-Ce faci?
-Bine..tu?
-Bine
-Bine...Pa
-St.............................................
A trecut fix un an de anul trecut, iar mie nu-mi vine sa cred ca timpul trece atat de repede. Odata cu sosirea anului 2011 o sa mai inchid o usa...Dar de data asta, chiar arunc cheia, si imi promit mie asta.
Aaaa, daa...Noapte alba, din nou. Si ce noapte...
31 decembrie 2010
7 decembrie 2010
A te indragosti...in cateva randuri [XXI]
Cat de ciudat este sa i se demonstreze ca in tot acest timp, ea de fapt nu-l iubea cu adevarat...Senzatia si obisnuinta de a iubi erau singurele motive pentru care ea mai credea asta. Dupa ce si-a dat seama ca nu are rost sa se minta singura, toata lumea ei s-a transformat intr-una plina de intrebari fara un reaspuns concret. Pe neasteptate, el i-a spus ca o iubeste, si a realizat ca sentimentul este real, reciproc si intens.
va urma...
4 decembrie 2010
Spirit
Cand fac asta, o fac bine, as spune foarte bine. Sunt constienta de asta, sunt constienta ca si tu stii cat de bine ma descurc...ma bucur ca apreciezi si ca ma ajuti, ca nu ma lasi singura si ca orice ar fi esti langa mine.
Apoi o zi, una departe. Frig, sete, dorinta, si nimic mai mult. Seara, da, cu ea, noi doua singure, amintindu-ne, dezbatand ceea ce se intampla, promitandu-mi mie, ca nu voi lasa sa se intample nimic rau. Dupa, am incercat sa o fac pe ea sa creada ca eu ma simt bine, ca sunt fericita, si facand asta am realizat cat de bine ma simt de fapt, si cat de fericita sunt. Mai ales, cat de putin imi pasa de...da.
Ne-am intalnit la o ora anume, si am stat acolo, acolo unde ne intalnim de obicei. Deja a devenit unul din locurile alea, si imi place. Stare buna, arome, si el. Apoi doar un suras si o pereche de zambet.
Inceput de saptamana prost, foarte prost as spune. Tipete fara rost, cateva reprosuri, o stare foarte proasta, si un motiv launtric extrem de puternic de fericire. Promisiuni, promisiuni, promisiuni, indiferenta si ignoranta.
Inceputul iernii...Friguros pentru unii, insa cu atata caldura in jurul meu, n-am putut rezista tentatiei, si usor, usor, am mai scapat de un strat de frig. Frumos, burnita fiind mai gingasa ca niciodata, perechea de zambet nedespartita, iar suflul cald acoperindu-mi privirea.
Poate vorbim si noi...Dar nu a fost asa. Astfel, am dat-o din nou in bara!? urmatoarea zi, un sfarsit de saptamana lucratoare placut, insa o singura durere mi-a patruns sufletul...Acea tigara care ai crezut ca se va fuma. Este o tigara veche, scumpa, mai uscata ca desertul pe timpul verii, si nimeni nu o va fuma niciodata...
Apoi te-am vazut pe tine. Esti tare frumusica, si sper ca va fi totul bine, pentru ca nu vreau sa te mai vad nefericita. Mi-a fost dor de tine, de ei si de ciufutul ala cu patru labe.
Acum chiar sunt convinsa de asta...Acum doua saptamani am ramas marcata de acele cuvinte, acum...nu pot decat sa le simt, sa le traiesc, si sa ti le rostesc doar tie.
Si tot nu stiu cum sa fac asta, presupun ca daca iti spun ca mi-e teama de reactia ta ai sa razi, sau ai sa glumesti pe seama mea. Desigur, cea mai buna metoda este cea directa, dar pana maine o sa vad eu cum o scot la capat.
Apoi o zi, una departe. Frig, sete, dorinta, si nimic mai mult. Seara, da, cu ea, noi doua singure, amintindu-ne, dezbatand ceea ce se intampla, promitandu-mi mie, ca nu voi lasa sa se intample nimic rau. Dupa, am incercat sa o fac pe ea sa creada ca eu ma simt bine, ca sunt fericita, si facand asta am realizat cat de bine ma simt de fapt, si cat de fericita sunt. Mai ales, cat de putin imi pasa de...da.
Ne-am intalnit la o ora anume, si am stat acolo, acolo unde ne intalnim de obicei. Deja a devenit unul din locurile alea, si imi place. Stare buna, arome, si el. Apoi doar un suras si o pereche de zambet.
Inceput de saptamana prost, foarte prost as spune. Tipete fara rost, cateva reprosuri, o stare foarte proasta, si un motiv launtric extrem de puternic de fericire. Promisiuni, promisiuni, promisiuni, indiferenta si ignoranta.
Inceputul iernii...Friguros pentru unii, insa cu atata caldura in jurul meu, n-am putut rezista tentatiei, si usor, usor, am mai scapat de un strat de frig. Frumos, burnita fiind mai gingasa ca niciodata, perechea de zambet nedespartita, iar suflul cald acoperindu-mi privirea.
Poate vorbim si noi...Dar nu a fost asa. Astfel, am dat-o din nou in bara!? urmatoarea zi, un sfarsit de saptamana lucratoare placut, insa o singura durere mi-a patruns sufletul...Acea tigara care ai crezut ca se va fuma. Este o tigara veche, scumpa, mai uscata ca desertul pe timpul verii, si nimeni nu o va fuma niciodata...
Apoi te-am vazut pe tine. Esti tare frumusica, si sper ca va fi totul bine, pentru ca nu vreau sa te mai vad nefericita. Mi-a fost dor de tine, de ei si de ciufutul ala cu patru labe.
Acum chiar sunt convinsa de asta...Acum doua saptamani am ramas marcata de acele cuvinte, acum...nu pot decat sa le simt, sa le traiesc, si sa ti le rostesc doar tie.
Si tot nu stiu cum sa fac asta, presupun ca daca iti spun ca mi-e teama de reactia ta ai sa razi, sau ai sa glumesti pe seama mea. Desigur, cea mai buna metoda este cea directa, dar pana maine o sa vad eu cum o scot la capat.
15 noiembrie 2010
A te indragosti...in cateva randuri [XX]
Indiferenta doare, si ea stie asta. Nu-i place sa-l faca sa-l doara, desi asa pare. Rautacioasa, rece, indiferenta...Asa isi arata ea afectiunea. Nu-l iubeste, pentru ca ea il iubeste pe altul. Si asa va fi mereu. Pana cand se va darui cu toata fiinta lui, mai este mult timp...Ori nu se va intampla deloc. Cine stie? Ea...nu. El? Niciodata.
va urma...
Presimtiri.
Prostia e mareeee cat casa. Si vorba Alinei M, mai rau decat sa fii prost e sa nu recunosti. Abia astept sa vad cum decurge toata treaba asta, cat de departe poate merge, si cati o sa trag dupa mine.
Daca tu ai chef, eu nu am, si invers. Daca mie imi place, tie nu-ti place, si invers. Daca tu vrei, eu clar nu vreau, si invers. Daca eu incerc, tu lasi lucrul ala balta, si invers. Daca eu sunt de acord, tu contrazici, si invers. Daca tu da, eu nu, si invers.
Pentru ca asta am vrut, asta am obtinut, si n-am avut grija cand am spus ce-mi doream, si chiar am parte de asta. Dar nu ma plang, pentru ca eu asa ma simt bine, sunt in pielea mea, in oceanul meu, unde pot inota cat de mult vreau EU!
La multi aaani!
Chiar imi pare rau ca am stricat chestia asta...adica, nu stiu...cred...eu asa am impresia, desi tu negi acest lucru. Si lor o sa le treaca...Stiu eu.
Apoi...Nu stiu cat imi place chestia asta, ma simt pusa la incercare, am impresia ca intr-un fel tu ma pui la incercare. Este ciudat, si chiar este ceva in neregula, si nu stiu ce, si ma roade atat de mult faptul ca EU nu stiu despre ce e vorba, ca nu-mi dau seama, ca desi am sentimentul ala ciudat in interior, nu gasesc explicatia logica, sau macar o scuza penibila sa umple golul ala. Nici macar atat. Doar o presimtire proasta, si ataaaaat!!! Cum va fi de aici inainte? Cine va crede, cine nu? Ma simt incoltita din toate unghiurile, doar pentru ca toata lumea cere ceva de la mine, toti se asteapta ca eu sa fac ceva maret pentru ei...sau pentru mine. Oricum..multumesc. :)
So..."Try to touch me so I can scream at you not to touch me", 'cause "that's what happens when a tornado meets a volcano". And "you'll always win even when i'm right", 'cause you know "you'll always be my hero even though you've lost your mind".
Amintirile ma urmaresc, mereu, noo?
Cand o sa trag linie, si o sa las toate astea in spate, o sa se intample ceva.
Daca tu ai chef, eu nu am, si invers. Daca mie imi place, tie nu-ti place, si invers. Daca tu vrei, eu clar nu vreau, si invers. Daca eu incerc, tu lasi lucrul ala balta, si invers. Daca eu sunt de acord, tu contrazici, si invers. Daca tu da, eu nu, si invers.
Pentru ca asta am vrut, asta am obtinut, si n-am avut grija cand am spus ce-mi doream, si chiar am parte de asta. Dar nu ma plang, pentru ca eu asa ma simt bine, sunt in pielea mea, in oceanul meu, unde pot inota cat de mult vreau EU!
La multi aaani!
Chiar imi pare rau ca am stricat chestia asta...adica, nu stiu...cred...eu asa am impresia, desi tu negi acest lucru. Si lor o sa le treaca...Stiu eu.
Apoi...Nu stiu cat imi place chestia asta, ma simt pusa la incercare, am impresia ca intr-un fel tu ma pui la incercare. Este ciudat, si chiar este ceva in neregula, si nu stiu ce, si ma roade atat de mult faptul ca EU nu stiu despre ce e vorba, ca nu-mi dau seama, ca desi am sentimentul ala ciudat in interior, nu gasesc explicatia logica, sau macar o scuza penibila sa umple golul ala. Nici macar atat. Doar o presimtire proasta, si ataaaaat!!! Cum va fi de aici inainte? Cine va crede, cine nu? Ma simt incoltita din toate unghiurile, doar pentru ca toata lumea cere ceva de la mine, toti se asteapta ca eu sa fac ceva maret pentru ei...sau pentru mine. Oricum..multumesc. :)
So..."Try to touch me so I can scream at you not to touch me", 'cause "that's what happens when a tornado meets a volcano". And "you'll always win even when i'm right", 'cause you know "you'll always be my hero even though you've lost your mind".
Amintirile ma urmaresc, mereu, noo?
Cand o sa trag linie, si o sa las toate astea in spate, o sa se intample ceva.
9 noiembrie 2010
Marti, 3 ceasuri rele!?
Aceeasi stare jalnica de continua nesatisfactie, acelasi sentiment de greseala fatala, aceleasi nevoi de a face un lucru exact cum trebuie, aceeasi teama de sine, nimic nou, totul revenind in mintea mea ca un deja vu infinit.
O zi de marti a devenit pentru mine mai rea decat orice zi de luni de pana acum, o veste foaaaarte proasta dimineata, o durere groaznica, lipsa de aer, respiratia taiata, chiul banal la prima ora, plictiseala, nervi!!!
Sooomn, mult. Trei ore de somn, chin, visez urat, filme proaste in capul meu, personaje cunoscute, persoane reale, prieteni, tovarasi, oameni dusi, calmi, nervosi, de toate felurile...
Si aveam o presimtire proasta inca de acum cateva zile, si am crezut ca e doar in capul meu, ca exagerez, ca de fapt ar trebui sa zambesc si sa merg mai departe, dar nuuu, nu e asa. Cand presimtirea se accentueaza, si cand se intampla ceva rau, nu poti sa treci asa usor peste.
Analiza, mai rau ca analiza matematica...E analiza mintala, este periculoasa, te poate distruge psihic, te poate face sa crezi ca provoci doar rau in jurul tau. Sau te poate face sa crezi ca toata lumea din jur iti provoaca tie rau. Si ajungi la concluzia cea mai apropiata de adevar: oricum ne facem rau unii altora; nu exista tap ispasitor, nu exista nimic.
Acolo sus exista cineva? Asta am auzit azi foarte des. Nu, nu exista, daca ar fi existat nu am fi fost asa...Exista, si a vrut sa demonstreze ceva cu asta. Da da, sigur ca exista, uite ce mi-a facut? Nuu, claaar...Daca ar fi existat ar fi evitat sa se intample asta. Noi oamenii ce suntem? Marionete? Gandim ca marionetele? Aaaa, daca de sus nu se trag sfori, eu de ce mi-as misca un deget pentru mine? Eu de ce as evita ceva, daca nu ma impinge cineva sa evit acel lucru? Exista sau nu, asta e o problema prea complexa...Exista sau nu, poate nu depinde chiar totul de ceva/cineva.
Daca faci o promisiune, tine-te de ea...Pentru ca atunci cand se vor strange multe, multe, muuulte promisiuni si nu le vei mai face fata, o sa-ti doresti sa nu fi cunoscut expresia "iti promit ca...". Daca nu ma cunosti, nu ma judeca, daca nu stii cum sunt si de ce fac anumite lucruri, nu ma cataloga, ca nu sunt niciun fel de obiect bizar dintr-un raft.
Pentru ca oricum eu ma consum mai mult decat trebuie, asa, vorbind la modul general, si pentru ca eu am un mare gol in stomac in momentul asta, si pentru ca nu mai plang...este cretin de amuzant. Nu mai pot sa plang, nu stiu de ce. Senzatia aceea exista, dar nu mai vine...Nu nu si nu. Si da, S a avut dreptate, au venit toate val, si pot spera ca vor pleca la fel de repede. Oricum speranta se duce dracului ultima...Chiar ultima.
Si nu, nu s-a terminat...Nu se va termina niciodata, pentru ca viata nu poate fi frumoasa fara lucrurile rele care ajung sa se termine cu bine...Asta e frumusetea. Sa te tarasti prin cacat, sa suferi, sa plangi, pentru ca apoi sa fii mai fericit ca niciodata ca s-a terminat cu bine. Sa te certi, sa urlii, sa te contrazici, pentru ca apoi sa-ti dai seama cat de apropiata este relatia dintre voi. Sa-i critici, sa-i injuri, sa te ia la pumni cand ai gresit, ca apoi sa-ti dai seama ca ei sunt tovarasii tai, nu cei care te scot la cico prin cafenele pe Decebal sau cei care te duc in IDM la biliard...Sa le spui ca nu ai nevoie de ei, ca esti independent, ca te descurci fara ajutor, si apoi sa-ti dai seama cat au luptat pentru tine si cat de mult ii iubesti. Sa realizezi ca si reprosurile se fac din dragoste.
