Juma de an.

Bucuresti. Sincer? Nu.
Cand am plecat sambata, 30 ianuarie din oras, am sperat sa pot face ceva sa raman mai mult la tara.
Multa zapada. Da, asta a fost destul de urat. E uda. Si cand intra pe sub haine, se topeste. Si apoi ma apuca stranutul. Si peste 5-10 minute incep sa consum servetele. Apoi cu un nurofen, o iau de la capat. Si acolo, la mine la tara, sunt santuri. Pline de chestie d'asta alba si uda zisa zapada. Si cand vine cineva...sa zicem cineva si iti da un branci. Unde? In sant*, incepe sa se simta chestia aia uda si rece sub haine.
Cel mai superb arata parul meu, pana acum 20 minute, lungut. Plin de zapada si ciulini, sau mai stiu eu ce...Sublim, chiar.
Cel mai misto e ca am traversat garla, sa ajungem la supermarket. Bineinteles, eram cu Alina. Si cu multi altii. Nu inot ma! Am mers pe apa, ca Sfintii. Bine, era inghetata, dar asta e doar un detaliu...
Stii ce imi place la supermarketul ala de la tara? Te duci ca omu', iti iei cafea de la aparat si poti sa stai acolo juma de ora ca nu se ia nici naiba de tine. Ma rog, pana observa gresia murdara si-ti pune mopul in brate: "Comentezi? Ia si sterge".
Asa-i frumos iarna, cica. Sa speli fetele cu zapada. Am auzit ca face parte din ritualul astora de barbatie. Asa o fi!
Apoi e misto sa dai zapada, si a doua zi sa ninga. Asta e distractiv. Iti rupi toate alea, faci febra musculara, si a doua zi razi in fata geamului de teapa pe care ai luat-o. Dar lasa, ca ma razbun eu!
Ce sa mai zis in afara faptului ca Alina, saraca de ea, doua seri cat nu am fost eu afara, a incasat baie dubla. 2 in 1, ceva de genul...
Cum e cu orgoliul? Eheee, e greu tati! Las' ca trece, nu moare omul de asta. Nu e boala, deci nici remediu nu s-a cautat. Si din nou deci, nu se vindeca!
Sambata asta, m-am culcat pe la 5, dar cel mai misto a fost cand a venit tati la mine: Trezeste-te, ca plecam. Daca reusim. Eu, curioasa: Nu trebuia sa plecam la 4p.m.? El: Pana la 4 ne ingroapa zapada. Ma ridic eu din pat, nu stiam de ce imi simt ochii asa grei. Dupa ce ma intorc de la baie, imi pun cafea in cana si ma uit la ceas: 8.30!!! Am baut cafeaua ca pe apa, m-am imbracat, si am asteptat.
Hai sa plecam! Traversam gradina inzapezita pentru a ajunge la masina [gradina nu foarte foarte mare], pornim motorul si frana. Un nene bloca drumul cu masina. De ce? El vroia sa parcheze in zapada. Adica, sa treaca cu masina prin zapada, si sa o lase acolo. Cu ce scop? Sa ne faca noua loc sa trecem. Ma duc la el si ii spun: Buna ziua...Nu va suparati, domnu', dar nu ar fi o idee mai buna sa dati cu spatele 4 metri, sa parcati in fata acestui garaj, unde este data zapada, sa ne lasati sa trecem si apoi sa va faceti treaba? Raspuns afirmativ, bineinteles. Ma intorc la ai mei in masina, si il vedem pe ala cum vine cu spatele, cu o viteza putin peste masura, pentru un drum de tara inzapezit. Ii zic frumos lui tati: eu cred ca ar trebui sa dai in marsarier. Am ras putin, apoi am ajuns la sosea. Nu se vedea axul soselei. Zapada peste tot, pe margine bineinteles, maldare de zapada, pe care vantul o indrepta spre parbriz. Am ajuns in Bucuresti, unde era mai rau decat in Frumusani, dar trecem cu vederea asta.
Hai tati, parcheaza masina! Aici e partea amuzanta. Cine dezapezeste parcarea? Tata, fiica si...si...portarul! Foarte tare, dupa ce am aruncat zapada pe un alt loc de parcare, pentru ca nu suntem chiar asa nesimtiti, am curatat din nou locul respectiv, sa nu vina vecinul si sa ne injure d'aia uscati.
Apoi am intrat in apartamentul meu calduros, am stat o ora in baie [tot nu am luat-o pe Alina], si iata-ma pe scaunul de la birou.
Maine la liceu. Nu-mi lipseste, dar nici dor nu-mi e! :))

Si piesa saptamanii pentru mine a fost: