumos, nu pot să scriu despre ce e vorba, că o să creadă lumea că m-am îndrăgostit, deşi nu e asta...

În încheiere, aş spune că toate momentele petrecute alături de persoanele dragi mie m-au marcat într-un mod pozitiv, şi viaţa însăşi, pentru că nimic nu este mai frumos pe lume decât să ştii să trăiesti!