Si as mai continua cu...nu acum.
1. 6.45 a.m.
2. 8.25 a.m.
3. 10.00 p.m.
O zi de marti a devenit pentru mine mai rea decat orice zi de luni de pana acum, o veste foaaaarte proasta dimineata, o durere groaznica, lipsa de aer, respiratia taiata, chiul banal la prima ora, plictiseala, nervi!!!
Sooomn, mult. Trei ore de somn, chin, visez urat, filme proaste in capul meu, personaje cunoscute, persoane reale, prieteni, tovarasi, oameni dusi, calmi, nervosi, de toate felurile...
Si aveam o presimtire proasta inca de acum cateva zile, si am crezut ca e doar in capul meu, ca exagerez, ca de fapt ar trebui sa zambesc si sa merg mai departe, dar nuuu, nu e asa. Cand presimtirea se accentueaza, si cand se intampla ceva rau, nu poti sa treci asa usor peste.
Analiza, mai rau ca analiza matematica...E analiza mintala, este periculoasa, te poate distruge psihic, te poate face sa crezi ca provoci doar rau in jurul tau. Sau te poate face sa crezi ca toata lumea din jur iti provoaca tie rau. Si ajungi la concluzia cea mai apropiata de adevar: oricum ne facem rau unii altora; nu exista tap ispasitor, nu exista nimic.
Acolo sus exista cineva? Asta am auzit azi foarte des. Nu, nu exista, daca ar fi existat nu am fi fost asa...Exista, si a vrut sa demonstreze ceva cu asta. Da da, sigur ca exista, uite ce mi-a facut? Nuu, claaar...Daca ar fi existat ar fi evitat sa se intample asta. Noi oamenii ce suntem? Marionete? Gandim ca marionetele? Aaaa, daca de sus nu se trag sfori, eu de ce mi-as misca un deget pentru mine? Eu de ce as evita ceva, daca nu ma impinge cineva sa evit acel lucru? Exista sau nu, asta e o problema prea complexa...Exista sau nu, poate nu depinde chiar totul de ceva/cineva.
Daca faci o promisiune, tine-te de ea...Pentru ca atunci cand se vor strange multe, multe, muuulte promisiuni si nu le vei mai face fata, o sa-ti doresti sa nu fi cunoscut expresia "iti promit ca...". Daca nu ma cunosti, nu ma judeca, daca nu stii cum sunt si de ce fac anumite lucruri, nu ma cataloga, ca nu sunt niciun fel de obiect bizar dintr-un raft.
Pentru ca oricum eu ma consum mai mult decat trebuie, asa, vorbind la modul general, si pentru ca eu am un mare gol in stomac in momentul asta, si pentru ca nu mai plang...este cretin de amuzant. Nu mai pot sa plang, nu stiu de ce. Senzatia aceea exista, dar nu mai vine...Nu nu si nu. Si da, S a avut dreptate, au venit toate val, si pot spera ca vor pleca la fel de repede. Oricum speranta se duce dracului ultima...Chiar ultima.
Si nu, nu s-a terminat...Nu se va termina niciodata, pentru ca viata nu poate fi frumoasa fara lucrurile rele care ajung sa se termine cu bine...Asta e frumusetea. Sa te tarasti prin cacat, sa suferi, sa plangi, pentru ca apoi sa fii mai fericit ca niciodata ca s-a terminat cu bine. Sa te certi, sa urlii, sa te contrazici, pentru ca apoi sa-ti dai seama cat de apropiata este relatia dintre voi. Sa-i critici, sa-i injuri, sa te ia la pumni cand ai gresit, ca apoi sa-ti dai seama ca ei sunt tovarasii tai, nu cei care te scot la cico prin cafenele pe Decebal sau cei care te duc in IDM la biliard...Sa le spui ca nu ai nevoie de ei, ca esti independent, ca te descurci fara ajutor, si apoi sa-ti dai seama cat au luptat pentru tine si cat de mult ii iubesti. Sa realizezi ca si reprosurile se fac din dragoste.
Si as mai continua cu...nu acum.
1. 6.45 a.m.
2. 8.25 a.m.
3. 10.00 p.m.
25 octombrie 2010
Pur si simplu...:)
Cum sa nu fiu altfel, cum sa nu fiu diferita, cum? Cand totul este asa cum este? Cand nimic nu mai este vesel, si cand nu mai pot vedea pete de culoare aiurea asa, in aer?
Un zambet nu ai mai vazut in casa...De ce nu zambesti tu si pentru mine? Reprosuri, reprosuri, si iar reprosuri...De ce oamenii reproseaza exact greselile pe care le fac ei insisi?
De ce esti trista? Ce ai? Unde esti tu cea vorbareata? Est indragostita? Nu! Nu e vorba despre asta, cand esti indragostit nu te comporti asa...Ce ai patit? De ce ai patit tu toate astea? De ce nu-mi spui? Vorbeste!!! De ce nu vorbesti? Spune-mi!!!
Nu pot fi perfecta! Nu pot fi mereu asa cum vreti voi sa fiu...Si ce daca! Eu nu ma desconsider, mie sincer imi convine persoana mea, ma inteleg bine cu ea...cateodata!
De ce, de ce, de ce? Pentru ca sunt multe. Si nu le mai fac fata, inteleeegi? Si nu-ti voi spune toate astea niciodata, pentru ca tu NU ai putea sa intelegi! Eu nu ma exteriorizez, vezi tu...Eu nu spun, eu nu vorbesc, eu nu arat. Tu simti, dar o sa am eu grija ca de acum inainte sa nu mai simti. O sa ma ascund chiar mai bine decat pana acum. Si atunci TOTI vor fi fericiti. Intelegi? Asta este!!!
Nu mai scriu azi. Gata!
Un zambet nu ai mai vazut in casa...De ce nu zambesti tu si pentru mine? Reprosuri, reprosuri, si iar reprosuri...De ce oamenii reproseaza exact greselile pe care le fac ei insisi?
De ce esti trista? Ce ai? Unde esti tu cea vorbareata? Est indragostita? Nu! Nu e vorba despre asta, cand esti indragostit nu te comporti asa...Ce ai patit? De ce ai patit tu toate astea? De ce nu-mi spui? Vorbeste!!! De ce nu vorbesti? Spune-mi!!!
Nu pot fi perfecta! Nu pot fi mereu asa cum vreti voi sa fiu...Si ce daca! Eu nu ma desconsider, mie sincer imi convine persoana mea, ma inteleg bine cu ea...cateodata!
De ce, de ce, de ce? Pentru ca sunt multe. Si nu le mai fac fata, inteleeegi? Si nu-ti voi spune toate astea niciodata, pentru ca tu NU ai putea sa intelegi! Eu nu ma exteriorizez, vezi tu...Eu nu spun, eu nu vorbesc, eu nu arat. Tu simti, dar o sa am eu grija ca de acum inainte sa nu mai simti. O sa ma ascund chiar mai bine decat pana acum. Si atunci TOTI vor fi fericiti. Intelegi? Asta este!!!
Nu mai scriu azi. Gata!
19 octombrie 2010
Probabil
Probabil fiecare din voi are dreptate, eu sunt sigura ca probabil in fiecare dintre voi se ascunde un strop de adevar... Desi uneori imi dati impresia ca sunt, probabil, nebuna, ca probabil nu stiu nimic, sau ca probabil chiar le stiu pe toate, va iubesc pe fiecare in parte.
Si asa se duce si o zi foarte draguta de marti...Eu sunt fericita, chiar daca ieri mi-am uitat geaca si am inghetat de frig de dimineata pana la liceu, si dupa-amiaza pana acasa, si chiar daca probabil nu voi avea umbrela niciodata!
Probabil o sa fie bine. Probabil o sa-ti fie si tie bine...Sau voua. Probabil o sa-mi fie si mie bine, probabil o sa ne fie si noua bine, si probabil ca toate astea se vor intampla curand.
- Eu ma tin de cuvant, sa stii.
- Stiu ca tu te tii de cuvant.
- Ma bucur ca te-ai tinut de cuvant.
Si asa se duce si o zi foarte draguta de marti...Eu sunt fericita, chiar daca ieri mi-am uitat geaca si am inghetat de frig de dimineata pana la liceu, si dupa-amiaza pana acasa, si chiar daca probabil nu voi avea umbrela niciodata!
Probabil o sa fie bine. Probabil o sa-ti fie si tie bine...Sau voua. Probabil o sa-mi fie si mie bine, probabil o sa ne fie si noua bine, si probabil ca toate astea se vor intampla curand.
11 octombrie 2010
A te indragosti...in cateva randuri [XIX]
Ea nu credea ca se va insela vreodata in privinta acestor lucruri, insa acum i s-a dovedit ca majoritatea lucrurilor pe care le credea pana acum sunt false, si ca el este chiar diferit de felul in care si-l imagina. Se astepta? Nu...
va urma...
7 octombrie 2010
Praf.
Asta este ceea ce iti doresti acum?
Ai siguranta asta? Ai incredere in amestecul de ganduri, trairi si sentimente?
Ei bine, conteaza atat de mult ce spune el? Si pana la urma, te intereseaza parerea ei?
Si daca ar fi adevarat, ar deranja pe cineva? Crezi?
Ai siguranta asta? Ai incredere in amestecul de ganduri, trairi si sentimente?
Ei bine, conteaza atat de mult ce spune el? Si pana la urma, te intereseaza parerea ei?
Si daca ar fi adevarat, ar deranja pe cineva? Crezi?
Neintelegere.
Este pentru voi, si pentru "acele" lucruri.
Este pentru mine si pentru faptul ca voi ajunge candva sa fac acel pas.
Pentru ca mereu se poate mai bine de atat!
Este pentru mine si pentru faptul ca voi ajunge candva sa fac acel pas.
Pentru ca mereu se poate mai bine de atat!
4 octombrie 2010
A te indragosti...in cateva randuri [XVIII]
Ei desi ii placea, nu era 'acel ceva'...Astfel a renuntat la idee si s-a hotarat ca ii este mai bine asa.
Insa acum a aparut el, si nu poate sa creada ca a evitat atat de mult timp sa-l intalneasca. Ce se va intampla acum, nimeni nu stie, insa ea este din ce in ce mai nehotarata in ceea ce il priveste pe el.
va urma...
3 octombrie 2010
Pierduta in...
Atunci cand regasesti ceva, il pierzi din nou, doar pentru al regasi in altceva. Sau daca doar gasesti ceva, il pierzi pur si simplu pentru a-l regasi. Nimic nu ramane al tau pentru totdeauna. Nici macar propria ta viata.
Doar pentru faptul ca tin la tine si nu vreau sa ti se intamaple ceva rau, si pentru ca desi tu mi-ai zis ca ti-e frica, eu sunt cea care pierde aici.
Nu stiu daca pot sa-ti spun tie, insa eu cred ca stii mai bine decat mine ce se intampla. Si eu stiu ca tu constientizezi lucrul asta. Departarea, distanta lunga, de nestrabatut...Sunt doar lucruri care ne vor aduce in "acea" situatie.
Eu astept doar. Tu? Ce faci?
Stii deja...Sunt simple cuvinte, noi ne cunoastem.
Doar pentru faptul ca tin la tine si nu vreau sa ti se intamaple ceva rau, si pentru ca desi tu mi-ai zis ca ti-e frica, eu sunt cea care pierde aici.
Nu stiu daca pot sa-ti spun tie, insa eu cred ca stii mai bine decat mine ce se intampla. Si eu stiu ca tu constientizezi lucrul asta. Departarea, distanta lunga, de nestrabatut...Sunt doar lucruri care ne vor aduce in "acea" situatie.
Eu astept doar. Tu? Ce faci?
Stii deja...Sunt simple cuvinte, noi ne cunoastem.
28 septembrie 2010
7 pacate...
1. Tu nu iti dai seama...Esti afectuos, amuzant, si iti place sa ma privesti. Gesturile acestea, care noua ni se par normale, ei nu i se par. Incearca sa-ti dai seama ca iubirea nu invinge chiar orice.
2. Si ce daca am avut o parere proasta la inceput? Pai da, esti de treaba...Aparentele uneori insala, prima impresie nu este intotdeauna cea corecta...Uneori cand suntem noi, parem ceea ce nu suntem, si cand ne ascundem, de fapt ne deschidem mai mult decat ne imaginam.
3. Te iubesc. Momentele grele apropie doua persoane mult mai mult decat lucrurile bune...Cat o sa dureze, nu stiu, si nu ma intereseaza. Traieste pentru tine, si apoi pentru cei din jurul tau...Mereu alaturi.
4. Esti intre doua extreme destul de bizare pentru mine. Ne intelegem, ma bucur ca ne-am cunoscut dar imi pare rau de anumite lucruri din toata treaba asta. Poate o sa incerc sa nu mai fiu atat de sceptica.
5. Dupa atat timp am ajuns si aici...Deja ma simt normal, pentru ca nu e prima oara cand mi se intampla acest lucru...Inapt este cuvantul potrivit? Sau dulce?
6. Esti simpatic ma, esti de treaba, dar incearca sa faci ceva cu privirea aia...Stii tu la ce ma refer, vreau si eu sa ma simt in largul meu langa tine...Poti incerca?
7. Imi place...Si abia astept sa se intample anumite lucruri, sa fie asa cum vrei tu sa fie, sa facem ce stim noi mai bine, ce ne place noua cel mai mult. Sa mai avem noptile alea albe, si zilele alea...Si o sa fie bine. Sper. Cred.
25 septembrie 2010
A te indragosti...in cateva randuri [XVII]
Ochii lui ii transmit naivitate, buzele senzualitate, parul gingasie, iar restul a venit de la sine...Si cand il vede nu se gandeste decat...cum sa faca sa o sarute mai repede...Este indragostita? Nu stie...Insa dupa 8 scurte povesti, este ceea ce ii trebuie sa se linisteasca si sa revina la normal...
va urma...
21 septembrie 2010
Foc de artificii
O zi foarte draguta. Liceu-nervi, oameni prosti, oameni cu exces de ego.
Dristor. Tineretului-doi- glume, caterinca, dragut.
Acasa-nervi, lacrimi, neintelegere, reprosuri, sezamagire.
Vreau sa inteleg [din nou] cum se face ca...
Si cum de ti-am spus tocmai tie despre...
Si de ce dezamagesc din nou...
Sau din ce motiv eu inca...
Poate pentru ca incerc prea mult sa...
Desi nu reusesc mereu, nu consider ca...
In fine...
...oricum...
"...tragi,lupti, te zbati, faci sacrificii...nu e totul decat doar un simplu foc de artificii..."
[vezi Bitza-Tanar Cat Mai Tarziu]
15 august 2010
Pana data viitoare...
