Dezamagire

Buuun, ma simt neimaginabil de aiurea, sunt cu moralul la pamant, si totul a inceput de la o simpla conversatie cu o prietena...Ea nu are nicio vina!
A doua parte care a declansat starea mea a fost o piesa, bineinteles.
Treaba sta in felul urmator! Dupa 8 luni! 8 luni! Eu inca nu am trecut peste. De ce? Pai pentru ca asa este in viata.Cuvintele ca "cea mai mare frica a mea e sa fiu parasita" imi sunt la fel de cunoscute ca Tatal nostru. Poate pentru ca asta este, si sincer este aiurea, nu pentru ca nu as trece peste, dar este foarte duresos, in sensul ca toti oamenii la care tii fac asta, iar exact cei de care nu mi-ar pasa sincer daca m-ar parasi nu o fac, si chiar tin la mine. Este un cacat total, iar eu sunt sincer prea cu moralul la pamant acum sa ma cenzurez si chestii...

"Si tocmai asta patesc. Toti prietenii mi-au zis ca nu o sa plece niciodata , ca ma vor accepta mereu indiferent cum sunt pentru ca asta stiu sa fac cel mai bine: sa mi-o iau in bot si sa trec peste!". Asta mi-a zis prietena respectiva. Da, asa este. Totul pare minunat, pana cand ti se arunca niste cacaturi in fata. Cuvinte care dor, vorbe nedrepte, cum ar fi:

"Nu mai sunt dispus la compromisuri si cacaturi;

Nu mai suntem pe aceasi lungime de unda;

Deci probabil de acum inainte vom fi 2 persoane care nu se cunosc si cand ne vom vedea pe strada tu o sa ma ignori asa cum ai facut si datile trecute;

Guess so.You got other friends.Don't mind me;

Tu stii mai bine ce vrei."
Ei bine, aceste vorbe dor, si inca foarte tare, si tocmai cand le auzi, iti vine sa reversi tot ce simti, asa cum Dunarea isi varsa in Marea Neagra toti nenorocitii de draci! Exact asa! Cu tot cu pesti, bolovani, nisip si moloz! Si cu toate cacaturile pe care le mai ia pe drum...Cam asa ceva:

"A fost vina mea accept consecintele ...;

Toate astea pana cand am vazut ca defapt ai ajuns sa ma detesti;

Si nu e ce vreau ... adica erai cel mai bun prieten al meu... iti dai seama ca nu asta vreau;

Niciodata nu am realizat chestiile astea. Nici macar nu am crezut ca te-a afectat atat de tare."

Stii...te sacrifici pentru o persoana, si acea persoana pentru tine, dar in final ajungi sa simti ca te afli pe dreapta fix paralela. Drace, te chinui sa ajungi intr-un punct de incidenta si degeaba. Principiile geometrice nu pot fi negate, clar!
Nu vreau sa dramatizez, pentru ca oricum maine o voi lua de la capat, si voi trece peste. Mereu este asa, si oricum mi se intampla mult prea multe lucruri bune in viata, asta insemnand ca sunt fericita. Insa momentele astea iti strica tot cheful, si nevoia de a te descarca este la fel de mare ca cea de a respira, pe bune.
Si piesa respectiva despre care vorbeam...


Dar toate trec...tristetea, pasiunea, iubirea, dezamagirea, compromisul, prietenii, conflictul, insa fericirea nu pleaca nicaieri. Cel putin nu de langa mine...
Noapte buna!