...las din nou totul in urma, plec lasand doar un zambet cald celor care ma privesc de la spate...
14 august 2010
Cand...totul se face scrum
Asa este cand crezi, cand speri, cand orgoliul dispare, cand iti ceri iertare, cand treci cu vederea, cand ierti, cand uiti, cand nu-ti pasa, cand te prabusesti, cand nu pui intrebari, cand asculti, cand te ridici, cand pierzi, cand razi, cand vorbesti, cand plangi, cand iti pasa, cand zambesti, cand esti sigur, cand observi, cand esti nesigur, cand daruiesti, cand dezamagesti, cand minti, cand joci totul pe o carte, cand ascunzi, cand sprijini, cand nu ai regrete, cand mizezi mai mult decat iti permiti, cand vrei, cand stii, cand incerci, cand esti indiferent, cand te straduiesti, cand nu iti pasa, cand iti place, cand esti fericit, cand respingi, cand conduci, cand domini, cand urassti, cand conspiri, cand iubesti, cand te trezesti la realitate, cand realizezi, cand iti dai seama ca e doar viata.
"Pot fi tare, pot fi slab, nu va conta vreodata...La cate pietre-n cap am luat normal c-am caracter de piatra..." [Vescan-Caracter de piatra]
"Pot fi tare, pot fi slab, nu va conta vreodata...La cate pietre-n cap am luat normal c-am caracter de piatra..." [Vescan-Caracter de piatra]
11 august 2010
How sweet can be that?
Sunt oameni care imi fac ziua mai buna, oameni care ma fac sa ajung cu moralul in pamant, oameni care ma lasa intr-o stare neutra, oameni care ma dezgusta, oameni pe care ii iubesc, oameni pe care ii respect, oameni la care tin, oameni cu care am impartit multe, oameni care au impartit cu mine multe, oameni care ma asculta, oameni care ma iubesc, oameni care imi intorc spatele, oameni pe care nu ii cunosc, oameni care ma fac fericita, oameni care tin la mine, oameni care ma dezamagesc, oameni care ma fac mandra, oameni care imi vad calitatile, oameni care imi vad defectele, oameni care ma accepta, oameni, oameni, oameni, care vin si pleaca.
Putini sunt insa, oamenii care desi uneori fac toate lucrurile de mai sus, raman.
In orice caz, in fiecare zi iau contact cu acesti oameni...Si le multumesc ca exista.
Do you rember those times?
"Maybe that's what happens
When a tornado meets a volcano..."
Putini sunt insa, oamenii care desi uneori fac toate lucrurile de mai sus, raman.
In orice caz, in fiecare zi iau contact cu acesti oameni...Si le multumesc ca exista.
Do you rember those times?
"Maybe that's what happens
When a tornado meets a volcano..."
29 iulie 2010
Compromis
Tu nu ai fost niciodata ca mine...ti-a pasat mai mult de altii. N-ai fost niciodata o persoana nonconformista, nu ai trait clipa la maxim fara a te uita daca cei din jur iti interpreteaza sau nu faptele. Stii...am vrut sa fim doar noi, sa facem ce vrem si ne place...Insa tu ai ascultat mai mult de ceilalti decat de tine. Interiorul tau a fost dominat de vorbele din jur, de replicile rautacioase ale altora.
Pana la urma, tu nu vei intelege niciodata ca eu vreau doar sa traiesc clipa, sa-mi vad de ale mele...
Crtica-ma, judeca-ma, spune-mi ca nu ma intereseaza ce parere au altii despre faptele mele! Pentru ca nu imi pasa de opinia lor! Eu stiu cine sunt si ce fac, indiferent de ce considera unii si altii.
Sa nu faci niciodata un compromis, nici macar in fata Apocalipsei...Asta a fost intotdeauna diferenta dintre noi.
5 iulie 2010
Un vis al cafelei
Imi era dor...
Abia trezita din somn, ducandu-ma spre baie ca si cum as fi teleghidata, ocolind printr-o miscare brusca frigiderul, parca intotdeauna pus in calea mea spre baie!
Cafeaua...Esenta care ma duce exact acolo unde as dori sa ma aflu...Cafeaua cu rom, o minunatie...Pentru cateva minute, am uitat de probleme, de ecuatiile complicate ale vietii si de treaba pe care o am...As putea sa anulez orice intalnire sau programare pe ziua de azi, orice drum, doar pentru a ramane cu a mea cafea tare, fara zahar, cu un strop de lapte; doar un strop...
Nu m-as plictisi niciodata...Mirosul romului imi zapaceste mintea, ma ameteste si in acelasi timp imi calmeaza fiecare ramasita nervoasa din minte...
Ma simt mai bine cu fiecare gura pe care o sorb din cana mea de cafea, din care ies aburi asa cum, parca, nu au mai iesit niciodata...Si acum, aburii se ridica spre nori, pleaca, isi iau la revedere de la mine, si imi soptesc un "pana maine dimineata..." Maine dimineata nu ma voi mai afla aici...Ma voi duce la aburii aceeia de iarba verde...ma voi afla in balansoar, tot singura, exact asa cum imi place sa savurez fiecare strop din esenta diminetilor de vara...imi iau la revedere de la aburii mei...urca incet, incet, lasandu-ma doar cu un gust negru pe cerul gurii... poate ajung ei in Jamaica in locul meu...pentru ca mie mi s-a terminat cafeaua!
29 iunie 2010
A te indragosti...in cateva randuri [XVI]
A dat nas in nas cu el, a pufnit-o rasul, s-a uitat in ochii lui, i-a zambit si spera ca il va reintalni...S-a indragostit...
va urma...
28 iunie 2010
Un sms ne-expediat.
Te iubesc...Si orice s-ar intampla eu sunt la un bip distanta...vreau sa iti fie si tie bine, sa zambesti cu adevarat, sa nu mai ascunzi durere in spatele imaginii linistite pe care o afisezi...vreau sa-l cunosc pe acel "tu" pe care eu nu l-am cunoscut niciodata. Acel "tu" care nu plange, este puternic si lupta pentru ceva mai bun. Si nu conteaza cat va trebui sa astept. Eu pot astepta mult, atat timp cat stiu ca merita sa te vad fericit. Vreau sa ai mai multa grija de tine insuti, sa nu-ti mai pese atat de mult de prieteni si de iubire. Vreau sa te tii de 'acea' promisiune pe care mi-ai facut-o, s-o lasi mai moale cu chestiile nocive. Da, imi pasa, pentru ca stiu ca acolo in tine exista un alt "tu", care e dispus sa stearga tot cu buretele si sa-si scrie o noua poveste pe tabla proaspata curatata. Coincidenta a fost ca eu sa te intalnesc dupa...accidentul lui B. Coincidenta a fost ca noi doi sa ne asemanam. Eu nu cred in coincidente! Picul de speranta care ti-a mai ramas in tine, nu-l irosi. Te iubesc!
9 iunie 2010
Sentiment de vina
Vreau sa-ti arat lucrurile astea, doar ca intotdeauna ajung sa am un esec.
Fac ce fac si tot te dezamagesc...
Vreau sa te vad zambind pentru ca am facut eu ceva pentru tine.
Vreau sa te mandresti cu faptul ca eu fac ceva pentru noi.
Te iubesc!
Fac ce fac si tot te dezamagesc...
Vreau sa te vad zambind pentru ca am facut eu ceva pentru tine.
Vreau sa te mandresti cu faptul ca eu fac ceva pentru noi.
Te iubesc!
6 iunie 2010
A te indragosti...in cateva randuri [XV]
Inca o data a renuntat la tot. Inca o data a luat-o de la capat. Inca o data s-a indragostit de cine nu trebuie...Si pentru ca i-a fost greu sa aleaga intre alb si negru, va avea din nou o perioada gri. Insa continua sa lupte pentru...iubire.
Iar parfumul lui...inca persista pe pielea ei...
Iar parfumul lui...inca persista pe pielea ei...
va urma...
30 mai 2010
Suicid la miezul noptii
Asta inseamna viata: sa razi si sa-i iubesti pe ceilalti...Pentru ca atunci cand cineva drag moare, nu inseamna ca a disparut pentru totdeauna, deoarece amintirile placute si trairile intense nu dispar din inima unui om.
26 mai 2010
Doi iepuri dintr-o lovitura!
El este un vanator foarte priceput. Pandeste prada, o urmareste luni de zile, si apoi se napusteste asupra ei, lasand-o fara suflare. Iepurii se prind greu. Sunt iuti si vigilenti, nu se lasa usor prinsi, si mai ales, pot ameti vanatorul de tot.
Insa el a uitat un lucru pe care il invatase de mult. Niciodata nu trebuie sa vaneze doi iepuri. Pentru ca este imposibil sa prinda doi iepuri dintr-un foc.
Asta pentru ca pe unul dintre iepuri ar putea sa-l prinda, sa-l savureze pana la ultima picatura, dar pe celalalt...pe celalalt il va rani doar.
Ei bine, acel iepure ranit va sti ca a fost lasat sa sangereze in singuratate, in favoarea altui iepure. Si se va intreba de ce vanatorul nu l-a luat pe el, si l-a preferat pe cel impuscat. Iepurele ranit nu intelege de ce vanatorul nu l-a lasat sa-si vada de plimbarea lui linistita pe camp...De ce vanatorul i-a iesit in cale si a vrut sa-l impuste, desi avea alt iepure in sac?
Lacomia vanatorului este mult prea mare. Oare se va simti neputincios vanatorul, stiind ca a scapat un iepure? Sau oare va avea macar pe constiinta suferinta iepurelui ranit? Oare se va multumi cu iepurele impuscat? Oare iepurele din sacul vanatorului stie ca acesta vrea mai mult decat poate duce?
Oare vanatorul va avea curajul sa caute iepurele ranit si sa recunoasca in fata lui ca a gresit? Sa-i spuna de ce l-a lasat sangerand pe camp...?
Iepurii nu sunt prinsi, se lasa prinsi. Mama natura daruieste, pentru ca se asteapta sa primeasca. Oricum daruieste mult mai mult decat ar trebui...Si pentru ce? Oamenii sunt nerecunoscatori.
25 mai 2010
A te indragosti...in cateva randuri [XIV]
Ar fi dispusa sa iubeasca din nou? Da...Dupa un timp lung de framantari emotionale, si-a dat seama ca lasand la o parte prostiile, certurile si despartirile, iubirea consta in ceva mult mai mult decat a avea o persoana alaturi.
A patit-o pentru prima oara in viata ei...Acum nu are altceva de facut decat sa astepte sa se poata atasa de el.
va urma...
18 mai 2010
Daca eu as muri, tie ti-ar fi mai bine?
Cand ziua dispare, noaptea este fericita ca se poate arata, stelele se intrec in stralucire, iar luna-si asterne frumusetea asupra Pamantului.
Cand iarna dispare, ghioceii sunt fericiti, deoarece se pot juca asa naivi cum sunt ei in gradina.
Cand o floare moare, pamantul este fericit, pentru ca poate da nastere altor flori de o mie de ori mai frumoase.
Cand lumina se stinge, intunericul este fericit ca poate invalui intreaga materie in propria existenta.
Cand somnul se asterne pe ploape, visele se simt libere sa invaluie subconstientul omului.
Cand vantul nu mai bate, frunzele pot sta linistite.
Sunt multe lucruri in lume ce nu se pot intampla decat daca alte lucruri se naruiesc.
Daca ea dispare, oare el va putea fi fericit?
17 mai 2010
A te indragosti...in cateva randuri [XIII]
Stie ca iubirea nu se vorbeste, nu se vede, nu se atinge, nu se gusta, nu se miroase, ci se simte. Din acest motiv orice om, fie el orb, surd, mut, poate iubi.
Intr-un fel si-ar dori sa nu mai iubeasca niciodata...pentru ca odata cu o noua iubire, urmeaza o noua despartire, deci o noua rana in sufletul ei. Dar oare s-a intrebat vreodata cate persoane a ranit ea? Egoista...
Intr-un fel si-ar dori sa nu mai iubeasca niciodata...pentru ca odata cu o noua iubire, urmeaza o noua despartire, deci o noua rana in sufletul ei. Dar oare s-a intrebat vreodata cate persoane a ranit ea? Egoista...
va urma...
Nu lasa pe maine...
Cand ii spui unei persoane ca-i vei dezvalui un anumit secret inainte sa moara, gandeste-te ca poate acea persoana-si va dori sa moara inainte de vreme, doar pentru a afla ceea ce-si doreste.
Acesta este motivul pentru care M. s-a sinucis. Si acum ce vei face pentru a face ce nu ai putut sa faci cu ani in urma? Te vei sinucide si tu? Crezi ca acolo, undeva, te vei intalni cu el?
Acesta este motivul pentru care M. s-a sinucis. Si acum ce vei face pentru a face ce nu ai putut sa faci cu ani in urma? Te vei sinucide si tu? Crezi ca acolo, undeva, te vei intalni cu el?
13 mai 2010
Ema
-->
Siruri de lacrimi se scurg pe obrajii ei pali. Ea apare ca o fiinta pura, inocenta, fara pic de vulgaritate. Si ochii ei albastri se uita speriati la el...Nu-i poate rezista, dar in acelasi timp ii este frica de ce se va intampla.
O cheama Ema. Are 19 ani, si o mama mult prea aspra, care nu-i intelege nevoile de afectiune din partea unei persoane de sex opus.
El...Are 20 ani. Il cheama Ionut. O iubeste mai presus de orice, si o doreste doar pentru el.
In urma cu trei ani, a ucis un om. In urma unui joc de poker si a catorva shoturi de whiskey o viata s-a sfaramat dintr-un singur foc de arma. Dar de atunci s-a schimbat. In ziua in care a implinit 18 ani, parintii lui au murit intr-un accident de masina. Din acea zi, nu s-a mai dus la clubul de poker, nu a mai baut si a jurat ca va deveni cineva in viata. A fost admis la facultatea de medicina, si s-a angajat la o firma particulara. Si-a consolidat prezentul si continua sa aiba grija de viitorul sau. Ema stie, intelege, il cunoaste asa cum nimeni nu l-a mai cunoscut, dar mama ei nu accepta un "criminal" in preajma fetei sale. Astfel cei doi par a nu avea nicio sansa impreuna...
Ei sunt indragostiti inca de cand Ema avea 15 ani. Ea, fata cuminte din cartier se indragostise de un golan. Aceasta dragoste, pornita dintr-un simplu sarut furat de Ionut, acum a ajuns o adevarata iubire. Se doresc unul pe celalalt mai presus de orice...Ema se gandeste la el zilnic, iar el face planuri de casatorie, ii vorbeste despre o casa la curte doar a lor, ii implora Emei sa-i promita ca-i va umple casa de copii si se gandeste deja la cum vor fi decorate camerele micutilor.
Trec luni amagitoare pentru Ema, in care nimic nu se schimba. Astfel, Ionut isi ia inima-n dinti si se duce la mama ei. Dupa o discutie lunga intre cei doi, Ema tremura mai rau decat o cladire la un cutremur. Nu stie ce se intampla, si despre ce pot discuta cei doi zeci de minute...
Intr-un final, Ionut iese din incaperea in care a discutat cu mama Emei, si cu lacrimi in ochi, o intreaba:
-De ce nu mi-ai spus?
-...
-Ema, m-ai mintit!
-Dar...am vrut ca totul sa fie bi...
-Nu intelegi, nu-i asa? Nu imi pasa de nimic pe lumea asta, asa cum imi pasa de tine. Te iubesc, si indiferent de ce se intampla sentimentele mele vor ramane aceleasi.
-Ionut...daca voi muri, te vei mai gandi la mine...?
-Ema, cancerul la san se vindeca!!!
Frustrarea lui Ionut se accentueaza din ce in ce mai mult...Ema i-a ascuns un lucru atat de important...
Intre Ema si mama ei are loc o cearta incredibila. Peste noapte, Ema si Ionut fug impreuna in alt oras, singurul indiciu pe care acestia il lasa fiind un biletel pe care scrie: 'mama, te iubesc. dar intr-o zi tu nu vei mai fi. iar ionut este singurul om din lume care va putea estompa golul din inima mea...' Mama Emei este distrusa...Peste luni de zile, se schimba complet...Nu mai este aceeasi femeie, nu se mai duce sa joace tabinet sambata seara, precum obisnuia, ci sta inchisa toata ziua in casa, crosetand hainute pentru copii, cum obisnuia sa faca in urma cu muuulti ani in urma, cand Ema era o copila.
Trec anii, si in casa Emei si a lui Ionut bucuria se vede din orice unghi. Au 3 copii. Doi baieti gemeni, unul blond, ca ea, celalalt brunet, ca el, si o fata cu doi ani mai mica, avand un par lung, blond si aspru precum spicele de grau. In curtea lor se aud doar rasetele copiilor, ale Emei si ale lui Ionut.
Intr-o zi, Ionut vine acasa de la servici si o gaseste pe Ema plangand. Acest lucru nu il mai vazuse de la nasterea gemenilor. Uimit, o ia in brate si ii sterge lacrimile. O saruta, iar ea plange si mai tare. Intr-un final, Ionut si-a dat seama si i-a spus:
-Sambata mergem, iubita.
Ea surade, si-l ia in brate. Stia ca va intelege.
Vineri seara, in timp ce impacheteazaprajiturele si jucariile copiilor, Ionut si Ema sunt seriosi, gandindu-se la reactia ei...
A doua zi, spre dupa-amiaza, ajunsi la vechea casa, sunt cuprinsi de un val de amintiri...Bat in usa de scandura veche, si o vad indreptandu-se cu pasi lenti, lucru total neobisnuit, astfel ca ea, in trecut, cand suna soneria se ridica din pat in doi timpi si parca alerga spre usa. Cand mama Emei deschide usa si ii vede in partea cealalta a pragului, bufneste in plans. Isi strange fiica in brate, si ii pofteste in casa. Bucuria din inima ei este de neimaginat. Dupa ce isi cunoaste nepoteii, se indreapta spre Ionut, il strange parintesc in brate si ii spune:
-Nu am inteles...Atat amar de vreme...Atati ani de singuratate, pentru neintelegerea mea...Sunteti minunati, copii. Ai grija de Ema.
Iau cina in familie, iar mama Emei observa ca aceasta i-a furat secretele pentru prajoturi. Batrana le arata nepotilor ei hainutele crosetate in tot acest timp...Ema si Ionut sunt placut surprinsi si sunt bucurosi sa le accepte.
Mama ei pregateste doua camere pentru dormit, si se duce la culcare. In dimineata urmatoare, Ema pregateste micul de jun. Insa batrana nu cobora in salon. Ionut urca la etaj, bate la usa batranei, si nu primeste niciun raspuns. Intra si o gaseste pe batrana aproape moarta, intinsa in pat, cu ochii inchisi. Ii prinde mana in a lui, o striga pe Ema, insa pana apuca aceasta sa sune la ambulanta, batrana moare cu Ionut tinand-o de mana, ultima ei dorinta fiind aceea de a avea grija de fiica sa.
La inmormantare, Ema apare exact ca in adolescenta. Cu lacrimi scurse pe obrajii ei pali, ca o fiinta pura, inocenta, fara pic de vulgaritate.
O cheama Ema. Are 19 ani, si o mama mult prea aspra, care nu-i intelege nevoile de afectiune din partea unei persoane de sex opus.
El...Are 20 ani. Il cheama Ionut. O iubeste mai presus de orice, si o doreste doar pentru el.
In urma cu trei ani, a ucis un om. In urma unui joc de poker si a catorva shoturi de whiskey o viata s-a sfaramat dintr-un singur foc de arma. Dar de atunci s-a schimbat. In ziua in care a implinit 18 ani, parintii lui au murit intr-un accident de masina. Din acea zi, nu s-a mai dus la clubul de poker, nu a mai baut si a jurat ca va deveni cineva in viata. A fost admis la facultatea de medicina, si s-a angajat la o firma particulara. Si-a consolidat prezentul si continua sa aiba grija de viitorul sau. Ema stie, intelege, il cunoaste asa cum nimeni nu l-a mai cunoscut, dar mama ei nu accepta un "criminal" in preajma fetei sale. Astfel cei doi par a nu avea nicio sansa impreuna...
Ei sunt indragostiti inca de cand Ema avea 15 ani. Ea, fata cuminte din cartier se indragostise de un golan. Aceasta dragoste, pornita dintr-un simplu sarut furat de Ionut, acum a ajuns o adevarata iubire. Se doresc unul pe celalalt mai presus de orice...Ema se gandeste la el zilnic, iar el face planuri de casatorie, ii vorbeste despre o casa la curte doar a lor, ii implora Emei sa-i promita ca-i va umple casa de copii si se gandeste deja la cum vor fi decorate camerele micutilor.
Trec luni amagitoare pentru Ema, in care nimic nu se schimba. Astfel, Ionut isi ia inima-n dinti si se duce la mama ei. Dupa o discutie lunga intre cei doi, Ema tremura mai rau decat o cladire la un cutremur. Nu stie ce se intampla, si despre ce pot discuta cei doi zeci de minute...
Intr-un final, Ionut iese din incaperea in care a discutat cu mama Emei, si cu lacrimi in ochi, o intreaba:
-De ce nu mi-ai spus?
-...
-Ema, m-ai mintit!
-Dar...am vrut ca totul sa fie bi...
-Nu intelegi, nu-i asa? Nu imi pasa de nimic pe lumea asta, asa cum imi pasa de tine. Te iubesc, si indiferent de ce se intampla sentimentele mele vor ramane aceleasi.
-Ionut...daca voi muri, te vei mai gandi la mine...?
-Ema, cancerul la san se vindeca!!!
Frustrarea lui Ionut se accentueaza din ce in ce mai mult...Ema i-a ascuns un lucru atat de important...
Intre Ema si mama ei are loc o cearta incredibila. Peste noapte, Ema si Ionut fug impreuna in alt oras, singurul indiciu pe care acestia il lasa fiind un biletel pe care scrie: 'mama, te iubesc. dar intr-o zi tu nu vei mai fi. iar ionut este singurul om din lume care va putea estompa golul din inima mea...' Mama Emei este distrusa...Peste luni de zile, se schimba complet...Nu mai este aceeasi femeie, nu se mai duce sa joace tabinet sambata seara, precum obisnuia, ci sta inchisa toata ziua in casa, crosetand hainute pentru copii, cum obisnuia sa faca in urma cu muuulti ani in urma, cand Ema era o copila.
Trec anii, si in casa Emei si a lui Ionut bucuria se vede din orice unghi. Au 3 copii. Doi baieti gemeni, unul blond, ca ea, celalalt brunet, ca el, si o fata cu doi ani mai mica, avand un par lung, blond si aspru precum spicele de grau. In curtea lor se aud doar rasetele copiilor, ale Emei si ale lui Ionut.
Intr-o zi, Ionut vine acasa de la servici si o gaseste pe Ema plangand. Acest lucru nu il mai vazuse de la nasterea gemenilor. Uimit, o ia in brate si ii sterge lacrimile. O saruta, iar ea plange si mai tare. Intr-un final, Ionut si-a dat seama si i-a spus:
-Sambata mergem, iubita.
Ea surade, si-l ia in brate. Stia ca va intelege.
Vineri seara, in timp ce impacheteazaprajiturele si jucariile copiilor, Ionut si Ema sunt seriosi, gandindu-se la reactia ei...
A doua zi, spre dupa-amiaza, ajunsi la vechea casa, sunt cuprinsi de un val de amintiri...Bat in usa de scandura veche, si o vad indreptandu-se cu pasi lenti, lucru total neobisnuit, astfel ca ea, in trecut, cand suna soneria se ridica din pat in doi timpi si parca alerga spre usa. Cand mama Emei deschide usa si ii vede in partea cealalta a pragului, bufneste in plans. Isi strange fiica in brate, si ii pofteste in casa. Bucuria din inima ei este de neimaginat. Dupa ce isi cunoaste nepoteii, se indreapta spre Ionut, il strange parintesc in brate si ii spune:
-Nu am inteles...Atat amar de vreme...Atati ani de singuratate, pentru neintelegerea mea...Sunteti minunati, copii. Ai grija de Ema.
Iau cina in familie, iar mama Emei observa ca aceasta i-a furat secretele pentru prajoturi. Batrana le arata nepotilor ei hainutele crosetate in tot acest timp...Ema si Ionut sunt placut surprinsi si sunt bucurosi sa le accepte.
Mama ei pregateste doua camere pentru dormit, si se duce la culcare. In dimineata urmatoare, Ema pregateste micul de jun. Insa batrana nu cobora in salon. Ionut urca la etaj, bate la usa batranei, si nu primeste niciun raspuns. Intra si o gaseste pe batrana aproape moarta, intinsa in pat, cu ochii inchisi. Ii prinde mana in a lui, o striga pe Ema, insa pana apuca aceasta sa sune la ambulanta, batrana moare cu Ionut tinand-o de mana, ultima ei dorinta fiind aceea de a avea grija de fiica sa.
La inmormantare, Ema apare exact ca in adolescenta. Cu lacrimi scurse pe obrajii ei pali, ca o fiinta pura, inocenta, fara pic de vulgaritate.
11 mai 2010
Poezie
Pentru ca e aproape miezul noptii, si pentru ca somnul zace-n mine, dar inca nu-si impune punctul de vedere...Ora de poezie.
Poeziile mele preferate...Hm...Doi autori preferati:
-->
Pe rogojini din pai de-orez,
Fo-hi, spre piscul aiurarii,
E dus de visul lui chinez.
Scapat de chinul zbuciumarii,
Senin ca dupa-un meterez,
Fumeaza opiumul uitarii
Pe rogojini din pai de-orez.
Iar cand soseste-al noptii miez
Ce-l urca-n slava imbatarii,
Deplin se da halucinarii
Ce-atunci e singurul sau crez,
Fumandu-si opiumul uitarii.
Trec aproape-n pielea goala.
Poarta negre-adancituri
Pe sub ochii lor de smoala.
Pe neghiobi ii baga-n boala,
Schimba-n robi pe casca-guri.
Istovite taraturi
Trec aproape-n pielea goala.
LaMontmartre e rascoala
Cand, din craci facand figuri,
Cu murdare strambaturi
Dau pe fata ce-au sub poala,
Istovite taraturi.
III. Geniurilor
Buffon laisse gronder l’envie,
C’est l’hommage de sa terreur.
Que peut sur l’clat de ta vie
Son obscure et lache fureur!...
(LEBRUN)
Invidia neagra in van se tot lupta
C-o inimavila
Sa sfarme aceea ce voi ati creat,
Caci Iadul la ceruri s-atinga nu poate
Si-n sumbru-ntuneric Satana sa-noate
Mereu e fortat!
In van contra voastra pigmeii cuteaza
Sa-si verse veninul de care turbeaza,
Pigmeii ce-n lume nici urma nu las’!...
Ei vor ca sa zboare cu aripi de ceara
Si lesne le-nmoaie lumina solara
Spre soare-nainte de-a face un pas!
Audacie mare pe dansii-i domneste
Cand micul lor suflet amar va huleste!...
Triumful lor insa e-n veci momentan!
Byron n-a fost oare, chiar el, a lor prada?
Si-ndata pigmeii putura sa vada
Ca lupta in van!
O! Geniuri! voua aceasta cantare
Inchin, caci voi singuri fuserati in stare
Invidia oarba a nesocoti,
Urmand inainte pe calea frumoasa
Atata de dulce s-atat de spinoasa
Ce-atatia cuteaza a dispretui!
Si tie, junime, in care straluce
Scanteia cea sacra cu flacara-i dulce,
Debilele-mi versuri si tie dedic;
Mergi dar inainte si nu privi-n urma
Multimea de oameni compacti intr-o turma
Cu sufletul mic!
Derada! derada! fiintele brute
Si geniul vostru s-a voastra virtute!...
Voi mergeti-nainte!... Lasati-i pe ei!
Desfraul le roade si viata, si minte...
Tartarul cel negru le este parinte!
La forma sunt oameni, la suflet, pigmei.
IV. Aripi
Prin al vietii mare poate, mintea mea o ratacesc,
Si de bunavoie singur cu sperante m-amagesc,
Imi creez naluci de aur, intamplari nepomenite,
Urmarindu-le sub farmec, cu privirile uimite.
Poezie! Tu atuncea, si cand umblu, si cand stau,
Imi pui aripile-albastre ce avanturile-mi dau;
Nu e stavila pe care sa n-o trec prin cugetare
Si-ntamplarile-asteptate le astept fara-ncetare!
Aci dau de o comoara ce se afla-n al meu drum
Si ma-mbat de bogatie cum te-mbeti de un parfum.
Aci vad ca tot poporul ma ridica la marire,
Fermecat de-o vorba numai, de-o miscare, de-o privire,
Aci sutele de veacuri ce-au sa nasca vin pe rand
Cu minuni stralucitoare ca sa umple al meu gand.
Aci-n fruntea unei oaste vitejesti ma vad deodata,
Coifurile scanteiaza, tobele incep sa bata...
Aci statele din lume vanturandu-le, in mine
Simt din nou tumultul vietii si renasc dintre ruine.
Aci singur si de lume izolat, adancul cer
Imi deschide poarta sacra a obstescului mister
Si cu gandul ce sclipeste la lumina poeziei
Vad in stelele de aur alfabetul veciniciei!
Aripi! printre cate visuri poleite ma purtati!
Cate raze pe-a mea frunte puneti daca va miscati!
De cat soare acest suflet nu mi-l umpleti? Ce splendoare
De albastru si de rosu nu-ntrevad mangaietoare!
Cate perle de-ar monie se desira-n jurul meu
Cand prin inima ma faceti sa vorbesc cu Dumnezeu!
Aripi! Voi sunteti misterul ce multimea nu pricepe,
Focul sacru ce sub tample lumile si le concepe,
Soaptele ce se preschimba intr-un cantec nesfarsit,
Dus de-a ingerilor voce pan’ la cer nemarginit!
Ion Minulescu:
I. Fapt divers
doctorului C. Bibicescu
Azi-noapte...
Femeia care ma iubea —
O mica poema-n proza din opera mea —
Mi-a-ncuiat odaia unde nopti de-a randul
Amandoi dormisem
Si pacatuisem,
Dupa cum ne batea gandul,
Nervii
Si literatura,
Cand cu ochii,
Cand cu gura,
Cind cu trupul nesatul
De orgia bizantina din Stambul
Si de tot ce ne-ntregea
In odaia-n care ea,
Profitind de faima mea,
Ma iubea fara perdea
Cu acelasi “va urma”,
Ingradit in ghilimele,
Ca sa stam pe veci inchisi in ele...
Dar azi-noapte gluma unui tipograf
Mica mea poema-n proza
Mi-a facut-o... praf!...
Si...pe “banca verde unde doarme ploaia”,
Ca-ntr-o poezie de Henri Bataille,
Mi-am culcat azi-noapte pentru prima oara
Vechiul guturai
Si surpriza noua
C-as putea dormi si-afara,
Chiar cand ploua,
Fara sa regret nimic...
Nici fresca de mozaic
Ce-i impodobea odaia —
Balamuc de voluptate
Si pacate
Perimate, —
Nici gura femeii care ma iubea
Si ma destepta
Cu aceleasi buze rosii, de lalea,
Rasarite peste noapte, printre perne,
Din sofa!...
Vai de mine!...
Vai de ea!...
Vai de manuscrisul meu neterminat,
Fara “bun de imprimat”...
Vai de buzele ei rosii,
Sarutate-n vis doar de cocosii
Iadului —
Suspect refren,
Din Marsul funebru de Chopin...
Cut-cu-ri-gu! ding... dong... ding...
Lumanarile de ceara din odaia ei se sting,
Iar pe “banca verde”, unde dorm cu ploaia
Canta cucuvaia!...
II. Romanta ultimului sarut
Opreste-ma!...
Nu ma lasa
Sa te sarut,
Caci gura mea
In clipa-n care iti saruta gura
Iti soarbe lacoma si respirarea
Cu care-ti prelungesti caricatura
Pe care bunul Dumnezeu
Ti-a creionat-o dupa chipul sau —
Asa cum i-a dictat-o inspirarea!...
Opreste-ma!...
Nu ma lasa
Se te sarut,
Caci gura mea
E gura care nu saruta
Decat cu sarutarea muta
A celor ce,-mpacati cu cele sfinte,
Pornesc cu talpile-nainte
Si-n gura cu cate o floare,
Culeasa-anume pentru cine moare!...
Opreste-ma!...
Nu ma lasa
Sa te sarut,
Caci gura mea
Saruta fara... “va urma”.
Iar maine-n zori cand voi pleca,
In gura mea
Cu respirarea ta,
Nu-ti voi lasa — drept amintire —
Decat portretul meu pe poarta,
O zi de doliu-n calendar,
Nota de plata la dricar
Si... “Vesnica ta pomenire”
Pe fundul celor opt pahare
De tuica fiarta,
Golite dupa-nmormantare
De cei opt ciocli ce-ti purtara
Cosciugul in spinare.
Opreste-ma!...
Nu ma lasa
Sa te sarut,
Caci gura mea
N-a sarutat decat asa
Cum a vrut Ea...
Si tot asa va saruta mereu,
Fiindca — fatal — nu sarut Eu,
Saruta numai Gura mea...
III. Romanta negativa
N-a fost nimic din ce-a putut sa fie,
Si ce-a putut sa fie s-a sfarsit...
N-a fost decat o scurta nebunie
Ce-a-nsangerat o lama, lucioasa, de cutit!...
N-am fost decat doi calatori cu trenul,
Ce ne-am urcat in tren fara tichete
Si fara nici un alt bagaj decat refrenul
Semnalului de-alarma din perete!...
Dar n-am putut calatori-mpreuna...
Si fiecare-am coborat in cate-o gara,
Ca doua veverite-nspaimantate de fur tuna —
Furtuna primei noastre nopti de primavara!
Poeziile mele preferate...Hm...Doi autori preferati:
-->
Alexandru Macedonski:
I. Rondelul opiumului
Fumandu-si opiumul uitarii
Pe rogojini din pai de-orez,
Fo-hi, spre piscul aiurarii,
E dus de visul lui chinez.
Scapat de chinul zbuciumarii,
Senin ca dupa-un meterez,
Fumeaza opiumul uitarii
Pe rogojini din pai de-orez.
Iar cand soseste-al noptii miez
Ce-l urca-n slava imbatarii,
Deplin se da halucinarii
Ce-atunci e singurul sau crez,
Fumandu-si opiumul uitarii.
II. Rondelul ticalosilor
Istovite taraturi
Trec aproape-n pielea goala.
Poarta negre-adancituri
Pe sub ochii lor de smoala.
Pe neghiobi ii baga-n boala,
Schimba-n robi pe casca-guri.
Istovite taraturi
Trec aproape-n pielea goala.
La
Cand, din craci facand figuri,
Cu murdare strambaturi
Dau pe fata ce-au sub poala,
Istovite taraturi.
III. Geniurilor
Buffon laisse gronder l’envie,
C’est l’hommage de sa terreur.
Que peut sur l’clat de ta vie
Son obscure et lache fureur!...
(LEBRUN)
Invidia neagra in van se tot lupta
C-o inima
Sa sfarme aceea ce voi ati creat,
Caci Iadul la ceruri s-atinga nu poate
Si-n sumbru-ntuneric Satana sa-noate
Mereu e fortat!
In van contra voastra pigmeii cuteaza
Sa-si verse veninul de care turbeaza,
Pigmeii ce-n lume nici urma nu las’!...
Ei vor ca sa zboare cu aripi de ceara
Si lesne le-nmoaie lumina solara
Spre soare-nainte de-a face un pas!
Audacie mare pe dansii-i domneste
Cand micul lor suflet amar va huleste!...
Triumful lor insa e-n veci momentan!
Byron n-a fost oare, chiar el, a lor prada?
Si-ndata pigmeii putura sa vada
Ca lupta in van!
O! Geniuri! voua aceasta cantare
Inchin, caci voi singuri fuserati in stare
Invidia oarba a nesocoti,
Urmand inainte pe calea frumoasa
Atata de dulce s-atat de spinoasa
Ce-atatia cuteaza a dispretui!
Si tie, junime, in care straluce
Scanteia cea sacra cu flacara-i dulce,
Debilele-mi versuri si tie dedic;
Mergi dar inainte si nu privi-n urma
Multimea de oameni compacti intr-o turma
Cu sufletul mic!
Derada! derada! fiintele brute
Si geniul vostru s-a voastra virtute!...
Voi mergeti-nainte!... Lasati-i pe ei!
Desfraul le roade si viata, si minte...
Tartarul cel negru le este parinte!
La forma sunt oameni, la suflet, pigmei.
IV. Aripi
Prin al vietii mare poate, mintea mea o ratacesc,
Si de bunavoie singur cu sperante m-amagesc,
Imi creez naluci de aur, intamplari nepomenite,
Urmarindu-le sub farmec, cu privirile uimite.
Poezie! Tu atuncea, si cand umblu, si cand stau,
Imi pui aripile-albastre ce avanturile-mi dau;
Nu e stavila pe care sa n-o trec prin cugetare
Si-ntamplarile-asteptate le astept fara-ncetare!
Aci dau de o comoara ce se afla-n al meu drum
Si ma-mbat de bogatie cum te-mbeti de un parfum.
Aci vad ca tot poporul ma ridica la marire,
Fermecat de-o vorba numai, de-o miscare, de-o privire,
Aci sutele de veacuri ce-au sa nasca vin pe rand
Cu minuni stralucitoare ca sa umple al meu gand.
Aci-n fruntea unei oaste vitejesti ma vad deodata,
Coifurile scanteiaza, tobele incep sa bata...
Aci statele din lume vanturandu-le, in mine
Simt din nou tumultul vietii si renasc dintre ruine.
Aci singur si de lume izolat, adancul cer
Imi deschide poarta sacra a obstescului mister
Si cu gandul ce sclipeste la lumina poeziei
Vad in stelele de aur alfabetul veciniciei!
Aripi! printre cate visuri poleite ma purtati!
Cate raze pe-a mea frunte puneti daca va miscati!
De cat soare acest suflet nu mi-l umpleti? Ce splendoare
De albastru si de rosu nu-ntrevad mangaietoare!
Cate perle de-ar monie se desira-n jurul meu
Cand prin inima ma faceti sa vorbesc cu Dumnezeu!
Aripi! Voi sunteti misterul ce multimea nu pricepe,
Focul sacru ce sub tample lumile si le concepe,
Soaptele ce se preschimba intr-un cantec nesfarsit,
Dus de-a ingerilor voce pan’ la cer nemarginit!
Ion Minulescu:
I. Fapt divers
doctorului C. Bibicescu
Azi-noapte...
Femeia care ma iubea —
O mica poema-n proza din opera mea —
Mi-a-ncuiat odaia unde nopti de-a randul
Amandoi dormisem
Si pacatuisem,
Dupa cum ne batea gandul,
Nervii
Si literatura,
Cand cu ochii,
Cand cu gura,
Cind cu trupul nesatul
De orgia bizantina din Stambul
Si de tot ce ne-ntregea
In odaia-n care ea,
Profitind de faima mea,
Ma iubea fara perdea
Cu acelasi “va urma”,
Ingradit in ghilimele,
Ca sa stam pe veci inchisi in ele...
Dar azi-noapte gluma unui tipograf
Mica mea poema-n proza
Mi-a facut-o... praf!...
Si...pe “banca verde unde doarme ploaia”,
Ca-ntr-o poezie de Henri Bataille,
Mi-am culcat azi-noapte pentru prima oara
Vechiul guturai
Si surpriza noua
C-as putea dormi si-afara,
Chiar cand ploua,
Fara sa regret nimic...
Nici fresca de mozaic
Ce-i impodobea odaia —
Balamuc de voluptate
Si pacate
Perimate, —
Nici gura femeii care ma iubea
Si ma destepta
Cu aceleasi buze rosii, de lalea,
Rasarite peste noapte, printre perne,
Din sofa!...
Vai de mine!...
Vai de ea!...
Vai de manuscrisul meu neterminat,
Fara “bun de imprimat”...
Vai de buzele ei rosii,
Sarutate-n vis doar de cocosii
Iadului —
Suspect refren,
Din Marsul funebru de Chopin...
Cut-cu-ri-gu! ding... dong... ding...
Lumanarile de ceara din odaia ei se sting,
Iar pe “banca verde”, unde dorm cu ploaia
Canta cucuvaia!...
II. Romanta ultimului sarut
Opreste-ma!...
Nu ma lasa
Sa te sarut,
Caci gura mea
In clipa-n care iti saruta gura
Iti soarbe lacoma si respirarea
Cu care-ti prelungesti caricatura
Pe care bunul Dumnezeu
Ti-a creionat-o dupa chipul sau —
Asa cum i-a dictat-o inspirarea!...
Opreste-ma!...
Nu ma lasa
Se te sarut,
Caci gura mea
E gura care nu saruta
Decat cu sarutarea muta
A celor ce,-mpacati cu cele sfinte,
Pornesc cu talpile-nainte
Si-n gura cu cate o floare,
Culeasa-anume pentru cine moare!...
Opreste-ma!...
Nu ma lasa
Sa te sarut,
Caci gura mea
Saruta fara... “va urma”.
Iar maine-n zori cand voi pleca,
In gura mea
Cu respirarea ta,
Nu-ti voi lasa — drept amintire —
Decat portretul meu pe poarta,
O zi de doliu-n calendar,
Nota de plata la dricar
Si... “Vesnica ta pomenire”
Pe fundul celor opt pahare
De tuica fiarta,
Golite dupa-nmormantare
De cei opt ciocli ce-ti purtara
Cosciugul in spinare.
Opreste-ma!...
Nu ma lasa
Sa te sarut,
Caci gura mea
N-a sarutat decat asa
Cum a vrut Ea...
Si tot asa va saruta mereu,
Fiindca — fatal — nu sarut Eu,
Saruta numai Gura mea...
III. Romanta negativa
N-a fost nimic din ce-a putut sa fie,
Si ce-a putut sa fie s-a sfarsit...
N-a fost decat o scurta nebunie
Ce-a-nsangerat o lama, lucioasa, de cutit!...
N-am fost decat doi calatori cu trenul,
Ce ne-am urcat in tren fara tichete
Si fara nici un alt bagaj decat refrenul
Semnalului de-alarma din perete!...
Dar n-am putut calatori-mpreuna...
Si fiecare-am coborat in cate-o gara,
Ca doua veverite-nspaimantate de fur tuna —
Furtuna primei noastre nopti de primavara!
Si-atata tot!... Din ce-a putut sa fie,
N-a fost decat un searbad inceput
De simplu “fapt divers”, ce nu se stie.
N-a fost decat un searbad inceput
De simplu “fapt divers”, ce nu se stie.
Confuza
Inca o teapa.
Daaar, au inceput sa curga lucrurile bune. Daca o tin tot asa voi ajunge sa intru in vara cu zambetul pe buze.
Viata mea se complica din ce in ce mai mult! As vrea sa nu ma mai complic asa de mult. Este exact cum spunea profesoara mea de matematica din generala. Presupunea ca scriam ipoteza unei probleme pe doua hartii. Trageam o linie pe mijlocul tablei. O foaie cu ipoteza la mine, o foaie la d-na profesoara. Ei bine...eu aveam nevoie sa sterg tabla de 4 ori ca sa rezolv problema, ajungand la acelasi rezultat cu cel al doamnei profesoare, care nu avea nevoie sa stearga tabla nici macar o data!!!
Asa este si viata mea. Eu rezolv problemele dupa ce le rastalmacesc pe toate partile. Daca as gasi si eu macar o data calea usoara, ar fi ceva...
A te indragosti...in cateva randuri [XII]
Inca o data a obtinut ceea ce vrea. Inca o data va arunca acest lucru pe fereastra. Pentru ca acum ea a preluat controlul, ea este cea care domina. El este doar de umplutura. Se intreaba daca este un lucru rau acela ca se foloseste de el pentru a-si ineca neintelegerea. Dar...din moment ce lui nu-i pasa, ea de ce s-ar strofoca?
Nici unul din ei nu are nevoie de iubire. Ci doar de a fi intelesi de cineva. De aici pana la a te indragosti poate fi o distanta mare...Sau nu.
Nici unul din ei nu are nevoie de iubire. Ci doar de a fi intelesi de cineva. De aici pana la a te indragosti poate fi o distanta mare...Sau nu.
va urma...
10 mai 2010
Am reusit...:)
Calatori prin traditii
-Tulnicul, vocea lemnului-
In anul 2008, in ultima saptamana din vara, ma aflam in Muntii Apuseni, mai exact, in localitatea Arieseni. Acea saptamana a reprezentat cea mai frumoasa calatorie din viata mea. Timp de o saptamana am strabatut Muntii Apuseni, alaturi de colegii din tabara la care am participat. O simpla tabara de vara, din care am avut insa, foarte mult de invatat.
Pe parcursul intregii saptamani, am vizitat pesteri, cascade, sau forme de relief de o frumusete rara. Intr-o dimineata am fost treziti mai devreme. Nestiind ce se intampla, ne-am lasat ghidati de vocea domnului profesor pana la cantina, si apoi spre autocar. Urma sa vizitam Ghetarul Scarisoara, si ni s-a spus ca drumul de la poalele muntelui spre pestera se parcurge pe jos, deoarece nu exista conditii pentru a-l strabate cu autocarul.
Cand am ajuns, ni s-a facut cunostiinta cu ghidul nostru, Domnul C. Era un barbat inalt, cu un corp atletic, cam tras la fata, si cu un baston in mana. Dansul urma sa ne indrume spre pestera, pentru ca singuri nu am fi reusit, din cauza drumului foarte complicat.
Imi amintesc si acum ca acolo, in munti, mai zaream cate o casa, iar de curiozitate intrebam ce distanta mai avem de mers pana la ghetar. Oamenii, de obicei barbati cu mustata si palarie, ne spuneau pe un ton calm ca pestera se afla situata dupa dealul ce urma. Ei bine, nici nu-mi mai amintesc peste cate dealuri am trecut, crezand ca la poalele acestora voi gasi ghetarul.
La un moment dat, a inceput sa se intunece, si toti puteam auzi tunete indepartate, lucru ce insemna, dupa cum ne spunea ghidul nostru, ca ordinea cosmica este dereglata, si ca va urma o ploaie. Putin speriati de felul in care Domnul C. vorbea despre ploaie, tunete si fulgere, despre care el sustinea ca sunt mesaje scrise pe cer, am hotarat ca la urmatoarea asezare omeneasca sa poposim si sa asteptam venirea ploii.
Ajunsi la urmatoarea casa, am observat curtea ticsita de tot felul de confectii din lemn, in special niste fluiere gigantice, de aproximativ 3-4 metri. Ne-am apropiat de curte, unde am vazut un batranel sufland in unul dintre acele instrumente. Ei bine, in cateva secunde, din munti s-a auzit un sunet la fel de puternic. Muntii, ca o scara a lumii, parca au tresarit cand au auzit sunetul, cutremurand Pamantul. Omul, apoi, cu un zambet foarte prietenos, ne-a poftit pe toti la un pahar de afine, intr-un foisor, construit tot din lemn. Noi, curiosi din fire, l-am intrebat pe batran ce face cu toate acele piese de lemn, in afara de a le vinde turistilor. Omul a zambit, si ne-a explicat ca una dintre traditiile pastrate de moti, locuitorii Apusenilor, este prelucrarea lemnului, si ca acele instrumente se numesc tulnice. De asemenea, ne-a explicat ca la vederea turistilor, el transmite un mesaj locuitorilor mai indepartati, care ii raspund prin acelasi sunet scos de tulnic. Astfel, oamenii Apusenilor nu folosesc scrisori si porumbei calatori pentru a comunica. Imediat dupa rostirea acestor cuvinte, cerul parca a trosnit exact ca un bustean uscat. Batranul a zambit, si a inceput sa vorbeasca despre lemn, explicandu-ne ca este considerat materie prin excelenta, plina de caldura si personalitate.
Batranul vorbea cu o pasiune incredibila despre arta cioplitului, si ne spunea ca se ocupa cu acest lucru de la varsta de opt ani. Ne povestea ca tatal, bunicul si strabunicul sau aveau aceeasi meserie, transmisa din generatie in generatie. Apoi, batranului i s-au umplut brusc ochii albastri de lacrimi, si ne-a marturisit ca singurul fiu i-a murit, si nu va putea transimte mai departe traditia cioplitului in familia sa.
Dupa ore bune de povestiri din tineretea batranului, ploaia s-a oprit si noi ne-am continuat drumul spre ghetar, unde am intampinat foarte multi oameni dornici sa discute cu noi despre orasul de unde proveneam si alte subiecte interesante.
Cand ne-am intors, batranul a suflat in acelasi tulnic, scotand zgomotul specific, care parca zdrungina muntii. Raspunsul indepartat nu a intarziat sa se auda, iar noi toti am ramas cu amintirea placuta a mesajului tainic al tulnicului.
Sinuciderea unui inger
El nu stie ce se intampla. Oare...?
In aceasta seara sta intins pe pat, si-si framanta cele mai negre ganduri...se intreaba daca nu cumva ea are pe altcineva...sau daca oare l-a uitat...Sau daca ei ii este teama sa se intoarca la el. Ganduri ce-i stapanesc intreaga minte nu-l lasa sa doarma pana noaptea tarziu, cand nici luna nu mai zambeste, caci este la fel de somnoroasa precum lumea.
Cand se duce la baie, se aseaza in cada voluminoasa, parca prea mare pentru el, singur. Apoi se gandeste sa invite o 'ea' alaturi, insa nici o 'ea' nu este la fel de buna precum cea pe care o iubeste. Astfel face baie singur, invaluit de aromele ei preferate. Se uita spre samponul ei, intinde mana si ezita o clipa. Este barbat! El stie ca barbatii nu-si arata sensibilitatea, asa a fost invatat. Se ridica brusc, se imbraca in capodul de baie negru ca taciunea si se duce pe balcon.
Fumeaza linistit o tigara, facandu-si singur planuri de viitor. Isi doreste sa redecoreze apartamentul, sa-si cumpere un mobil nou, sa schimbe tigarile si alte banalitati. Singura lui problema este faptul ca nu se poate gandi decat la designurile proiectate de ea pentru decorarea apartamentului, la mobila ei preferata si la marca ei favorita de tigari.
Se intoarce in dormitor, se intinde din nou pe pat asteapta sa adoarma. Se roaga din rasputeri sa nu se mai trezeasca a doua zi dimineata. Sa lase in urma lui doar un corp rece de piatra. Incet, adoarme.
De dimineata, o mangaiere calda ii ravaseste parul. Cu ochii intredeschisi, revede surasul ce-i face intotdeauna diminetile senine. O priveste in ochi si ii spune ca o iubeste. O lacrima rece se scurge pe obrazul ei pal...Ii sopteste 'te iubesc' si dispare ca si cum nici n-ar fi existat.
Abia atunci el intelege. Telefoneaza toti prietenii ei, afla ce s-a intamplat, si sta putin pe ganduri. Nu mai are pentru ce trai. Se gandeste daca oare...daca oare trebuie sa faca acest lucru, sau sa-si continue viata?
Oare ea ar fi fericita, stiind ca el inca este pe Pamant? Oare ei i-ar parea bine daca el ar intalni o alta femeie? Oare el ar mai putea fi fericit fara ea? Oare alta 'ea' ar putea sa o inlocuiasca?
Fara a-si putea raspunde la aceste intrebari, se culca linistit, si se trezeste cu acelasi chip superb in minte. Stie ca nu va mai iubi o alta 'ea' asa cum a iubit-o, si mai stie ca nici ea nu ar mai fi putut iubi un alt 'el' asa cum l-a iubit...Pentru asta, si pentru tot ce au trait impreuna, el se hotaraste sa nu mai traiasca in trecut, ci sa simta prezentul, in timp ce isi cladeste viitorul.
5 mai 2010
Amintiri pierdute.
Urasc cand cineva imi invadeaza intimitatea. Asta pe langa multe alte lucruri pe care le mai urasc eu.
Nu mi se pare normal. Nu pot sa cred ca ai facut asta. Poate pentru mine insemna ceva. Poate voiam sa pastrez o amintire. Poate sunt proasta.
Insa tu m-ai dezamagit inca o data.
A te indragosti...in cateva randuri [XI]
Confuza, luata prin surprindere din ce in ce mai mult, a inceput ea sa se lase condusa. Nu mai controleaza jocul, ci se lasa controlata. Involuntar sau nu, el preia stafeta, ramanandu-i ei sa se lase ghidata de sentimente.
Intrebarea ei este..."Oare este bine?". Raspunsul il va gasi, probabil, in una din rastalmacirile lui de cuvinte.
Dar...el? Este exact ca atunci cand lasi o floare intr-un pahar cu apa, si te intorci peste un timp. Observi ca este ofilita. Dar daca vine altcineva in loc si o ingrijeste, in tot timpul cat el este plecat? Ii pune apa in fiecare zi si nu o lasa sa moara...Atunci oare...Oare cine va lua floarea?
Intrebarea ei este..."Oare este bine?". Raspunsul il va gasi, probabil, in una din rastalmacirile lui de cuvinte.
Dar...el? Este exact ca atunci cand lasi o floare intr-un pahar cu apa, si te intorci peste un timp. Observi ca este ofilita. Dar daca vine altcineva in loc si o ingrijeste, in tot timpul cat el este plecat? Ii pune apa in fiecare zi si nu o lasa sa moara...Atunci oare...Oare cine va lua floarea?
va urma...
4 mai 2010
Vis rebel
Se invarte printre perne, strangand cearsaful sub el. Simte cum se sugruma singur intre perne si saltea, insa nu ezita sa se autotortureze. Simte respiratia ei pe gat, si nu mai are rabdare. Se intoarce de pe o parte pe cealalta, arunca pilota cu picioarele, inspira adanc, pana ce parfumul ei ii penetreaza simturile, strange pumnul si loveste grilajul de fier forjat pana-i da sangele, toate acestea inconstient.
Orele se scurg, iar el este in aceeasi stare. Ud, fantezist, avand fiecare simt incitat de...ea.
In zori se trezeste cu dureri incredibile, simte cum muschii se contracta la orice ciripit de vrabie. Cu greu se ridica din pat, isi ciufuleste parul si se intreaba ce este cu dezordinea din camera si cum de mana lui sangereaza. In drum spre baie se loveste de frigider, se impiedica de firul prelungitorului, ridica in sictir colacul wc-ului, la sfarsit nici nu se mai obosete sa-l lase jos...Oricum ea nu mai era sa-i reproseze acest gest flegmatic.
Se spala pe dinti, fara a se uita in oglinda, isi umezeste fata si se da cu spuma de ras. Ii place sa se barbiereasca...Stie ca pielea fina o atrage...Se spala pe fata, si se indreapta spre dus. Lasa apa fierbinte sa-i curga pe trup precum cascada se prelinge pe munte. Nu-i pasa ca il ustura pielea, important este ca orice urma de sudoare din noaptea precedenta sa se stearga. Foloseste gelul de dus cu cea mai intensa aroma. Iese din dus, isi incolaceste un prosop oarecare peste bazin, si se intoarce in camera. Dupa ce face ordine, trage ce gaseste pe el si se aseaza pe marginea patului. O vede pe ea, simte cum palmele ii transpira , isi incordeaza bratele, iar apoi, trecandu-i un singur cand prin minte, se relaxeaza, se intinde pe pat si...A pierdut-o pentru totdeauna.
2 mai 2010
Fotbal
Azi la 9 dimineata asteptam, bineinteles, microbuzul spre Bucuresti...
Pai da...am fost la Frumusani sambata, dar de dimineata am revenit in capitala.
Si am mers cu tribul la fotbal...Desigur, ce fotbal este acela fara mici, deci ne-am conformat si am mancat inainte sa intram pe teren.
Cum este sa joci fotbal la mare maxim timp de 3-4 ore? Superb!
Cum este sa-ti zdrelesti genunchii pe sintetic? Si mai Superb!!!
Un weekend reusit. Eu cel putin m-am simtit bine!
Pai da...am fost la Frumusani sambata, dar de dimineata am revenit in capitala.
Si am mers cu tribul la fotbal...Desigur, ce fotbal este acela fara mici, deci ne-am conformat si am mancat inainte sa intram pe teren.
Cum este sa joci fotbal la mare maxim timp de 3-4 ore? Superb!
Cum este sa-ti zdrelesti genunchii pe sintetic? Si mai Superb!!!
Un weekend reusit. Eu cel putin m-am simtit bine!
28 aprilie 2010
A te indragosti...in cateva randuri [X]
El a inteles cu usurinta, insa acum ea este cea care nu intelege. Si stie ca ii va fi greu sa faca asta, desi ii este bine si asa.
Oricum nu va repeta, desi poate parea egoista. Spera doar ca acum sa nu revina el din trecut, sa o lase sa-si traiasca prezentul si sa-si construiasca viitorul.
S-a indragostit...din nou.
Oricum nu va repeta, desi poate parea egoista. Spera doar ca acum sa nu revina el din trecut, sa o lase sa-si traiasca prezentul si sa-si construiasca viitorul.
S-a indragostit...din nou.
va urma...
25 aprilie 2010
Trei destine, o singura viata.
Trei zile, trei parti, trei distractii, trei caderi de calciu, trei pahare, trei jocuri, de trei ori mai multe locuri, trei bataturi, trei nopti, trei vise, trei necunoscuti. Trei.
Cu toate astea, as avea nevoie de o singura viata noua. Nu de trei.
As vrea sa pot sa aleg intre stanga, dreapta, si drept inainte.
Mi-as dori sa reusesc. Sa nu ma mai dau pe mine la o parte pentru altii.
Doar ca...Atunci cand ii vad pe cei din jur ca sunt multumiti de mine, si ca reusesc cu ajutorul meu, ca se bucura pentru sprijinul oferit de mine, nu-i pot lasa.
Totusi...Vreau sa fac ceva pentru mine. Nu am mai castigat de mult, nu am mai dat un cos de ceva vreme, iar inelul a ruginit de la ploaie.
Cineva apropiat se indoieste de prietenia mea. A doua oara...A treia oara deja se umple paharul. Si nu stiu daca voi mai fi in stare sa-l golesc. Pentru ca nu ma asteptam! Pot si eu sa reprosez...Este usor sa arunci cuvinte si sa torni lacrimi la telefon. Este usor sa faci pe victima. Este usor sa ataci prin defensiva. Este usor sa faci sa para ca-ti pasa mai mult decat mie. Este usor sa ma faci sa ma pierd cu firea. Este usor sa ma inveselesti. Este usor sa ma faci sa par ca am cazut in plasa. Este usor sa faci multe lucruri. Dar, apare o problema.
Este greu sa-mi recastigi increderea. Este si mai greu sa-mi recastigi prietenia.
Vezi tu? Acum eu fac pe victima...:)
20 aprilie 2010
O secunda si...
Sunt lucruri in viata pe care le obtin foarte greu. Sau lucruri dupa care tanjesc perioade indelungate de timp, pana uit ca mi le doresc...Sau lucruri pe care le doresc cu ardoare, si atunci cand le obtin, le arunc mai departe...Sunt sentimente intense pe care le traiesc, si relatii pe care le cladesc cu persoanele din jurul meu intr-un timp extrem de lung. Proiecte pe care le incep, si doar eu stiu cat imi este de greu sa le finisez. Bucuria, pe care o obtin din ce in ce mai greu.
Insa, valoarea tuturor acestor lucruri poate disparea intr-o secunda. Pentru ca intr-o secunda pierd orice am obtinut, intr-o secunda sentimentele se naruiesc, intr-o secunda orice relatie se poate dastrama, tot intr-o secunda un proiect intreg se duce de rapa, fapt ce ma face nevoita s-o iau de la capat, si tot intr-o secunda bucuria mea se duce dracu.
Si nu pot da vina pe nimeni! Nu vreau sa dau vina pe nimeni!
Doar ca nu mai suport ideea de a pierde orice, si de a castiga nimic.
Insa, valoarea tuturor acestor lucruri poate disparea intr-o secunda. Pentru ca intr-o secunda pierd orice am obtinut, intr-o secunda sentimentele se naruiesc, intr-o secunda orice relatie se poate dastrama, tot intr-o secunda un proiect intreg se duce de rapa, fapt ce ma face nevoita s-o iau de la capat, si tot intr-o secunda bucuria mea se duce dracu.
Si nu pot da vina pe nimeni! Nu vreau sa dau vina pe nimeni!
Doar ca nu mai suport ideea de a pierde orice, si de a castiga nimic.
13 aprilie 2010
A te indragosti...in cateva randuri [IX]
Ii este din nou bine...Si a inceput usor, usor, sa-si dea seama de anumite lucruri ce pana acum o apasau...A inteles de ce si cum, i s-a spus direct unde greseste si ce ar trebui sa repare. Acum, singurul lucru care i-a ramas de facut este acela de a-l face pe el sa inteleaga. Si ii este recunoscatoare celui care i-a deschis ochii.
va urma...
11 aprilie 2010
O raza de soare
Tot ce am trait
Pentru o raza de soare
Care atunci cand m-a privit
S-a intors cu spatele
Doar ca sa ma evite...
Am rugat raza de soare sa ma priveasca in ochi
Sa-mi spuna ce simte
De ce ma trateaza cu raceala
O raza de soare fierbinte?
I-am vorbit despre orgoliu si lasitate
I-am cerut mult
Nici n-am realizat
Iar atunci...
...cand
A coborat din nou
Si mi-a mangaiat parul...
Obrajii
Bratele si picioarele
Cand s-a plimbat tandru pe spatele meu
Cu atingerea fina
I-am simtit caldura pe gat, buze, pe tot corpul
Si m-a facut sa tremur intr-o imbratisare
Atunci am realizat
Ca e raza mea de soare...
Azaetnoc Iam Un
Trei cuvinte care ascund in spatele lor intregi pagini de ganduri...trairi...sentimente...
Pentru ca-mi este atat de greu sa exprim in cuvinte toate fenomelele pe care le traiesc, si pentru ca uneori nu vreau sa ma exteriorizez, apelez la ele. Poate...cateodata vreau sa spun exact ce simt, dar intr-o fractiune de secunda ajung sa rostesc aceleasi trei cuvinte.
Din cauza lor nu pot trece peste, din cauza lor el pleaca suparat, si tot din cauza lor pierd noptile uitandu-ma la petele de pe tavan. Totusi continuu sa le rostesc, fara a ma gandi la consecinte.
Uneori incerc sa ma explic mie insami, dar nu ajung la nicio concluzie. Pentru ca e cele mai multe ori, nimeni nu poate intelege ceea ce vreau sa spun...
Poate nici macar eu.
De ce?!
Nu Mai Conteaza...
Pentru ca-mi este atat de greu sa exprim in cuvinte toate fenomelele pe care le traiesc, si pentru ca uneori nu vreau sa ma exteriorizez, apelez la ele. Poate...cateodata vreau sa spun exact ce simt, dar intr-o fractiune de secunda ajung sa rostesc aceleasi trei cuvinte.
Din cauza lor nu pot trece peste, din cauza lor el pleaca suparat, si tot din cauza lor pierd noptile uitandu-ma la petele de pe tavan. Totusi continuu sa le rostesc, fara a ma gandi la consecinte.
Uneori incerc sa ma explic mie insami, dar nu ajung la nicio concluzie. Pentru ca e cele mai multe ori, nimeni nu poate intelege ceea ce vreau sa spun...
Poate nici macar eu.
De ce?!
Nu Mai Conteaza...
31 martie 2010
7 pacate...
1. Nu este chiar cum crede lumea...Tu chiar ai ceva special, doar ca nu stii exact cum sa valorifici acel lucru. Si imi pare atat de rau pentru anumite lucruri care se intampla...Dar vei trece peste, stiu eu.
2. Tu realizezi cat ne-am departat, nu? Si crede-ma ca distanta asta este direct proportionala cu gesturile reciproce. Eu insa sper in continuare ca nu se va intampla lucrul de care imi este cel mai frica.
3. Hei hei hei. Esti acelasi tu. Si te iubesc oricum, desi simt ca eu gresesc fata de tine. Sunt intr-un fel sau altul sigura de acest lucru, si nu imi face prea mare placere. In orice caz, tinem legatura.
4. Deja a trecut destul timp si m-am atasat si de tine. Stiu ca tu, nervos/obosit/ocupat/fericit/fara chef/bine-dispus/plictisit/sictirit/nedormit etc. esti mereu in spatele monitorului pentru mine. Sau la o narghilea pe Lipscani. Sa nu te lasi niciodata rapus de ceva, caci nu merita.
5. Mi-e dor de tine. Si sincer, in seara asta am primit cea mai buna veste in ultima saptamana. Abia astept sa te vad, si sa te strang in brate, draga mea prietena. Ti se simte lipsa mai mult decat ai crede, si esti o tipa speciala!
6. Poate crezi ca imi este usor, dar dupa ani de zile, nu te-ai schimbat deloc. Eu am tot incercat, si imi pare rau ca nu am reusit, sa schimb acel ceva. Ramai acolo.
7. Ma bucur enorm ca am reluat legatura. Esti o tipa foarte tare, sa stii. Si anii astia in care apropierea noastra ne-a indepartat atat de mult, sunt sigura ca pot fi recuperati!
A te indragosti...in cateva randuri [VIII]
Dupa ce l-a obtinut, a simtit ca nu-l mai vrea. Era ingrijorata...Apoi a realizat cat de mult ii lipseste...Oare este un lucru bun, acela de a fi posesiv?...se intreba. Fara a-si da seama de raspuns, a renuntat la orgoliul prostesc. Asa este...bine.
va urma...
Am nevoie de...
Te identific cu mine
Incercand sa explic sentimentul, nu contest nicio alternativa, dar nici nu accept variantele oferite.
Am cautat acolo unde mi-ai spus tu ca voi gasi ceea ce trebuie, dar cand l-am desfacut, reactiile adverse au inceput sa apara...Si iti spun sincer, nu-mi place situatia asta.
Uneori, am senzatia ca sunt rupta de lume...Cu ochii inchisi, ascultand muzica, ma gandesc la lumile mele ireale, unde nu exista multa lume, jafurile nu au loc in fiecare colt de strada, si nimeni nu-si baga in vena pe ghena, la etajul 9.
Nici nu ma mai pot concentra pe lucrurile reale.
...Pace!
Uite d`aia!
Pentru ca inca o data mi-am facut-o cu mana mea.
Si pentru ca oricum nu conteaza...
Pentru ca nu inteleg de ce omu' trebuie sa calce in rahat inainte de a ajunge la destinatie.
Si pentru ca oricum o sa mor candva, si toate astea vor ramane in urma.
Have a nice day!
Si pentru ca oricum nu conteaza...
Pentru ca nu inteleg de ce omu' trebuie sa calce in rahat inainte de a ajunge la destinatie.
Si pentru ca oricum o sa mor candva, si toate astea vor ramane in urma.
Have a nice day!
29 martie 2010
Nu voi uita...
Ne-am cunoscut in imprejurari ciudate...Si ai fost primul dintre ei care m-a facut sa ma integrez.
A fost un an greu pentru mine, dar m-ai obosit cu telefoanele, si desi incepuse sa scartaie prietenia noastra, nu te-ai lasat pana nu m-ai facut sa rad in fiecare zi.
Ti-ai luat motor...Ai fost primul tip care m-a plimbat cu motorul. Si tu m-ai invatat sa nu ma urc pe motor cu orice dobitoc, pentru ca "viata e prea frumoasa sa o pierzi dintr-o prostie".
Ti-am spus ca unul din visurile mele este acela de a-mi lua motocicleta. Te-ai bucurat ca un copil cand primeste bomboane. Mi-ai promis ca ma vei invata sa merg cu motorul, si ca-mi vei arata una din smecheriile tale...Ai fost primul tip care s-a dat pe o roata cu mine...
Am rarit-o cu vizitele, cu iesirile, cu apa plata pe banca din parculet. Fumai mult prea mult, si cand iti spuneam eu asta radeai si fumai parca si mai mult, pentru ca stiai ca ma atac. Acum, esti fumat...Si in urma ta a ramas scrumul. Il voi trage pe nas si vei ramane pentru totdeauna, aici, cu mine. Pentru ca voi ajunge sa traiesc din amintirea ta, o amintire placuta ce-mi va binedispune fiecare zi din viata. R.I.P.
24 martie 2010
Doar daca as putea...Pot?
Daca as putea sa...
Si sa nu ma opreasca...
Pentru ca eu chiar stiu ca...
Dar nu sunt sigura de...
Si am observat ceva...
Dar mie imi place.
Pentru ca astfel...
Si nu voi fi nevoita sa...
Pentru ca eu sunt...
La fel ca...
Eu chiar...
...pot?
21 martie 2010
Aparentele inseala.
In general, diminetile sunt un amestec de graba si cafea, fumul de tigara omogenizandu-se cu parfumul lui. Se imbraca mereu in graba, si isi lua cehile de la masina din acelasi loc, mica masuta din hol, pe care le avea aruncate de seara.
Dimineata cheile sunt exact la locul lor. Iese din scara bloculul, salutata portarul, sta ca de obicei cu el 5 minute si se uitat impreuna la meteo, apoi pleaca cu zambetul pe buze. Se duce sa-si ia ziarul de la cosmelia din colt, salutata batranica aceea draguta de la scara 2, care-si plimba motanul, si se urca in masina. Pana la Unirii, citeste ziarul, in timp ce analizeaza fiecare persoana de pe trotuar, din statia lui 104 sau de pe trecerea de pietoni.
Ajuns la munca, fura o briosa cu ciocolata de la doamna de la intrare si o pupa calduros pe frunte, in semn de multumire. Toti colegii lui il adora pentru pofta lui de viata, nimeni nu se uita urat la el, si isi face treaba mai bine decat oricine. Femeile tanjesc dupa el ca albinele dupa miere, insa el nu da atentie 'micilor detalii', cum le-ar spune, concentrandu-se pe ceea ce este important pentru el...
In fiecare zi la pranz, el si colegii ies sa ia pranzul, se plimba prin Cismigiu, isi amintesc de momentele adolescentei si intotdeauna beau apa de la aceeasi tasnitoare, inainte de a se intoarce la munca.
Urmatoarele ore de munca sunt cele mai bune, pentru ca toata aglomeratia are loc dimineata...Dupa pranz, pana la orele 16 se finalizeaza protectele, se discuta idei sau se iau hotararile pe ultima suta de metri.
Acasa, la cina, bea mereu un pahar de vin rosu, apoi iese la plimbare cu Bob, labradorul sau pur, de culoare neagra. Isi saluta toti vecinii, se joaca fotbal cu ei in timp ce animalele lor de casa isi vad de treaba, iar in jur de orele 22 intra in casa.
In dimineata zilei de 1 martie, anul xxxx, a cumparat flori pentru toate colegele, si pentru doamna de la chioscul de ziare. Le-a oferit cu aceeasi bucurie, si a primit 'drept multumire' pentru toti anii de munca, o prima substantiala, pe care a donat-o unui orfelinat din apropierea casei lui.
Sambata urmatoare, s-a dus din nou la orfelinat, si s-a oferit sa faca voluntariat saptamanal, alaturi de ceilalti oameni din cartier care faceau acelasi lucru.
Intr-o astfel de sambata, s-a dus la orfelinat, si la semafor a vazut o tipa intr-o masina scumpa, cum se dadea cu crema pe fata. Si-a spus ca unii oameni pot fi atat de superficiali...Au parcat amandoi in acelai timp, in curtea orfelinatului, si a vazut cum ea a scos din portbagaj doua pungi imense, aparent grele.
Vrand sa glumeasca pe seama tipei, a intrebat-o ironic daca are nevoie de ajutor cu bagajul, iar ea, ignorandu-l, a luat pumgile si a plecat.
In orfelinat, o vede pe aceeasi tipa, si uitandu-se atent ii observa hainele de firma si o aparenta superioritate in gesturile pe care le facea. Ea a intrat in biroul directorului, si acolo a stat pentru cateva minute bune.
Apoi, o vede iesind, imbracata cu o pereche carpita de pantaloni scurti si un tricou larg, cu parul prins neglijent si incaltata in adidasi. Din pungile acelea mari, a inceput sa scoata pungute mici si le-a oferit tututror fetelor din orfelinat, cerandu-si scuze ca nu a facut asta mai devreme, de 8 Martie. Baietilor le-a oferit cate un articol de imbracaminte, si a primit multumiri speciale, si imbratisari calduroase, parand ca-i cunoaste pe copiii din orfelinat de o viata.
El era curios, si nu-si putea imagina ca tipa care a coborat dintr-o masina de ultimul ragnet, imbracata cu haine de firma si deloc ieftine, este aceeasi cu cea modesta, care imbratiseaza niste fosti copii ai strazii...
Rusinat, a asteptat in parcare pana seara, cand pe usa orfelinatului a iesit tipa superficiala. La masina, a oprit-o si a intrebat-o cat e ceasul. Avea un ceas rolex cu cristale swarovski. Ceasul arata orele 20. A invitat-o in oras...Ea atunci a spus ca stie o cafenea draguta pe Decebal. El a luat-o de mana, si i-a spus ca stie un restaurant select in zona Izvor. S-a lasat purtata de el pana la Mc-ul de la izvor. Ea a ramas in masina, apoi el a revenit cu o punga mare. A luat-o de mana, si a dus-o in Cismigiu, unde pe o banca au baut o cafea ieftina si au vorbit despre orfelinat. Ea, directoarea orfelinatului, avea grija de copiii aceea ca de fratiotii ei mai mici. El, un simplu angajat la o firma, s-a indragostit si astfel a ajuns ajutor de bucatar la un orfelinat din coltul blocului.
Si da, aparentele inseala.
19 martie 2010
Am realizat...
Si cand spuneam ca este vina ta nu m-ai crezut.
Ei bine, este doar vina ta.
Nu eu sunt flegmatica, ignoranta si necomunicativa...
Iti multumesc ca ai racit si mai mult relatia dintre noi.
Pentru ca acum chiar stiu ca sunt pe cont propriu...
Ei bine, este doar vina ta.
Nu eu sunt flegmatica, ignoranta si necomunicativa...
Iti multumesc ca ai racit si mai mult relatia dintre noi.
Pentru ca acum chiar stiu ca sunt pe cont propriu...
17 martie 2010
7 pacate...
1.De ce imi faci asta?
Mi-ai promis ca nu se va intampla niciodata asa ceva, si iata ca nu mai este mult si vom ajunge fix acolo. Bun. Macar am stabilit un lucru. Eu sunt constienta de faptul ca daca se va intampla ceva, voi ajunge, poate, sa regret. Lucrurile astea se intampla cu un motiv. Si sincer, abia astept sa se incheie perioada asta din viata mea, sa trag o concluzie, si sa trec la urmatoarea problema.
2.Sper doar ca lucrurile se sterg din memoria unui om dintr-o simpla dorinta a altui om. Pentru ca nu ma simt bine, si trebuie sa treaca ceva vreme pana sa-mi revin din soc. Mi-ai promis ca voi uita, si nu a fost asa. Nu-mi place...
3. Ce mai trebuie sa fac? Si de ce faci tu asta? Adica...intelegi ce vreau eu sa spun nu? Sper doar...doar sa inteleg si eu ce vrei sa spui. Daca nu va fi asa, poate...poate va fi mai bine decat imi pot imagina eu. Si da, sunt convinsa de ceea ce cred. Cred.
4. Nu ma poti controla, asa cum nici eu nu te pot controla pe tine. Doar intelegi cat de mult timp a trecut, si inca nu sunt demna de incredere!? Pentru ca daca m-ai fi cunoscut, ai fi stiut ca eu as face un lucru doar din ambitia de a-ti dovedi ca te pot contrzice si ca da, pot sa-mi port singura grija. Sau nu.
5. Tie iti multumesc, doar...Pentru faptul ca razi mereu. Si nu ma judeci.
Tu imi spui ce ti se pare in regula, si apoi imi spui lucrurile dubioase, dar intr-un mod atat de placut, incat pare ca orice lucru nesabuit pe care il fac este cel mai important succes din viata mea. Sincer, cum reusesti!?
6. Esti dulce. Te iubesc si in ultima vreme mi-ai aratat ca nu suntem doar doua tipe care beau cafeaua impreuna, ci suntem acele tipe care-si beau cafeaua impreuna. Intelegi ce vreau sa spun...?!
7. Esti inca un copil...Da, si eu. Doar ca tu esti copil din toate punctele de vedere. Si candva vei intelege ca este mai bine sa nu-ti exteriorizezi sentimentele in fata oricui, ci sa le tii pentru cine chiar merita.
11 martie 2010
Rebelul
Tipul dur, rebel, fara pic de sentimente, alearga dupa aventuri de o noapte si le gaseste de cele mai multe ori exact unde trebuie...Un singur gest, urmat de o privire fixata in ochii ei, o soapta aruncata cu grija, exact la momentul potrivit ii aduc exact ceea ce doreste. Un zambet de la revedere, lipsit de clasicul sarut reprezinta despartirea perfecta pentru el. Niciodata nu i-a placut sa plece inainte, el prefera sa astepte pana ce ea se trezeste, pentru a o privi in ochi in loc de buna dimineata. Prada grea obtinuta in seara precedenta i se pare sub cearceaful ce-i acopera trupul gol, o fiinta naiva invelita in puritate. Puritatea ce disparuse peste noapte, precum visele dimineata.
Noptile lungi ii ofera lucrul de care are cea mai mare nevoie...inocenta. Pe care a pierdut-o odata cu prima iubire. Si el a iubit canva, o fata..Credea ca este acea fata. O fata exact ca el, plina de viata, naiva, ce-si exprima feminitatea printr-un simplu suras, si executa orice gest cu o gratie nemaivazuta. Toate acestea pana cand ea si-a pierdut puritatea innascuta, si a devenit o simpla oarecare. Pe el l-a durut, l-a durut faptul ca nu a fost el cel caruia i s-a incredintat trup si suflet.
De atunci, a devenit un vanator nocturn...Ar recunoaste o prada buna printre sute de exemplare falsificate...intuitia nu l-ar insela niciodata. Astfel, se hraneste cu puritatea lor, si apoi le lasa cu zambetul pe buze, jurandu-si lui insusi ca nu il vor uita nici o clipa...
Intr-o noapte de vineri, ziua pe care o prefera pentru astfel de activitati, a ales sa se duca in parc, si sa astepte sa-i cada prada in plasa. Cand prin fata lui a trecut o copila parca rupta de realitate; plina de gratie, inocenta, frumoasa, si mai ales, pura...A recunoscut imediat tiparul pe care il cauta, iar mireasma ei il ademenea din ce in ce mai tare. Ea s-a simtit urmarita, si cu un gest fin, si-a intors privirea in spate...Atunci s-a oprit in bataia vantlui, si l-a lasat sa se apropie de ea. Cu mana tremurandu-i, el a invitat-o sa se aseze pe banca. Atunci ea s-a intors si si-a continuat drumul...Facuse o greseala de neiertat...faptul ca uitase sa o priveasca in ochi. Acesta era, dupa cum considera el, primul pas spre esec. Astfel, a inceput sa o urmareasca din nou, iar la urmatoarea banca, spre marea lui surprindere, s-a asezat ea. Au stat de vorba mai mult de zece minute, lucru inacceptabil. Trebuiau deja sa se afle sub invelisul de matase neagra. El, parand ca se grabeste undeva, s-a ridicat, spunandu-i ca o poate conduce acasa daca doreste...Ea nu ar fi putut sa refuze...Abatandu-se de la drum, au ajuns exact acolo unde trebuie...Matasea neagra i-a imbratisat asa cum era obisnuita sa o faca in fiecare noapte de vineri. Atunci rebelul s-a simtit ca un naiv din nou...Dimineata, a privit-o intens pana ce aceasta s-a trezit...a rivit-o in ochi, i-a zambit si apoi s-a indreptat spre usa. Spre deosebire de celelalte, ea s-a dus dupa el, i-a spus buna dimineata, si zambindu-i, i-a adresat un simplu la revedere.
O saptamana trecuta, si rebelul a ales acelasi parc. Stand pe banca, o vede de la spate...Intuitia il indrapta spre ea...Si cand se apropie, acelasi par lung si buclat, negru precum matasea ce-i astepta...Se intoarce spre el cu atata gratie, si ii zambeste naiva. El a putut observa cu usurinta ca a rosit, si apoi simte cum fata de saptamana trecuta este aceeasi cu cea de acum...Trebuie sa fie o greseala...Dar nu o gaseste...El nu-si poate calca pe orgoliu, principiile lui nu pot si date la o parte, insa frumusetea ei il copleseste. Sub matasea neagra, se hraneste din nou cu puritatea ei...
Spre dimineata, se trezeste si mediteaza lung, pana aceasta se trezeste. Oare o gasise pe...ea? Acea ea? Dupa ce s-a trezit, o priveste in ochi si ii zambeste...Se indreapta spre ea, se inveleste in matasea neagra, si o imbratiseaza. O mare calda de arome ii imbie simturile in acea dimineata...atingerea catifelata a pielii ei il face sa tresara ca un copil care atinge pentru prima oara apa...O saruta si...isi da seama ca puritatea vine din suflet...
A te indragosti...in cateva randuri [VII]
Exista atat de multe cai pe care o poate lua...dar ea nu il vrea decat pe el. Pana il va obtine, ea nu va mai putea privi pe nimeni din acel punct de vedere. Si daca nu il va obtine? Ei bine, va trebui sa traga la sorti, si astfel sa se resemneze. Pana atunci, nimic nu o impiedica sa fie fericita.
va urma...
1 martie 2010
Parfum etern...
O padure...atat putea vedea in fata ochilor. Multi copaci, care mai de care mai infloriti...Atatea parfumuri combinate...Dar unul singur ii putea patrundea fosele nazale pana in adancul sufletului. Si se lasa purtat de acel parfum imbietor.
Nici nu stia unde se duce, desi parfumul acela parca-i contura trupul. Ametit, lasat purtat de mireasma-n vant, a ajuns intr-un luminis plin de maci rosii. Erau multe, frumoase, parfumate, insa niciuna ca cea pe care o cauta...
Lasandu-se purtat de parfum, si-a continuat drumul printre copaci...Nici nu se gandea cum va iesi din padure, nici nu-i pasa de asta...Si astfel a mai patruns intr-un luminis...Ghiocei...Multi, mici, firavi, inocenti. Si acolo erau multe, insa parfumul niciuneia dintre ele nu se contopea cu aroma care-l ametea de atata timp.
Si-a continuat drumul...La un moment dat, s-a oprit brusc. Vantul batea, iar florile incepeau sa cada din pomi una cate una, ca o ploaie de vara...densa si racoroasa. Tragand aer in piept, i-a simtit parfumul de parca ar fi fost langa el. Ajuns intr-un loc intunecat, acoperit de o stanca crapata, si-a camuflat simturile in miile de lalele negre din jur...Si acolo a simtit cel mai intens esenta ei...Cu mana stanga a rupt cateva lalele, iar cu mana dreapta si-a sters singura lacrima care i se scursese de mult timp incoace...S-a apropiat de ea, simtind cum inima ii bate astfel unui parasutist. Ajuns in spatele ei, a tras aer in piept mai intens ca niciodata, cu o dorinta arzatoare de a-i simti parfumul, a strans-o in brate si...a vazut-o evaporandu-se...A ramas doar cu senzatia unui miros special, care s-a evaporat in bataia vantului...
28 februarie 2010
Primul weekend 17
Un weekend frumos...chiar frumos. Primavara se resimte-cel putin la mine-
Sambata am iesit "de ziua mea"...a plouat toata ziua, dar asta nu m-a impiedicat sa ma simt bine. Am vazut noul mall. Oribil! Naspa! Infect! Cah. Sincer...nu.
Iar am primit cadouri...Si mi-am achizitionat si un portofel...Si am facut si tort...
In seara asta am jucat de-a v-ati ascunselea...asa, in gasca. Oameni de la 17 la 20 ani, in plina strada...A fost super distractiv, ne-am amintit de copilarie, singura diferenta fiind tehnologia. Vorbeam la telefon si ne anuntam unii pe altii cand si cum sa iesim din ascunzatori, sau ne dadeam bip-uri sa ne gasim unii pe altii.
Fluieratul, facutul cu ochiul nu mai sunt la moda, din pacate.
In orice caz, un weekend genial.
26 februarie 2010
Stuff
Pentru mine anul incepe pe 25 februarie. Da, eu sunt in urma cu 2 luni! Si ce? Trebuie sa-mi fac lista cu 'must do' pentru anul asta:
- sa-mi achizitionez un portofel
- sa-mi cumpar o cana mareee de cafea
- sa incep sa citesc
- sa termin naibii Morometii!!!
- sa nu mai fiu asa rautacioasa cu Alina Marcu >:)
- sa scap de Pia >:)
- sa fac in asa fel incat noul meu tricou Eminem-print sa dureze...sa dureze...sa dureze B-)
- sa ma vad cu Simona =)
- sa ma tin de treaba
- sa termin proiectele
- sa raman la fel cu ai mei
- sa-mi traiasca familionu' sa fie sa fie!
- sa fiu mai atenta la furturi
- sa nu mai iau amenda ratb :-L
- sa nu ma mai cert cu nimeni
- sa fac o poza la tag-ul meu de pe bloc
- sa le dau tuturor prietenilor starea mea exuberanta.
25 februarie 2010
Zambesc, am 17!
8 a.m.: trezirea.cumparaturi.
liceu.
Intr-o pauza, dau eu sa ies din clasa si vad niste colegi in jurul meu: la multi aaaaani! Nimic bizar pana ce scoate Sabina o punga de cadou. Am ramas efectiv cateva secunde cu gura cascata, primele vorbe au fost: "Sa va ia dracu maaaa" si apoi i-am pupacit si etc. Cadoul. Nu-mi vine sa cred, inca sunt socata. Exact ce imi doream. Colegii mei sunt adorabili [nu toti]!
Superba zi...
23 februarie 2010
Schimbare!
E dimineata.
Si de azi inainte imi voi schimba radical programul.
Pentru prima oara in ultimii ani m-am culcat la 22 si m-am trezit la 8.
Si ma simt bine, si am de gand sa continui asa.
Mi-am facut ceai in loc de cafea. Un ceai bun, cum numai mie imi iese...dar trecand peste acest aspect...imi urez o zi placuta!
Si de azi inainte imi voi schimba radical programul.
Pentru prima oara in ultimii ani m-am culcat la 22 si m-am trezit la 8.
Si ma simt bine, si am de gand sa continui asa.
Mi-am facut ceai in loc de cafea. Un ceai bun, cum numai mie imi iese...dar trecand peste acest aspect...imi urez o zi placuta!
22 februarie 2010
Romantica din mine...
-->
Intr-o zi frumoasa, am primit ca tema la engleza-literatura sa compunem o poezie romantica. Si mi-a iesit asta:
His colorfully consistency appears
Above the lake, reflected by the sun
Because the cold rain that disappears
Brings us a short minute to run
Alone we feel a gorgeous fever
Waiting for the dark to come
Because of his love I feel a shiver
And I know it’s only one
One moment, and the rainbow’s back
We love each other there
The night is gone, the same for dark
The lights appear ‘mon cher’
For now and then, he holds my hand
The field is crying for me
From the clouds he seems to land
For ever, us to be
To end this part
From all my heart
By the rainbow I swear
I love you, ‘mon cher’ !
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
